Pe de cealalta parte, chestiile de care vorbesti tu ma gindesc c-or fi din software. Cu totul alta mincare de peste, aici cel mai bun angajat ia poate milionul, iar cel mai slab tot ia o suta de mii sau incolo. Pai atunci normal ca aceeasi situatie se reflecta si-n internship-uri. Ca si diferenta intre a tine oi pentru futut si a tine oi pentru lapte/lina. In primul caz ai nevoie de fix una, hai poate doua-trei daca esti pervers rau, da' nu vad cine poate deosebi intre ele oile dincolo de 2-3 tipuri. In ultimul caz ai nevoie de toate, si fiecare una in plus adauga ceva : inca niste lina, inca niste lapte. Pe scurt, nu cred ca are nici un fel de legatura cu daca-s straini sau nu sefii.

Ideea de-a lucra in timpul facultatii are sens mai ales pentru copchii tinuti pe palme de parinti (ceea ce-n foarte arhaica societate romaneasca tinde sa insemne toti), pentru ca-i ajuta sa-si dezvolte independenta mentala. In rest, cam cum zici.

Deci internship-ul nu e la modul general sclavie. Sigur că poți fi sclav într-o firmă, da' asta-i valabil chit că ești angajat ca intern sau cu normă întreagă. Și mi se pare cât se poate normal atât timp cât n-ai sângele să te bagi la munca grea - iar prin „muncă grea” mă refer la aia care implică un risc și/sau o responsabilitate suficient de mare cât să primești un șut în proverbialul fund cu prima ocazie cu care nu ți-ai făcut treaba.

Cât despre angajatul în timpul facultății, io unul nu simt că am pierdut nimic din faptul că nu m-am înhămat la asta în perioada respectivă. Sunt o groază de alte metode de a face ceva util (blogging-ul pentru scriitori, proiecte open source pentru programatori, cântat în bodegi pentru muzicieni and so on), iar patru ani de muncă înspre deschiderea orizonturilor bat la cur orice job în care te plafonezi după primele șase luni. Da' mna, și asta tot o generalizare e.

@Mircea Popescu Ha, unde-i Freud?

Cre' ca ma fac evreu.