Sfat pentru tinerii antreprenori

Da, inteleg ca-i la mare moda copiatul modelelor de succes. Ca are loc sub aspectul cel mai superficial sau se face mai aprofundat, ca-i partial sau de-a dreptul complet mai putin conteaza, pina la urma.

Fapt este ca tineretul are si tendinta naturala si ocazia neingradita, de cind cu Internetul, sa-si aleaga un model si sa se chinuie in directia aia. Ceea ce-i un lucru bun, in principiu vorbind, alta speranta pentru specia umana nu exista.

Totusi, doua probleme ameninta bunastarea mindrelor vlastare. Prima, intr-o ordine arbitrara, este proasta alegere a modelelor, sau mai bine zis alegerea unor modele proaste. Chestiunea e foarte gingasa, adeseori opinia comuna pe tema nu se suprapune mai deloc realitatii. Pot spune bineinteles ca atitia timp cit m-ati ales pe mine n-are cum sa va mearga prost, da' chestia-i ca asa poate spune absolut oricine, nu ajuta prea mult. E o tema intractabila, n-am ce-i face decit s-o las in suspensie.

A doua insa (tot intr-o ordine arbitrara) e mai usor de ameliorat. Ea consta in diferente obiective intre model si tineret, diferente care ramin din motive previzibile ascunse privirii acestuia din urma (in general motivele alea previzibile sunt ca tineretu' nu vrea sa observe acele parti din drumul pina la model care-s ireductibile, sau pe care nicicum nu le-ar putea trece). Cu alte cuvinte, din dorinta de-a ajunge mai repede din urma caruta idealului, pustimea-i perfect dispusa sa o apuce de-a dreptul prin maracini, sa incerce sa umble prin aer deasupra unei prapastii, pentru ca nu percepe c-ar avea timpul, energia ori resursele de-a urma drumul cel sinuos care-a dus caruta respectiva acolo unde se afla ea.

Am scris toata chestia asta pornind de fapt de la un exemplu concret : am observat in ultimele douazeci si patru de ore un numar insemnat de autori romani scriind text romanesc pentru cititori romani si ei pe domenii .us. De la alcatuiri bizare (oradea.us ?!) pina la domenii cu oarecare tenta de normalitate, dar mi se pare ca se inmultesc.

Problema e cam asa : stiu ca Polimedia se deosebeste de restul de nulitati din piata nu doar printr-o anumita abordare, prin niste calitati si competente, printr-o oarecare forta financiara (minora, in sens obiectiv, dar in raport cu falimentatii din .ro, orice-i peste zero e imens) ci si prin numele de domeniu, care finalizeaza victorios in .us. Inteleg de ce-ar exista tentatia de-a prelua particula si a-ti inchipui c-ai preluat tot restul, nici vorba.

Dar totusi. Eu sunt, chiar daca vorbesc oarecum fluent limba romana, un personaj destul de larg. De exemplu, vorbesc la fel de fluent si limba engleza. Si-am chiar trait acolo. Cum vorbesc si limba spaniola, cum am trait si-acolo (nu-n Spania, ci-n colonii, zic). Spre deosebire de romanul mediu, care-a iesit pina la Viena si pina la Istambul, eu m-am plimbat printr-un sfert din lumea asta. Dar nu ca turist, cu grup organizat. Cu apartamente in chirie, cu prieteni, cu amante, cu afaceri... eu am reusit in vreo trei sau patru limbi, pina la virsta asta, ceea ce majoritatea oamenilor se chinuie sa reuseasca toata viata, si mor tot nereusiti : insertie sociala.

Deci, faptul ca eu imi pot permite sa inregistrez si sa tin un domeniu .us pe care sa scriu in principal in limba romana e o particularitate care tine de si vorbeste in principal despre specificul ciudateniei mele proprii si personale. Ea nu-i universala. Mai important decit atit, regulile spun foarte limpede ca aceste domenii sunt rezervate strict cetatenilor americani si firmelor cu participatie americana. Criteriu pe care eu il satisfac, mai mult sau mai putin intimplator, asa incit polimedia.us e un domeniu sigur pentru mine.

Am mari indoieli ca toti, sau ca macar jumatate dintre mindrii posesori de cutare-cuvint-romanesc.us se chiar afla in aceeasi situatie. Cred mai degraba c-au cazut in urmatoarea capcana : au vazut ca se poate, si-atunci au facut si ei. Pai daca Maricica are, ce, ei is mai fraieri ?!

Adevarul este ca da, se poate. Oricine poate declara ca indeplineste conditiile eliminatorii dupa care isi poate inregistra domeniul. La rigoare, poate minti, isi poate alege un nume imaginar, solutii romanesti se gasesc. Din nefericire, aceste solutii romanesti asigura nepermanenta inregistrarii respective. E stupid si contraproductiv sa te apuci sa muncesti sub un nume pe care intr-o buna zi il vei pierde.

Pentru ca spre deosebire de romani, americanii enforseaza cu seriozitate regulile, se delisteaza zilnic domenii fraudulent inregistrate cu miile, nu pentru ca vrea un politician sa fure numele respectiv, ca pe la noi. E o diferenta fundamentala, care tine de cultura. La noi obiceiul este ca daca nu ai voie atunci "nu poti", si daca "ai putut" inseamna ca aveai voie. La americani dimpotriva, ai voie sa faci absolut orice doresti. Poti sa intri intr-o banca, sa-i ceri oficiantei toti banii si ea ti-i va da. Ti-i va da, pentru ca ei asa gindesc, respecta autoritatea si cuvintul individului. Ca dupa aia vei avea de dat socoteala politiei, asta este, problema ta. Trebuia sa te gindesti inainte la asta.

Aceasta diferenta nu se aplica doar la jefuit banci sau inregistrat domenii, ci este universala, si v-ar prinde bine s-o tineti in atentie cind tratati cu vre-un american. Daca ii spuneti ca sunteti negru, oricit de alb apareti la chip el va va crede. Autentic, cu onestitate, "fraierul" de american va va crede. Pentru ca atita respect acorda ei cuvintului persoanei.

Daca insa dupa aceea va descoperi ca de fapt n-ati spus adevarul (da, e chiar atit de fraier incit tre' sa descopere, nu-i destul ca v-a vazut la chip), ba chiar va descoperi ca n-ati comis o gresala, ci o frauda (mintind, adica, cu buna stiinta), l-ati pierdut, definitiv si irevocabil, drept client.

In speranta ca toata povestea asta v-a chiar folosit la ceva, cu drag, al dumneavoastra...