Sa ne jucam de-a ghiciti autoarea

Wednesday, 02 November, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Am sa public - fara a fi catadixit a cere-n prealabil permisiunea victimei - un fragment de corespondenta privata. Ma rog, "corespondenta privata" e poate mult spus, dat fiind ca nu mi-a survenit nici pe hirtie colorata-n roz ori parfumata-n mosc si bergamota nici caligrafiata-n curbele rotunjite ale scriituri feminine, ci intr-un banal email.

Chiar si asa, precizind superfluu ca autoarea-i o domnita si subliniind prefunctoriu ca intr-adevar este-o domnita careia v-ati putea (teoretic vorbind) gasi in situatia de a-i alipi daca nu neaparat un nume atunci macar o porecla ceva, va las in compania textului cu misiunea de-a o identifica.

Poate daca reusiti va face-o pizza, pe care-o vom minca impreuna (eu si ea) in numele si sanatatea dumneavoastra. Succes! Cafea!

[...] Daca intrebarea-i de e preferabil sa fii crescut de o tarla de prostani decat de o pereche de fosile, atunci raspunsul meu este categoric nu!!!

Daca discutia-i mai degraba despre aspecte ce tin intai de toate de vestimentatie (cum vaz ca s-au inflacarat numerosi ante-opinenti! - desi, din cate am citit si ras-citit eu cu destul de multa atentie, nu-mi pare ca aduci discutia ta exagerat de mult pe taramul stilisticii vestimentare...poate doar ca sunt anumite aspecte pe care, luandu-le tu in discutie, faci cititorul grabit si oleaca neatent sa inteleaga astfel...) - atunci iarasi raspunsul meu este nu!, doar ca el comporta numeroase nuante.

Sigur ca e dificil, in degringolada vestimentara a falselor modele de astazi, sa decizi daca e lesne sau nu sa te imbraci mai inadecvat, din punctul de vedere al esteticii, decat o face media. Si sigur ca, tot din perspectiva aceasta analizand lucrurile, solutia pantalonilor din nu stiu ce panza maronie si a puloverului in romburi gri, poate reprezenta o alternativa, nu intotdeauna lamentabila si nu intotdeauna condamnabila, daca este judecata insa intr-un context anume, bine definit, care comporta o multime de nuante / nuantari... Daca articolul acesta ar fi despre moda - desi ma incapatanez sa afirm inca o data ca el nu este! Cel putin nu in opinia mea si cel putin nu in intentia autorului din care ai preluat partea initiala a story-ului tau... - atunci as spune ca poate fi vorba despre excentricitati vestimentare asumate, care fac din persoana care se imbraca un personaj, ii definesc ori ii completeaza - dupa caz si dupa aspiratiile fiecaruia! - un anume gen de personalitate, ii servesc respectivului drept recuzita in "punerea in scena" a spectacolului de autor al reprezentarii sinelui in fata celorlalti, a lumii, a spectatorilor... Asa stand lucrurile, inclusiv accesorii bine alese!!! din arsenalul bunicii (sau, dupa caz, al bunicului) pot fi bine-venite si inspirate, caci pot spune o poveste...Intr-un astfel de tablou, isi pot gasi /isi gasesc lesne locul, fara gres, si usor anacronica (dar fermecatoarea!) umbrela-baston, si ochelarii de soare si nu numai cu rame mari si groase, in genul divelor feminine de odinioara, si pantalonii din panza maronie ori cei in carouri, si puloverele ori vestele tricotate, facute deopotriva in carouri sau romburi sau dungi, si costumele la patru ace ce par demodate si altele asemenea...

Povestea noastra, insa, mie imi pare a fi despre sansa la ratarea (sau ne-ratarea) personala a unui individ caruia destinul i-a harazit sa fie crescut, din motive anume, de catre bunici.

Iar aici, fireste, problema nu se poate pune in primul rand in termeni de stilistica vestimentara, cat in termeni de absenta a unor alternative (de viata, finalmente). Poate de absenta a oricaror alternative. Nu stiu. Intre alegerea asumata, dictata de ratiuni ce tin de estetic, a unor accesorii demodate ori anacronice si alegerea de nevoie!!! (inclusiv din ratiuni financiare, poate) a unor unice posibilitati vestimentare, care se intampla sa fie articole ce fac parte din garderoba bunicului (in cazul personajului nostru) e o diferenta imensa, ce poate constitui, la o adica, inclusiv premiza "edificarii" unui individ - cumul de frustrari, inca de la 12 ani si ceva, daca am citit / inteles eu bine. La toate astea, fireste, daca adaugam si ingredientul santajului emotional / sentimental si alte elemente din arsenalul educatiei, prost intelese si prost aplicate, facute de unele "fosile", nu atat prin prisma apartenentei lor la o generatie binisor trecuta, cat prin prisma valorilor la care ele consimt.

