Valoarea intrinseca a banilor
Daca aveti curiozitate sa tipariti ceva puteti constata ca exista tipografii. Aceste tipografii sunt niste afaceri, unde adica mergeti si platiti niste bani, iar de banii aia tipografiile va tiparesc ce doriti. Femei goale, de exemplu. Bani, de alt exemplu.
Astfel, pentru a tipari o bancnota de 100 de lei de-astia noi aveti nevoie, pe linga "designul" bancnotei, adica o poza la rezolutie mare facuta in lumina buna cu o camera in spatii plane si de niste bani cu care sa platiti tipografia (admitind ca gasiti gratuit hirtia intr-un tomberon).
Cam asa estimativ ia sa vedem, bancnota are 147mm × 82mm, trebuie tiparita fata-verso in policromie, deci sa luam o oferta la intimplare, zice 100 buc policromie CYMK 100 x 150 mm = 15 euro. Fara TVA. Asta ar fi deci o singura fata, si mai trebuie si taiata, adaugam si TVA deci vreo 50 de eurocenti tot ne costa distractia. Asta vine vreo doi lei, sau 2% din valoarea nominala a bancnotei originale.
Si-acum sa vedem ce ne lipseste. Pai, in primul rind plasticul original din care-i facuta bancnota originala. Si mai departe, elementele de siguranta. Si anume (direct de la BNR citire) : fereastra transparenta (masti de teatru cu valoarea nominala ambutisata si element auriu sub forma de panglica) ; filigran ; fir de siguranta ; element de suprapunere ; banda iridescenta ; microtext ; imprimare vizibila în lumina ultravioleta ; imprimare aurie ; imprimare în relief ; imagine latenta ; microperforatii ; cerneala care isi schimba culoarea.
Mai frate. Pai daca banda aia iridiscenta costa ea vreo 5 euro asa ce ne facem ? Sa zicem ca gasim una la second. Da' daca microperforatiile alea necesita vre-o masina de doua sute de mii de euro bucata ? Da'n fine, sa zicem ca suntem buni manageri si reducem costul fiecarui element de siguranta cumva la 2 euro. Pai sunt 12. Asta inseamna 24 de euro. Plus 0.50 tiparitura initiala. Si daca gasim hirtia adica plasticul tot gratis intr-un tomberon, si daca ne face Nelutu' de la doi gratis poza de sursa pe care-o folosim, tot e grav, ca 24.5 euro plus TVA chiar si socotindu-l pe ala vechi de 19% iese cam 29,15 euro sau vreo 122 de lei la cursul curent.
Cu alte cuvinte, bancnota de o suta de lei costa cam cu 25% mai mult sa fie produsa decit valoarea ei nominala. Precum va puteti inchipui situatia-i si mai trista la bancnotele mai mici, 50 sau 5 lei. Iara hirtii de 200 sau de 500 am vazut in toata Timisoara fix eu si fetele care lucreaza la banca, ca-n rest nu prea stiu cind iti fi avut ocazia sa dati peste una, da' cu siguranta nimeni n-are sa-mi dea rest din 500 cam de trei saptamini asa.
Moment in care ne punem, sau ma rog, imi pun eu brusc o intrebare : astia care se tot agita cu moneda bazata pe aur, ca ala are valoare intrinseca si nu-si permit guvernele sa emita moneda-hirtie fara acoperire realizeaza oare ca e mai scump sa tiparesti bani decit banii ce-i iei pe ei ?
Si-a pus cineva pina acum problema asta ? Ca daca-s eu primul zic ca-i destul de trist, la cit de des e discutata chestiunea in cercurile preocupate amatorist de politici economice.
Deci ?
PS. In caz ca nu-i evident, numerele sunt scoase din burta, ca nu prea avem cum afla cit exact costa sa tiparesti o bancnota. Da' vorba-i sa ilustram ideea nu sa dam numere exacte oricum.
Saturday, 9 April 2011
sa inteleg ca nu simpatizezi cu idea de standard de aur.
Saturday, 9 April 2011
Apai din pacate nu-i o idee, e doar o amintire.
