Tiganii, spaima si neantul

Tanta cea frumoasa. Tanta care pentru 30 de lei ne-a aratat sâni si mij. Alea mi-au devenit etalon erotic. Sani perfect rotunzi albi cu mameloane si sfarcuri maro. Si coapsele ei pacatoase ascunse nedrept de bine de fusta ei inflorata.

Citatul survine dintr-o bucatica literara de pe Internet. Pentru ca acolo se gasesc bucatelele literare-n zilele noastre, pe Internet.

Pot zice ca m-a inspirat, in sensul ca gindurile izvorind din povestioara imi ingaduie sa explic niste chestii fundamentale. De-un exemplu, stiti de ce sunt tiganii atit de fascinati de "banul nemuncit", de ce insista atit pe usurinta imposibila cu care "fac bani" ?

Hai sa pornim in cautarea unui raspuns din partea cealalta. O tiganca frumoasa si-a aratat sinii ei perfect rotunzi, cu mameloane si sfircuri maro, si coapsele ei pacatoase si vulva cea nementionabila unor copii. Pentru treizeci de lei.

Este ca-i minim oribil ? Sa vina de urgenta americanii, s-o aresteze, pe Riker's Island cu ea. Bietii copii, traumatizati pe viata cum se gasesc, sa fie confiscati parintilor care n-au grija de ei, sa intre in grija statului, care sigur ca va avea, sa fie dusi la psiholog, sa ii ajute aia sa-si depaseasca trecutul incarcat. Trecutul incarcat cu pizda si bulanele si titele Tantei.

Pentru ca, in gindirea alba, protestanta, capitalist-monetarista, lucrurile curg intr-un fel al lor, dupa o logica a lor, se incheie in tesaturi anumite pe masinarii anumite. Zero-unu-infinitate, aia-i logica pe care functioneaza lumea lor, daca merita facut atunci merita facut bine si daca merita facut bine atunci merita platit, decit doua pere mai bine patru, decit o ora de munca mai bine cinci minute, sa construim o masina, s-o imbunatatim, s-o rafinam, sa facem produsul mai concentrat, sa-l purificam, sa-l standardizam...

E un idealism anumit la lucru-n lumea albilor, o anumita abordare a primatului "ratiunii" asupra materiei. Care te fura, si te duce, si nu se mai opreste. Niciodata. Asa incit, daca si-a aratat pizda o data si-o va arata de fiecare data, daca a facut-o pentru 30 de lei o va face oricind pentru treizeci de lei, daca a facut-o cu unii o va face cu oricine. Deci este curva, cu necesitate. A, si avem citeva vorbe de zis si despre autorul care isi ingaduie sa scrie cuvintul pizda, apropo. Clar nu-i de-al nostru.

Si de-aia-s tigancile [privite de catre astia drept] curve, toate, pentru ca toate-si vor arata pizda. Lasa la o parte faptul destul de evident ca de-aia-i facuta pizda si plasata pe femeie pentru a fi aratata, asa ceva nu conteaza. Nu materia, cit reprezentarea ei idealizata-i preocupa pe albi. Materia indesine nu conteaza, si "simtul comun" atit de clamat are absolut nimic de-a face cu sensul propriu la care te-ai astepta, si absolut totul de-a face cu o banala si pe alocuri plicticoasa conventie sociala. Care, evident, traduce tocmai inima idealismului anumit la care se dedau dinsii.

In realitatea obiectiva tigancile nu-s curve, sunt oameni, care uneori isi vor arata pizda, altor oameni. Si banii vor trece din mina in mina, ulterior faptelor si nu anterior lor. Tigancile nu pot fi curve pentru ca nu pot fi nimic (nu, nici sotii, nu pentru albi, evident). Tigancile au alte criterii dupa care-si judeca activitatile, mai bune sau mai proaste. Aceste criterii pot eventual include chiar si banii, dar niciodata nu in modul in care-i includ rationamentele gindirii albe. Nu raminind tiganci, in tot cazul.

Si de-aici vine si spaima. Daca banii sunt greu, tot mai greu de facut, inseamna ca ramine tot mai putin spatiu pentru alte considerente pe linga mersul banilor. Cu cit sunt mai greu de facut, banii astia, cu atit mai aproape sunt ei de-a norma activitatea sociala. Chestie pe care albii si-o si doresc, de altfel, ca ei prefera sa reprezinte decit sa traiasca. Idealism, ce sa-i faci.

Pentru ca tiganca sa poata ramine tiganca, pentru ca tiganii sa poata ramine tigani e necesar, imperativ necesar ca banii sa ramina usor de facut, si sa le lase astfel spatiu vital, spatiu in care sa isi poata manifesta tigania. Tigania, exact acele chestii atit de aspru nesuferite albilor.

Realitatea tiganiei, tiganilor precum si-a oricarei tiganci concrete, indiferent de rotunjimea ori albeata sinilor este bineinteles extinctia. Nu au, ca popor, ca grup, sau ca indivizi suficienta inteligenta, abilitate ori putere cit sa opuna ceva marsului inexorabil al idealismului omului alb. Asa cum nici incasii n-au avut, nici siouxii n-au avut, nici mongolii n-au avut, nici absolut nimeni, niciodata, n-a avut. Ca n-ai, pina la urma, ce sa ai. Teroristii sunt invincibili, divortati de lumea asta cum se gasesc procesele lor cognitive. Iar "terorist" este pur si simplu un alt cuvint pentru a numi un idealist, o entitate convinsa de suprematia ideii asupra materiei.

Asa incit tiganii merg, incolonati frumos, cu fuste inflorate si maieuri mulate, spre neant.

Pe acest drum catre neant, desfasurat bineinteles sub atenta supraveghere a unor ochi limpezi si albastri privindu-i de sub o casca de protectie, in timp ce-n miini stringe unelte si alte echipamente destinate impunerii suprematiei ideii asupra realitatii, si deci neaparat a mortii asupra vietii, tiganii merg cintind si dansind.

Cintind si dansind despre cit de usor sunt de facut banii, si deci despre cit de putin conteaza ei (idee atit de fundamentala incit e exprimata subversiv prin antiteza, tot asa cum albii pretind ca fascismele lor sunt democratii) si deci despre cum destinatia calatoriei nu-i neantul.

Pentru ca daca n-ar cinta si n-ar dansa i-ar aplatiza, ca si pe noi, spaima.