Cultivarea excesiva a sentimentului de pudoare (prost-inteleasa si prost aplicata!), "ingrosarea" hidoasa, facuta in scopuri "educative", a diferentelor existente intre cele doua sexe, cultivarea mai apoi a fricilor, de orice fel ar fi ele, si altele asemenea, pot constitui, fara indoiala, primordiile de succes pentru adancirea unor frustrari imense (de natura nu doar sexuala, dar, in caz particular, si de aceasta natura!) Nu, nu cad aici in capcane "freudiene", nu fac parte din acea categorie de cititori - "intelectuali" care il socotesc pe Freud atat de insemnat incat interpretarile sale sa poata constitui o scuza pentru neputintele noastre de multiple feluri. Spun doar ca toate elementele acestea asupra carora s-a insistat in textul initial ca fiind definitorii pentru situatia particulara citata pot fi generatoare ale unei personalitati mutilate, contorsionate. Dupa cum, deopotriva, pot sa nu fie astfel, daca plamada din care este construit individul nu predispune la astfel de "contorsiuni". Dar aici, poate, e iarasi de purtat discutia aceea mai veche a noastra, cu rasadurile, cea in care tu imi spuneai ca un rasad crescut sub o sticla de plastic isi poate reveni spectaculos daca un gradinar priceput scoate la timp sticla de plastic din capul rasadului, asa incat el sa aiba acces nemijlocit la soare, iar eu imi manifestam scepticismul - discutia il viza atunci pe [restul acestui pasaj a cazut la cenzura].

Ei bine, tot la fel ar putea sta lucrurile si-n cazul individului din ceastalalta poveste de-a noastra...in ce masura poti rade si in ce masura poti plange, in ce masura astfel de indivizi sunt victime inocente ale optiunilor lor de viata, in ce masura ei pot fi facuti vinovati pentru inadaptarea / inadecvarea lor la prezent, pentru setul de idei si valori pe care le impartasesc si, eventual (in chip ingrijorator!!!) le multiplica?! Greu de spus...

Daca problema s-ar pune doar in termeni de "psihanaliza" ieftina (ceea ce nu-i just, fin'ca-i insuficient!) atunci am putea vorbi, probabil, despre varii forme de castrare a personalitatii. Mi-au cazut in mana, in urma cu ceva ani, doua volume despre sexualitatea masculina si cea feminina ale unui coleg de generatie de-al lui Freud, considerat a fi cumva fondatorul unui curent de gandire care i se impotrivea manierei lui Freud de a problematiza. Nu-mi amintesc acum, pe moment, cu precizie, numele autorului, dar mi-l voi aminti cu siguranta. (Schlecker?!) Probabil insa ca stii deja la cine fac referire. Ei, in respectivele volume erau citate o multime de exemple de situatii similare celui supus de tine spre analiza.

Pentru ca problema, insa, nu-i doar de competenta psihanalizei, mi-am permis si eu sa opinez profan si deci oarecum amatoriceste pe marginea ei. Pen'ca nici problema cu fututul nu-i neaparat atat de simpla...pen'ca sigur ca de futut futi, in principiu, atat cat ceri...doara ca si pentru ca sa ceri, iti trebe oaresce curaj si determinare, iara daca de-a lungul vremii tie ti s-a repetat, in procesul "educativ" ca-i pacat si ca-i rusine si ca-i primejdios si ca-i tabu...ori de ti s-a spus prea mult si prea cu foc ca-i magic si ca-i neparat cu sunet de viori si cu clar de luna si cu suferinte eminesciene si cu asteptari ce tin...pana dincolo de mormant si...retur...apoi, e foarte posibil ca, in mintea ta, lucrurile asa sa se fi scris adanc si asa sa se fi rostuit, incat sa depinda mult de calitatea plamezii din care-i facut aluatul daca mai e cale de intoarcere de la asta sau nu... [...]

A, sa nu uit, pies @Cosmin : doncha wish your girlfriend was raw like her...

