Trenul Europei

Thursday, 12 May, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Trenul Europei a pornit, scrisnind si zdranganind, tras de niste masinarii infernale (diavolul ce scoate fum, nu ?) nascocite de englezi. In 1700. De trei sute si mai bine de ani el merge fara oprire, intr-o directie care adesea pare complet dezastruoasa (cam cu o periodicitate de patruzeci-cincizeci de ani asa), pe niste sine care macar in anumite zone seamana mai degraba a rollercoaster decit TGV.

Dupa un secol si mai bine de vreme, adica la 1848, ajungea si-n Principatele Romane (chestia numita actualmente Tara Noastra) o idee de sorginte ruseasca (de la 1500), si anume c-ar fi totusi cazul sa taiem barbile, si chiar sa iesim din fuste si sa trecem in pantaloni (cel putin intr-o prima faza, macar barbatii). Ca-s mai eficienti si mai utilizabili in practica.

Imuni la intimplarea dureroasa dar relevanta c-au fost nevoie de 250 de ani pentru ca o idee simpla si de bun simt sa parcurga cele o mie de mile de mlastina de la Moscova pina incoace, romanii alearga sa prinda din urma trenul Europei. De o suta si cincizeci de ani incoace. Minim.

De prins nu l-au prins, bineinteles, niciodata, chiar daca in doua momente (de prin 1880 pina la finalul secolului respectiv de prin 2010 incoace) pare ca macar au apucat din fuga calului sa puna mina pe-un tampon, o bara, ceva. Vom vedea.

Rezultatele acestei goane pe alocuri eroice, pe alocuri tragi-comice, in totul ei clara si indisputabila marca de inferioritate sunt bineinteles dintre cele mai amuzante. Cu unul dintre ele ne vom indeletnici chiar astazi.

Inchipuiti-va un cetatean german, caruia nu i-a placut niciodata muzica, fierar de meserie. Cumva, printr-o batjocura a sortii ajunge naufragiat pe-o insula pustie in mijlocul unui trib de salbateci care n-au alta ocupatie toata ziua decit sa zdrangane cele mai dizarmonioase instrumente, sa raga ca niste magari, sa bata in tobe asurzitoare fara nici o masura, sa sufle-n alamuri atit de desucheate incit zgirie pe urechi si cefalopodele (care nici macar n-au urechi, de la natura)...

Dupa niste luni, sau poate ani de exil pe aceasta Insula a Melcilor Surzi, neamtul nostru da intr-o buna zi peste echipajul proaspat debarcat al unei nave trimise de Conservatorul Imperial din Viena sa studieze sunetele si zgomotele populatiei celei mai ciudate sub aspect muzical de pe toata planeta. Ce va face el la acest moment ?

A, pai sa va spun, ca l-am vazut cu ochii mei proprii : incepe sa racneasca Schumann! Beethoven! Bach! Handel! Salvati-ma fratilor! Eu sunt neamt! Ajutor! etc.

Ce stie el despre Schumann ? Nimic. Daca-l pui sa-ti solfegieze primele opt masuri din BWV 1068 va intreba candid ce-i aia solfegiu. Omul nu are nici un fel de proprietate asupra simbolurilor culturii in care aspira sa fie reintegrat, el pur si simplu vede niste nemti austrieci* spilcuiti purtind coarne frantuzesti si tricorn si-si aminteste, ca prin vis, ca prin apa Lethei, de atelierul lui de demult, de caldura cuptorului, de foalele care functionau fara sa scirtiie, de stein-ul de Lager care incheia fiecare zi de munca si-si doreste sa revina acolo. Acolo, in Arcadia, la locul lui. Locul lui!

Acelasi fenomen, exact, are loc si-n rindul romanilor ceva mai spalatei (dat fiind ca preocuparile majoritatii populatiei sunt in continuare la nivelul "there's some lovely filth down here"). In 1989, democratie! DEMOCRATIE! Ce este aia, ce inseamna, cum face si cum nu face, cum se face si cum nu se face ? Ei, as! Recunoastem macar cuvintul, si din dorinta de-a ne asocia culturii care-a produs zisul simbol ne inchipuim, ne convingem, ne acordam reciproc, prin consens social, proprietate asupra lui.

