The simple bare necessities...

Tuesday, 25 January, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

... forget about your worries and your strife...*

Am suferit o iluminare astazi mergind spre banca, si-i zic iluminare pentru ca s-a petrecut exact ca-n desenele animate : cineva trage de-un snurulet, ca rezultat se aprinde un bec si avem lumina (fiat lux zise cu gura plina). Sa va povestesc, deci.

Banca mea se afla la parterul unui bloc inalt de locuinte, intre multe alte blocuri de locuinte, variantele alea cu vreo douasprazece etaje. Drumul pina acolo e vreo cinci minute printre alte blocuri identice, practic treci de pe un bulevard pe altul printre blocuri. Ceea ce inseamna ca vezi o felie consistenta din Romania reala, Romanie reala care se desfasoara si astazi ca si acum 40 de ani dupa blocuri. Poate ca va mai ramine asa inca niste ani, pare sa aiba sanse.

Aici, dupa blocuri, eforturile vitrinelor si reprezentarii publice cedeaza in fata presiunilor confortului si familiarului, aici se poate iesi in capot si papuci chiar daca cucoana nu s-ar prezenta niciodata fara tocuri, toale, farduri, bijuterii de cealalta parte a unui cub de beton. Ma rog, paralelipiped. Ce poate vorbi mai limpede despre caracterul intru totul conventional al zabrelelor in interiorul carora majoritatea-si traieste viata decit directionalitatea asta bizara ? In spatele blocului e voie si cu nadragii rupti in cur, ba chiar e mai bine, costumul da prost in spatele blocului, e aproape echivalent cu a te duce la girla cu un colac de salvare.

Ei, fiind iarna si aproape ger putem pentru ca sa spunem n-am vazut oameni jucind table sau carti in jurul unui pet de bere. N-am vazut grupuri de copchii straduind sa-si deie aerele lor important-adulte in timp ce-si freaca degetele prin buzunarele invatate mai degraba cu monezi decit cu bancnote. N-am vazut muieri plimbindu-si in grup progenitura inca neambulatorie, cu mutra aia complet excedata de parca inca nu si-au revenit mental chiar complet dupa incredibila performanta intelectuala de-a fi fatat. N-am vazut tipi intinsi pe jos cautind in mate odorul lor cel mai de pret (tu ai cheltuit anii mei cei mai frumosi, dar nu-i nimic, asta e...).

Pentru ca era frig si batea un vint rece si era asa inspre prinz intr-o zi cind lumea neobligata a se prezenta la servici cu siguranta se bucura de ocazia de-a sta sub plapuma la caldurica.

Dar am vazut o femeie intre doua virste hranind, dintr-o cutie goala de ulei hidrogenat niste pisici. Ceva mai incolo, alta femeie, alta cutie (acelasi, exact acelasi, identic acelasi continut original, poate cu alta proportie de coloranti sintetici pe suprafata cit si in interiorul cutiei), ceva mai in virsta. Aceeasi activitate. Inca un pic mai incolo, la fel.

Din totalul de cinci femei iesite afara in ger, cinci femei iesisera afara ca sa hraneasca pisici din cutii de margarina. Si fiecare avea curtea ei, stiti cum fac mitele cind sunt pe punctul de-a fi hranite, se instaleaza in pozitii strategice, asteapta cu atentie ca hranitorul sa plece, procedeaza cu cautiune etc.

Moment in care s-a produs inlamparea aia de care va ziceam in predoslovie. Dom'le... e scump sa fii cat lady. Prea scump pentru romani. Nu-si permit. Dar, pentru ca iata ca berzei cioare-i face dhumnezeu cuib, iata ca iegzista o solutie. Se poate face bordel de pisici, imprejurul unui bloc de-asta cu douasprazece etaje, o suta sau doua de locuinte se aleg zece-douazeci de mite, care ce-i drept ar fi cam insuficiente pentru o cat lady de-aia A-list, dar totusi, e un inceput, un pas in directia respectiva. Dupa care cele zece-douazeci-cincizeci de babe si aspirante la babaciune, complet desocializate sau doar aspirante la completa desocializare, au acces la pisicoharem cu rindul!