Category: Zsilnic
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

19 Responses

  1. Io i-aș da nume de indiancă. Fraze-Lungi sună bine.
    Și partea bună e că dacă mai îmbătrânește îi acordăm și oleacă de respect. Doar că fiind indiancă nu-i spunem tanti, ci Fraze prea Lungi.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 2 November 2011

    Ti-i ciuda ca ai fraza scurta, oamo ? :D

  3. Ntz, io nu-s ciudoasă.
    Și recunosc, îmi place să fie scurtă...fraza. :)

  4. Al 4-lea Hipster`s avatar
    4
    Al 4-lea Hipster 
    Wednesday, 2 November 2011

    miţa.

    nu neapărat pentru stil, deşi i-i oarecum asemănător, ci mai ales pentru că se promite pizza. :D

  5. vezi poza, c-acolo-i raspunsu' :)

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 3 November 2011

    @oamadetinichea Asa, frusta ? Ca numele-ti ?

    Stii cum se zice de muieri, poale lungi si fraza scurta...

    @Al 4-lea Hipster Nu e.

    @ochiul de sticla Nici. Asta in caz ca te referi la tiganetele din stinga cum te uiti in poza. Pentru ca nedeflorata din dreapta ar ameti mult inainte de-al treilea paragraf daca ai obliga-o sa jongleze cu atit de multe cuvinte.

  7. Sarpele cu pene.

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Thursday, 3 November 2011

    Nope.

  9. Hmmm, al 4 lea Hipster mă gratulezi şi asta mă face să nu pot fi indiferentă la faptul că ai fost destul de atent în ceea ce mă priveşte, dar nu sunt eu orişicât de mult m-a încântat faptul că ai fi crezut, chiar şi pentru o secundă, că stilul meu ar fi asemănător celor scrise mai sus, or fie chiar şi pentru pizza. Drept pentru care îţi mulţumesc, îndeosebi pentru plăcuta senzaţie care mi-ai oferit-o şi care m-a surprins. Dar ceea care a scris textul de mai sus pare a fi o persoană nu doar cu foarte multă răbdare, dar şi foarte atentă la detalii fie ele şi cele mai minore. Ori asta denotă o anume maturitate a gândirii şi, îndeosebi, o grijă anume alocată fiecărui cuvânt ori nuanţă. Pe de altă parte, cred(dar doar cred) că e cineva care face parte din anturajul(cel puţin virtual) al lui Mircea, asta răzbătând prin fineţea frazelor de adresare. Din ceea ce am văzut la alte femei(că presupun că este femeie) care au scris pe aici, puţine sunt cele atente, atât de atente.
    Singura care îmi vine în minte este Pletzalcoatl. Dar posibil să mă înşel.

  10. Al 4-lea Hipster`s avatar
    10
    Al 4-lea Hipsterinsigna de prim sositinsigna de tehnologinsigna pentru 1000 de comentarii 
    Thursday, 3 November 2011

    pletz o fo' nominalizata dinsus de catre Diana, mdeci nu pare ea.

    da' ma bucur ca te bucuri, dupa cum vezi n-am nimic special cu tine :D

    'ai sa mai incerc o tura: ioana.

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Thursday, 3 November 2011

    Mdap. Tot ajungi tu insurat daimoane, prea mirosi femeile.

  12. Al 4 lea
    nu am ştiut că pletz a fost numită mai sus, că nu vă ştiu poreclele.
    Da'în afar' de asta eram convinsă că ai ceva cu mine, adică în sensul că mă placi şi încă foarte tare din moment ce mereu mă pomeneşti pe aici cu sau fără motiv evident. Uite, chiar şi acum ai ţinut morţiş să-mi arăţi cine eşti, eu habar nu aveam drept să spun. Nu am înţeles totuşi de ce nu ai dat curs invitaţiei mele să te alerg puţin prin parc. Ţi-a fost teamă? Doar te alergam, să ştii :D

  13. Dar de ce nu apare textul asta pe blogul ioanei? De ce, de ce, de ce Ioana? :)

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Saturday, 5 November 2011

    Ie o intrebare.

  15. :-), Nah!, eu, ca o demodata ce sunt (imi verific corespondenta privata abia o data la...ceva vreme) si ca o mereu perdanta in infruntarea cu timpul, abia acum am vazut...atat aceasta postare (la care, sincera sa fiu, nu ma asteptam!), cat si comentariul Dianei.
    Pentru postare - sarut - mana si multumire stapanului acestui asezamant cultural on line care este Trilema! Multumesc, Mircea!
    Cat despre intrebare - nu stiu, Diana, nici eu nu stiu ce sa iti raspund...M-am chestionat si eu si tot nu am gasit un raspuns menit sa ma multumeasca. Am incercat in vara, ai vazut doar, insa oricat am negociat cu timpul, nu am reusit sa-l determin sa fie mai ingaduitor cu mine. Voi mai incerca, poate cine stie? De scris, inca mai scriu si adun randuri, asa, catinel - catinel, atunci cand gasesc momente de ragaz...Iara la placerea de a va citi nu am renuntat, Diana draga, si nici nu o voi face in graba! Te caut foarte, foarte des, sa stii, pe adresa ta de-acasa, de pe blog!