Saturday, 9 April 2011
pai daca tiparirea banilor ar costa mai mult decat ceea ce ei pot sa cumpere n-ar mai exista inflatie. gresesc cumva?
puterea de cumparare a unei monede (valoarea nominala) trebuie in mod necesar sa fie mai mare decat costul ei de productie (sa-i zicem 'valoarea fizica'). insa si daca valoarea fizica a banilor ar fi mai mare (chiar mult mai mare) decat valoarea lor nominala, tot n-ar fi o problema, pentru ca banii au capacitatea stranie de a cumpara ceva de mai multe ori (de mii de ori, presupun) pana se uzeaza si-si pierd complet valoarea fizica.
e ca si in cazul oricarei unelte sau masini - dai un ban pe ea o data, pentru ca apoi sa o folosesti pana te saturi sau pana se strica.
inflatia, ca expresie a scaderii puterii de cumparare, nu reprezinta altceva decat plictiseala fata de moneda, ca rezultat al supraexpunerii si suprautilizarii acesteia.
valoarea "reala" (adevarata 'valoare intrinseca') a banilor e data "greutatea" lor metafizica, adica de increderea de care se bucura in ochii celor care ii folosesc. o unealta care nu are, in ochii privitorului, un potential de a fi folosita nu are deloc valoare de schimb. reciproc, o valoare mare de schimb initiala (o moneda puternica) se poate eroda in timp, in masura in care increderea cu care este creditata se pierde ca urmare, de exemplu, a proastei gestionari a acesteia.
daca credinta omului este inselata, omul tinde sa-si abandoneze crezul pentru un altul mai bun sau mai inalt. insa nu tot ce suna mai bine prezinta garantia ca nu ne va trada increderea.
motivul pentru care aurul ramane, de milenii, standardul la care se raporteaza increderea oamenilor in ideea posibilitatii schimbului nu e legata, asa cum s-ar putea crede, de faptul ca aurul e un metal inoxidabil, stralucitor si rar. aceste calitati sunt doar pretextul standardului numit aur (la fel dupa cum aurul insusi nu e decat un pretext si o metafora pentru nemurire). "valoarea" aurului e superioara atat costului de productie (extractie si purificare) cat si puterii sale 'nominale' (de a intermedia, intr-o cantitate exact specifiata, un anumit schimb).
oamenii cred in aur ca echivalent ultim tocmai pentru ca schimbul ultim (al capacitatilor umane - si a vietii insesi - contra ceva concret si tangibil, fie el si produsul unei alte vieti decat cea proprie) este in realitate imposibil iar aurul, gratie calitatilor sale virtual inalterabile, ofera iluzia ca totusi schimbul vital exista.
insa simplul fapt ca putem cuantifica neputinta noastra de a schimba ceea ce putem nu inseamna ca putem ceva ce nu ne sta in putinta. singurul lucru pe care nu-l putem imprumuta este puterea propriei vieti chiar daca, uneori, aurul sclipeste tentant si in ciuda faptului ca banii fac intotdeauna cu ochiul.
Saturday, 9 April 2011
@grid Gresesti in aceleasi puncte in care gresesc si astia cu moneda de aur (de fapt nu chiar gresesti, ca te prinzi dinjos).
Deci, faptul ca o moneda costa mai mult sa fie produsa decit plateste nu inseamna ca nu mai exista inflatie, tot asa cum faptul ca o masina costa mai mult decit un drum cu taxiul - orice drum cu taxiul! - nu inseamna ca nu se mai produc masini ci doar taxiuri.
Motivul pentru care moneda costa cu necesitate mai mult sa fie produsa decit plateste astazi e deosebita dezvoltare a tehnicii. E pur si simplu imposibil sa eviti falsificarea in proportii insemnate a unei monede care ar costa chiar si cu 1% mai putin sa fie produsa decit plateste. Isi iteste capul aici un mare secret pe care nimeni nu vrea sa-l recunoasca : dezvoltarea tehnica a favorizat in fiecare caz, in fiecare punct si an de an mai mult populatia decit guvernul (in principal pentru ca piata e mai capabil sa o puna la lucru decit birocratia), asa incit cu trecerea timpului puterea statului intra tot mai adinc sub apa in raport cu independenta individuala.
Pentru BNR, investitia intr-o moneda este o investitie pe termen lung, moneda-plastic introdusa de Isarescu are dezavantajul ca este mai scumpa, dar avantajul ca este mai rezistenta decit moneda hirtie folosita de altii (ca de ex UE). Noi suntem prea saraci sa ne permitem produse ieftine. Ca atare, pentru cei 120 de lei Romania va avea o hirtie de 100 de lei utilizabila-n tranzactii cu moneda fizica ani de-a rindul, sute si mii de tranzactii sunt astfel acoperite.
Pentru falsificator moneda nu are aceasta valoare in timp, ci doar si strict valoarea ei de schimb. Aceasta diferenta intre interesele celor doi permite constructia unei monede de asa natura incit sa fie nefalsificabila - nu in sensul ca nu se poate, ci in sensul ca nu are rost. De fapt toata securitatea moderna, de la indivizi la persoane se bazeaza in mare parte pe rationalitatea presupusa a inamicului, si de aceea irationalii, ca-s ei fanatici sau altceva pun probleme atit de acute specialistilor in securitate.