Era ceva film prin anii 60-70, al carui titlu nu mi-l mai amintesc, dintre ai carui actori nu-mi amintesc decit ca juca ceva starleta pieptoasa si cam fara talent a epocii, da' nu mai retin care, parca bruneta. Ideea era urmatoarea : patru contopisti, functionarasi si alte esaloane secunde spre terte ale esalonului secund spre tert care-i clasa de mijloc, prieteni buni intre ei fiind si minti econoame, se hotarasc in timpul unei plicticoase ore de naveta cu trenul sa puna banii impreuna toti patru ca sa intretina la comun o amanta, pe care s-o futa pe zile, cu program, un fel de Monstrul varianta americaneasca (si e poate demn de mentionat ca-n cultura cea splendida prin absenta a americanilor filme de-astea sunt totusi cam B-list daca nu de-a dreptul C).

Pina in final femeia nu mai ajunge fututa, capata un apartament si unuia ii face de mincare, pe altul il lasa sa doarma, pe-al treilea il asculta, cu alte cuvinte descarca incarcaturile psihologice rezultate din proasta constructie a institutiei absolutist-totalitare a mariajului in epoca.

As putea zice ca-i o trista stare de fapt, da' nu mi se pare, la drept vorbind si sincer judecind ca-i trista : niste oameni cu resurse limitate incearca sa scoata tot ce se poate din ele si la rigoare untul din margarina. Cu ce-i diferita starea lor de starea mea sau a oricui ? A, ca ei au alte limite, eventual chiar "mai jos". Bun, si ? Nu-i mai trista starea lor decit e trista conditia umana, daca ne incapatinam s-o privim astfel.

Da' pe de cealalta parte, intelegem poate mai bine de ce diversi oameni care n-au, de fapt, ce cauta in oras privind dintr-o perspectiva strict financiar-economica nu vor sa-l paraseasca. Mai exista si-o perspectiva psihosociala de luat in consideratie, dragii mei.

---------
* I mean the bare necessities, Old Mother Nature's recipes
That bring the bare necessities of life...

Wherever I wander, wherever I roam I couldn't be fonder of my big home.
The bees are buzzin' in the tree to make some honey just for me
When you look under the rocks and plants and take a glance at the fancy ants,
Then maybe try a few...

The bare necessities of life will come to you! They'll come to you!

Look for the bare necessities, the simple bare necessities,
Forget about your worries and your strife.
I mean the bare necessities, that's why a bear can rest at ease
With just the bare necessities of life.

Now when you pick a pawpaw, or a prickly pear
And you prick a raw paw... well... next time, beware!
Don't pick the prickly pear by the paw, when you pick a pear try to use the claw.
But you don't need to use the claw when you pick a pear of the big pawpaw.
Have I given you a clue ?

Jolly, thanks Baloo!

The bare necessities of life will come to you. They'll come to you!
They'll come to me!

So just try and relax, yeah cool it, fall apart in my backyard.
'Cause let me tell you something little britches : if you act like that bee acts, uh uh.
You're working too hard.

And don't spend your time lookin' around for something you want that can't be found.
When you find out you can live without it and go along not thinkin' about it.
I'll tell you something true...

The bare necessities of life will come to you.

Look for the bare necessities, the simple bare necessities,
Forget about your worries and your strife.
I mean the bare necessities, that's why a bear can rest at ease
With just the bare necessities of life.

The bare necessities of life will come to you!

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

16 Responses

  1. Ca o prefata ... spune din start despre ce fel de snurulet e vorba ... ca nu vrei sa stii ce imagine am avut cand ai tras de snurulet ...

    Noah, inapoi la citit.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 January 2011

    Sa explicam printr-un iegzemplu vizual : http://activerain.com/image_store/uploads/8/8/5/1/3/ar124504320431588.JPG

  3. Ikea, tu :D

  4. Perfect de acord cu ce ai zis. Dar tin sa-ti intorc ideea un pic. Ai zis ca unii oameni n-au ce cauta la oras (era sa zic Bucuresti :)) ) doar dintr-o perspectiva strict financiar-economica.