Sa indrazneasca doar cineva sa ne atraga, oricit de politicos, atentia ca habar n-avem noi ce-i aia democratie, si ca n-am recunoaste-o daca ne-ar cadea in cap. Sa-si permita numai cineva sa discute problemele democratiei, dezavantajele democratiei, defectele democratiei. Sa cuteze unul mai nauc sa citeze chestii precum

The best argument against democracy is a five minute conversation with the average voter.

Democracy means simply the bludgeoning of the people by the people for the people.

Democracy is the only system that persists in asking the powers that be whether they are the powers that ought to be.

Democracy... while it lasts is more bloody than either aristocracy or monarchy. Remember, democracy never lasts long. It soon wastes, exhausts, and murders itself. There is never a democracy that did not commit suicide.

The Democrats seem to be basically nicer people, but they have demonstrated time and again that they have the management skills of celery.

Pai te omoara cu pietre, fratele meu alb. In numele democratiei, si-al pluripartitismului si-al libertatii de opinie iti trag una'n cap cu sfinta Biblie a sfintei Democratii de vezi stele verzi futu-ti prescura si cristosii ma-tii de element reactionar si porc imperialist care umblii sa pacalesti poporul cu panglicariile tale. Da' ce !? Noi om fi fraieri ? Si oricum se vede clar ca asa-zisele citate sunt niste pure inventii create de NKVD si oricum aia care le-au spus nu erau oameni seriosi.

Ca bonus, o zisa precum cea a lui Churchill, "It has been said that democracy is the worst form of government except all the others that have been tried." pierde nemasurat de mult in tara zgomotosilor zdranganitori de zdranganele. Ea e amuzanta in forma ei originala, in limba ei originala, in cultura de-a produs-o tocmai pentru ca este adevarata. Democratia chiar este, demonstrat si demonstrabil, fara drept de apel si fara dubii serioase, cea mai proasta forma de guvernare. Este, asa e ea. Totusi, are avantajul relativ c-am incercat cam tot restul. Asta-i adevarul. Dar tradusa-n limba perforatilor in buze, tatuatilor si imbracatilor in stuf, chestia asta e asa, o pseudo-ironie cvasi-sarcastica de finetea unei cizme proaspat unse cu dohot. E un fel de-a spune "aurul e cel mai de caca material cu exceptia tuturor celorlalte hahaha". E un fel de n-ar mai fi.

Lista simbolurilor nenorocite de-a lungul timpului de aceasta abordare nevolnica dar ambitioasa e destul de consistenta, am fost si liberi si democrati si capitalisti si oameni de afaceri. Am avut presa, comert, justitie, administratie, am facut acum mai recent proiecte europene, ne ocupam pe Internet cu antreprenoriat si cunoastem despre branding, marketing, avem FMCG si asociatii profesionale, ne facem ONG-uri, tinem consultari publice si organizam campanii electorale, un intreg bagaj.

Un intreg bagaj de chestii in name only.

---------
* Stiti care-s cele mai mari doua impliniri ale austriecilor in istoria lor ? C-au convins lumea ca Hitler era neamt si Mozart austriac.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

5 Responses

  1. “there’s some lovely filth down here”
    The URL contained a malformed video ID. Sorry about that.

    intre austria care a pierdut toate razboaiele si romania care a avut numai conducatori straini, nu stiu care-i mai negativ.

    In 1989, democratie! DEMOCRATIE! Ce este aia, ce inseamna, cum face si cum nu face, cum se face si cum nu se face ?

    meh, actualii grupa mica sunt spalati pe cap cu valori europene. intr-un secol asta va fi wtf, eu nu am invatat asa ceva la scoala.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 12 May 2011

    Io-l vad ? Bizara treaba. E scena cu autonomous collective din Monty Python - Quest for the Holy Grail, in tot cazul.

    Romania n-a avut "numai conducatori straini" iar Austria n-a pierdut chiar toate razboaiele. Meci nul la faza asta.

  3. Ceasca a fost roman sau cum?

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Thursday, 12 May 2011

    Da.

    Au mai fost romani de asemenea Janos Hunyad, Дмитрий Константинович Кантемир, Stefan Musat, Mircea starii etc scl.

  5. Si eu am sange de jidan, I must admit it.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.