Eu cred dimpotriva, ca motivul pentru care oamenii isi raporteaza increderea la aur azi ca si in 1000 i.Tr. sau 2000 i. Tr. este acelasi pentru care isi raporteaza sperantele la un imaginar mos barbos din ceruri : infantilismul imanent speciei. In fiecare an se naste un rind nou de oi. In fiecare an un nou set de caprite parasesc liceul indreptindu-se spre "viata". Ontogeneza urmeaza filogeneza si maturizarea intelectuala a fiecarui individ urmeaza maturizarea intelectuala a intregii specii. Ca atare, oamenii se raporteaza la aur pentru ca prostia-i perena : ne nastem cu ea.
Saturday, 9 April 2011
Sigur sa nu uitam ca moneda fizica nu reprezinta mai mult de cateva procente din masa monetara in circulatie in economiile "primitive" versus cateva sutimi de procent in economiile "avansate". chesti care schimba complet ecuatia in ce priveste tiparirea de moneda si costurile asociate.
Saturday, 9 April 2011
Pai moneda de cont exista si intr-o economie bazata financiar pe aur, doara nu vrei acuma sa interzici si bancile cu un drum si sa ne intoarcem nu la mercantilismul si monetarismul anilor 1700, ci hapt la nivelul Imperiului ?!
Saturday, 9 April 2011
traiasca schimbul in natura :D
Saturday, 9 April 2011
Problema bineinteles fiind ca asa n-ar mai trai [prea multi] oameni.
Saturday, 9 April 2011
Io n-am zis sa interzicem ceva anume. Aparea din ce-ai scris ideea ca tipareste banca bani mai scumpi decat valoarea inscrisa da ca-i eficientizeaza prin rulaj cand de fapt eficienta e in faptul ca sunt un procent neinsemnat din banii scriptici cu care se opereaza.
Saturday, 9 April 2011
Cam asa ceva. Precum si ideea mai larga ca niciodata simbolul nu-si va cuprinde intentsiunea toata, si ca atare solutia la probleme simbolice (aka crize, in acest domeniu) nu va surveni niciodata iconic.
Saturday, 9 April 2011
daca un fals e atat de bun incat numai banca centrala si laboratorul ei central il pot detecta, o investitie masiva in industria de falsificare e probabil rentabila pentru falsificatori.
paradoxul e ca, cu cat se descurajeaza mai tare falsificarea banilor prin cresterea numarului de elemente de securitate (potential pana la a le creste costul de productie foarte aproape de pretul aurului), cu atat mesajul pe care banca centrala il transmite in mod implicit despre moneda tarii respective este mai transparent, anume ca foamea locala de bani este in crestere si atunci cupiditatea fata de cupiuri este tinuta in frau printr-un control artificial (strict tehnic).
teama de falsificare traduce o incredere redusa in moneda si o tendinta de a cheltui rapid, superioara celei de a economisi. faptul ca, in mod normal, statul arunca pe piata numai o mica parte din banii fizici pe care ii detine nu cred ca e motivul principal pentru care costul de facto al tiparirii banilor nu e prea relevant. de fapt, banii trebuie musai sa fie greu de copiat, asa ca tehnologia si materialele necesare productiei de bani trebuie sa fie atat de prohibitive ca pret incat ramana o exclusivitate a statului.
de asta am spus ca increderea in moneda are intotdeauna un cost enorm, intotdeauna mai mare decat cea mai avasata tehnologie ar putea sa acopere. asta pentru ca increderea in moneda nu are legatura cu moneda in sine, ci cu ceea ce moneda are pretentia sa acopere. cu cat "efortul" acesta de acoperire e mai mare, recte - cu cat tehnologia necesara acestei acoperiri e mai avansata si mai scumpa, cu atat perspectivele unei crize de legitimitate a monedei sunt mai sumbre. romania are bani atat de scumpi la fata este pentru ca romanii au o neincredere funciara in mijloacele de plata, ceea ce face ca acestea sa trebuiasca sa se apropie periculos de mult (ca valoare) de standardul de aur pentru a-si salva onoarea de acoperitor al gaurii de legitimitate.
la un moment dat cred chiar ca pretul de prductie a banilor ar putea depasi valoarea lor in aur pur, ceea ce ar agrava o data mai mult criza de incredere care, dupa mine, sta la baza crizei financiare actuale. o moneda extrem de puternica se stie ca isi pierde functia utila ca mijloc de schimb, pentru ca daca un cent ar putea cumpara un lingou de aur nimeni nu s-ar mai putea apopia de centul respectiv. insa moneda puternica are in schimb un mare capital de autoritate, chiar daca e vorba de o autoritate ilegitima.
Tuesday, 3 July 2012
Nu pricep cum de n-am primit trackbacku' atunci, da' : http://dadatroll.wordpress.com/2011/04/15/sa-ilustram-idea/