    Pai , partea ironica la ideea asta , este ca EXACT ASTA este motivul pentru care sunt la oras (era sa zic Bucuresti iar). "La oras sunt banii" este strigatul de lupta cu care depasesti granita comunei in care traiesti si te sui in prima rata. Ca ajungi paznic, femeie de serviciu, corporatist sau nu ajungi nimic, este cu totul alta problema. Dar de multe ori speri la o viata mai buna. Si unde este viata mau buna decat la oras...

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 January 2011

    Zic ca suntem de acord.

  6. Ei au ce cauta....dar nu gasesc :D

  7. Fenomenul ăsta cu animalele e larg răspândit cam prin toate orașele mai mari din .ro. Mai grav e când cat ladies sunt înlocuite de dog ladies (sau bitch ladies, după caz). Nu de alta, dar e o adevărată aventură să mergi spre casă și să te trezești brusc înconjurat de zece mânca-i-armama și să întrebi dacă azi le-a dat de mâncare, poate-poate te trezești cu niște colți înfipți în gambă.

    Da’ pe de cealalta parte, intelegem poate mai bine de ce diversi oameni care n-au, de fapt, ce cauta in oras privind dintr-o perspectiva strict financiar-economica nu vor sa-l paraseasca.

    Tragicomicul situației (și a organizării sociale în orașele românești) e că mâncarea de câini/pisici din hipermarket-uri e relativ ieftină, bănuiesc. În orice caz, idioțenia unora ajunge până la nivelul la care preferă să cumpere mâncare pentru animale decât să-și ia lor medicamente (și apoi să se plângă că nu au de unde, na). Deci cumva lucrurile o să se regleze în mod natural în timp.

  8. bitch lady? iar ai rulat ceva algoritm de randomizare? :D

  9. Nu chiar. De fapt, mă tot întrebam cum s-ar putea traduce mai bine „cățelăreasă” în engleză. Și „bitch lady” parcă se potrivește mai bine cu contextul, în sensul că nu-ți mai dai seama care-i doamna și care-i cățeaua, la un moment dat încep să se confunde. :D

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Thursday, 27 January 2011

    @spyked Eu n-am sa uit cazul investitorului japonez mincat de ciini in bucuresti.

    Bitch lady e foarte ESL, dupa cei doi centi ai mei. Da' faza cu confundatu' intre catea si cucoana... vai frate.

  11. Apăi, când individa începe să dezvolte pentru animalele respective o afecțiune ce dă înspre obsesie (semn că ar trebui dusă urgent la un doctor de cap, dacă ar fi să luăm în serios situația), nici nu cred că are rost să o consideri altfel.

    Asta în condițiile în care nu mi se pare anormal să ai una-două pisici în jurul blocului (erau bune împotriva șobolanilor, cel puțin pe vremea când deratizarea nu-și făcea de nici o culoare treaba). Totuși, când numărul jivinelor depășește lejer cifra de zece, na, deja poți să deschizi rezervație. :D

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Thursday, 27 January 2011

    Mai bine prezervatie :D

    Zic si eu.

  13. Recomand castrarea ...

  14. @Luka D: Întotdeauna. Cel puțin pe unde stau eu mai toți au fost castrați, atât doar că-s tineri și mai am ceva de așteptat până să dea colțul.

    Și dacă tot suntem la subiectul ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=Jwccqhc8_5o

  1. 15
    The simple bare necessities … | LUMEA TA SUB OCHIUL LUI RA (via Pingback)
    Tuesday, 25 January 2011

    [...] dragilor, articolul popescian in cauza si anume acesta , m-a cam dat peste cap intrucat m-a facut sa ma gandesc la lucruri la care nu ma gandesc de obicei [...]

  2. 16
    Daca privim si asa? | oaltaparere.ro (via Pingback)
    Tuesday, 25 January 2011

    [...] facut domnul Mircea Popescu sa ma gandesc la o idee. Mai exact, zicea aici despre problema omului care vine de la tara la oras si cum nu reuseste sa se integreze. O [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.