"Uite stam si noi degeaba pe-aici"

Citind un articol de-al unui vechi comentator de pe-aici de pe Trilema (cit si posesorul contului de fain cu numarul 5 (1 fiind eu, 2 fiind un cont de test, 3 si 4 fiind Esk si ape in aceasta ordine, daca vi le mai amintiti pe fete) am dat iarasi pentru stravechiul argument al diletantismului :

Având în vedere că accesul la platforme de blogging nu este restricționat și că oricine poate clămpăni la tastatură, poate adăuga conținut pe un blog, bloggingul nu se reduce la accepțiunea ta a termenului. I’m sorry, dar eu personal refuz să îmi asum vreun ”rol” pe blog – mi-e destul că am o fișă a postului la lucru. Dacă etichetezi modul de postare drept „o strategie pierzătoare pe termen lung”, pornești automat de la premisa că omul are vreun scop sau vreun plan de urmat, că vrea musai să ajungă undeva. Să îmi schimb headerul în „Blog fără scop” ?

Aiureala asta nu are moarte, si nici nu va avea moarte : tot asa cum toti copiii din toate timpurile se nasc prosti, si tre' sa-si depaseasca cumva momentu' in care baga totul in gura, de la propriile picioare la soda caustica, dupa care tre' sa depaseasca impresia perfect nejustificata ca-s centrul universului, dupa care tre' sa depaseasca tot soiu' de diverse alte momente cam la fel de idioate, tot astfel blogeru' tre' sa depaseasca momentul diletantismului. Universalitatea prostelii din urma, ca si universalitatea prostelilor copilariei nu inseamna altceva decit ca omul se naste de la natura dobitoc, si aia-i tot.

Ce-i gresit, totusi, in chestia cu diletantismul de blog ? Pai, hai sa intelegem printr-o comparatie. In fiecare an se organizeaza cursuri scolare, pe socoteala statului. Copiii nu tre' sa plateasca ei insisi nimic pentru a participa la fascinantul univers scolar. Unii dintre ei se folosesc de aceasta oportunitate care li-e scoasa-n fata de mersul evolutiei speciei umane (pentru ca acum zece mii de ani nu exista scoala, precum probabil nu va exista peste zece mii de ani de-acum incolo) pentru a-si cistiga niste abilitati, a-si dezvolta niste priceperi, a se cizela indesine, a lepada din timpeniile si diversele zguri si pielite cu care s-au nascut ca toate mamiferele, si-a deveni niste oameni mai buni.

Altii freaca menta degeaba. Pentru ca ei lol "refuza sa-si asume vre-un rol". Deci herp-derp. Societatea cea nedreapta le-a alocat rolul de scolari pe care ei refuza sa-l asume. Pur si simplu, sunt niste fiinte speciale si deosebite, si nu se recunosc in rolul de scolari. Nu vor da societatii celei nedrepte satisfactia sa joace ei dupa cum cinta ea. Sunt niste independenti si basesc curcubee pe care innoata unicoarne virgine.

Genial, pe bune acuma. Trece un timp, se ajunge in clasa a 12-a, tot numa' cu poezii deosebit de interesante, machiaje deosebit de zugravite si figuri deosebit de nejustificabile, dupa care se pica bacul. Dupa care se suge pula. Ca sa vezi chestie, asumarea rolurilor in societate nu-i chestie de alegere. Soc si groaza, cine-ar fi crezut ca este posibil!!! Intr-o republica!!! Cu lege de muraturi!!

Ei, iata ca este posibil. Nimeni nu alege roluri, rolurile te-aleg ele pe tine, si odata ce te-au ales, mucles si pedalat maruntel. Cit de nedrept, dreptu-i ?

In particular sunt stupide plingerile-n scris pe tema asta, cu "eu nu am nici un plan, nici un scop, pur si simplu blogai, si cum iti permiti tu sa sugerezi ca o fac gresit!!???!". Ca sa ne intelegem : daca tu chiar esti un celenterat suficient de lipsit de discernamint, inteligenta si cultura cit sa te agiti aiurea-n scris pe blogul propriu cam ca spermatozoizii lui Homer Simpson in episodu' ala cind se descopera ca el e de fapt impotent, atunci cum se face ca discuti problema asta ?

Pe bune, ar cam trebui sa fie evident atita lucru : din moment ce tu discuti probleme de meta-bloging, din moment ce participi la discutii despre cum este si cum nu este, cum poate sa fie si cum trebuie sa fie si de ce scrisu' pe bloguri rezulta nemijlocit ca te preocupa temele astea. Ca daca nu te preocupau, scriai acolo fara scop si fara rol in continuare pe blogu' tau, nu veneai sa discuti chestii care nu-ti umbresc nici o clipa capsorul. Dar pe tine te preocupa, si odata ce te preocupa nu se mai poate pune problema ca n-ai un rol. Ai. Ai rolul diletantului, si inca in versiunea diletantului stupid care incearca sa sustina ca "e ok sa fii diletant, oricum toti sunt "intr-un fel" diletanti" sau alte labareli asemanatoare. Surorile lui "oricum n-are rost sa inveti fizica de liceu pentru ca fizica "adevarata" e oarecum diferita", sau "la ce-mi serveste mie radicalurile".

Odata ce te preocupa nu se mai poate pune problema ca vai, scriu si eu ce se nimereste. Cazul e brusc mai complicat : "eu sunt unul care as avea inteligenta da' refuz sa-mi formez cultura". Ori pentru ca-s lenes (cazul mai rar, ca lenesii autentici rar se obosesc sa argutioneze-n apararea lenei proprii) ori pentru ca-s genu' ala de suflet de pizda proasta care are impresia ca iti cere cineva parerea cind e de facut o treaba.

Am vesti relativ proaste pentru diletantii deliberati : nu va cere nimeni parerea, nici pentru a primi si juca un rol, nici pentru a face chestii, cu voi si prin voi. Daca nu va convine rolul curent (anume, de diletanti), veti primi in scurta vreme roluri inca mai umilitoare. C-asa-i in viata, revedeti link-ul cu suta de lei pentru piariste.

Sigur, puteti alege sa va pierdeti vremea si sa va iziditi sansele. Asta insa nu echivaleaza nici cu o iesire din rol, nici cu o certificare a libertatii proprii. Ci chiar dimpotriva : constituie confirmari, ale acelorasi.

Spor la bloging.