    P.S.: Daca imi ingaduiti, va impartasesc in final si o lectura de duminica:

    http://www.adevarul.ro/life/Andrei_Plesu-fost_ministru_de_Externe-_-Am_dovada_existentei_lui_Dumnezeu_0_584941942.html

    Nu fac parte din categoria admiratorilor neconditionati ai Domnului Plesu, dar am zambit de cateva ori la lectura acestui interviu, pe care l-am gasit a fi un dialog adecvat unei dupa-amieze de duminica. Daca adaugati la asta si o bruma de rabdare cat sa cititi si comentariile din josul interviului...apoi iaca!, gata-i mini-fresca societatii romanesti de astazi, ezact la fel ca pe Trilema!

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Sunday, 6 November 2011

    Vă amintiţi, poate, că pe vremea conflictului din Kosovo, o parte a presei autohtone (de la C.T. Popescu la Paler şi Dinescu) bombănea drastic poziţia României. Se spunea, între altele, că fidelitatea noastră faţă de NATO nu ne aduce nici măcar garanţii suplimentare de securitate. Emil Constantinescu a vrut să contracareze această obiecţie şi, după nu mai ştiu ce summit, mi-a spus, victorios: „Am proba că ni se dau garanţii de securitate!"
    „Cum aşa? Cum arată?" A băgat mâna în buzunar şi a scos un şerveţel, ca ăla al lui Churchill de la Yalta, pe care Jacques Chirac îi scrisese, la cerere, că România e o ţară prietenă, căreia Franţa îi va fi totdeauna alături. Pentru preşedintele nostru, acest şerveţel era o garanţie de securitate. Nu vreau să-mi închipui ce-o fi gândit „Jacques" când i s-a cerut un asemenea „angajament".

    Intiiul dintre cei 15`000 de specialisti, poate cel mai mare dobitoc din istoria Romaniei postrevolutionare.

  17. Mdeci cine sunt Andrei Plesu, Ioana75 si Mircea Popescu?

  18. Mircea Popescu`s avatar
    18
    Mircea Popescu 
    Sunday, 6 November 2011

    Este, întâi de toate, o degradare a procedurilor. O schimbare de ritm. Totul se face rapid, călătoriile diplomatice sunt scurte, funcţionale şi supra-abundente. Fiecare îşi recită precipitat, cu un zâmbet fals, dosarul. În timpul Adunării Generale ONU e musai să te vezi cu cât mai mulţi omologi. E epuizant şi nu cine ştie ce productiv.

    ... doar te vezi cu ei.

    Da, e o hărţuială extraordinară. La un moment dat, am spus ministrului rus de Externe Serghei Ivanov, înaintea inevitabilei convorbiri: „Domnule, mai puteţi? Eu unul am obosit!" Mi-a răspuns: „Sunteţi al 41-lea astăzi". În clipa aceea, mi-am adus aminte de un film rusesc excepţional, care se numea „Al 41-lea". „Ştiţi - zic - că în tinereţea mea filmul acesta m-a entuziasmat..." „Da - a sunat răspunsul -, dar aveţi grijă că ăla din film a terminat împuşcat." Umor de baricadă... Revenind [...]

    Intimplarea face ca nu mai departe de acum citeva ore incercind sa aleg printr-o groaza de filme am vazut unul care se numea "Al 4-lea". Ma uit in sumarul pregatit, ceva prostie cu extraterestrii sunt printre noi. L-am sters, sumar.

    Acum vad ca am ajuns de la 41 la 4, ceea ce-mi sugereaza ca lumea se simplifica intr-un mod atroce. Vorba ceea, decit sa fie obositor...

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Sunday, 6 November 2011

    De altfel, cu acelaşi prilej, am fost contrariat şi de Javier Solana, care e spaniol, catolic şi profesor universitar. L-am sunat şi pe el, cu acelaşi mesaj: „Domnule, bombardamentul de Paşte nu e o idee bună". Şi el zice: „Între ce ore e Paştele la voi?". Ca şi cum Paştele e de la 3 la 5! Cam aici suntem...

    Cam aici suntem dobitoci. Problema lui Solana era evident una de fus orar. El voia un foarte clar de la X la Y UTC pe post de raspuns.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.