Respectul, umilinta si fericirea femeii
De cite ori intrebi, sau de cite ori se intreaba, raspunsul vine cu rapiditatea mecanica a unei limbi de lemn : relatiile trebuie sa se intemeieze pe respect, femeile isi doresc un partener care sa le respecte, respectul reciproc e cheia fericirii conjugale si asa mai departe.
Chestiile astea pot fi la rigoare chiar si adevarate, cel putin intr-o abordare de pe Luna a problemei. E imposibil de stiut cu adevarat, tot ce putem constata practic este ca rareori se intimpla sa vedem in practica atari relatii bazate pe zisul respect reciproc, si-n rarele cazuri cind ele chiar exista sunt fara exceptie ingrozitor de plicticoase, asa ca nu mai reusesti sa deosebesti daca respectul reciproc sau absenta impartasita a oricarui spirit vital e baza cea reala si adevarata a relatiei respective. Pina la urma ce diferenta vedeti intre a sta impreuna "pentu copii" si a te mortifica in ceva manastire "pentru Iisus" ? Doi oameni care stau impreuna pentru ca li-e lene sa demenajeze nu pot fi acuzati, pina la urma, de prea mari intensitati ale vietuirii.
Umilinta este in schimb cheia indisputabila a fericirii sexuale a femeii. N-am vazut femei juisind de incintare ca "au copii" (nu disputa nimeni faptul ca procreatia le asigura satisfactii calme si indelungate, dar eu unul n-am vazut inca femeie care sa juiseze cu contractii si ejaculare pentru ca i s-a reamintit ca are copii), si chiar daca am vazut femei trepidind de incintare ca au "bani" sau ceva pereche noua de pantofi sau au primit imprumut cine stie de bizdiganie de masina totusi de-acolo si pina la orgasm mai este cale lunga. Si-n plus, astea din urma-s cel mai adesea fete, de pe la 30 de ani incolo mai greu cu trepidatiile.
In scurt, nu neaga nimeni ca-n lipsa umilintei sexuale femeia are deschise tot soiul de satisfactii minore si eventual chiar si niste orgasme mai copacetice asa. Dar adevaratele explozii, contractiile pina la febra musculara (nu doar ca-i posibil, dar e chiar frecvent), starile vecine cu revelatia religioasa nu survin niciodata in afara unei structuri a umilintei expert dozate. Banuiesc, fara a putea dovedi, ca tot asa cum canalele logice prin care gidilitura-i comunicata creierului sunt exact aceleasi canale prin care-i comunicata si excitatia sexuala, doar ca pe moment poarta de receptioneaza aceste informatii-i setata pe 0*, tot astfel umilinta-i sistemul prin care creierul isi comunica... fericirea, sau mai propriu spus circumstantele fericirii.
Femeia-i facuta sa serveasca (nu spre deosebire de barbat zic, ci pur si simplu, ca orice trup viu, si femeia-i facuta sa serveasca) si umilinta-i canalul prin care mintea ei percepe (cu incintare) faptul implinirii. Ca atare juisarea urmeaza, si fara retineri.
Ajunsi in acest punct avem raspunsuri tari pentru doua probleme altfel nerezolvate (si nerezolvabile) de teoriile curente asupra perceptiilor subiective ale indivizilor. In primul rind, diversii activisti in domeniul "drepturilor femeii"** nu inteleg cum se face ca femei "abuzate" prefera totusi sa continue relatiile cu "monstrii" cei de le incalca "drepturile". Ei, iata explicatia : chiar daca nepriceputi si adeseori periculosi, totusi "monstrii" ceia le umilesc, ceea ce le satisface, ceea ce explica de ce adaposturile de zi si relatiile edulclorate ale plictisitelor care s-ar dori salvatoarele lor nu se bucura de prea mult interes ori aderenta.
In al doilea rind, diversii copii, adica baieti, indivizi imaturi de sex masculin (care ar putea poate ajunge cindva barbati, dar la acest moment inca nu sunt) se indigneaza ca fetele prefera diversi... ma rog, monstri, in locul lor, care-s niste tipi sensibili si iubitori si cistiga bine si cu simtul umorului si le-ar... respecta. Ei, problema cu respectul e ca-i bun si frumos, da' n-o dus inca nici o femeie la elatie, n-am auzit pe nimeni tipind de respect.
Reversul medaliei (pentru ca exista bineinteles si un revers al medaliei) il putem ilustra cel mai bine alegind din experientele claselor de jos (ca indeobste acolo se gaseste adevarul in starea lui cea pura si-n cea mai nuda afisare) :
"Nu am avut o copilărie fericită. Tatăl meu mă bătea, dar şi fostul meu soţ m-a bătut. Nu am vrut să trec la religia fostului meu soţ, iar el atunci nu se mai culca cu mine. Eu plângeam după el, îl doream şi când era să se întâmple să am contact sexuală, la o lună, mă blocam" a declarat Simona Traşcă.
"Este un confort mai mare ca bărbatul de lângă mine să aibă bani. Dar în general, finanţele nu contează. Nu am luat şi nu aş lua niciodată bani de la un bărbat ca să fac sex cu el"
Ea a mai recunoscut însă că nu reuşeşte să aibă orgasm prin sex normal şi că este satisfăcută pe deplin doar cu ajutorul sexului oral. Simona a spus că este de părere că acest lucru i se întâmplă pentru că fostul ei soţ ar fi tratat-o foarte rău din punct de vedere sexual.
"O prietenă m-a satisfăcut cu limba când eram un pic pişcată. M-am simţit foarte bine, dar nu am am avut orgasm. La mine e foarte greu să mă satisfacă cineva, chiar şi oral" a conchis vedeta.
Citatele survin din diverse bucatele in care Click.ro si-a impartit un interviu cu o traseista oarecare. Cred ca ilustreaza perfect problema : umilinta poate fi aplicata femeii in sens propriu, care-i intotdeauna si strict sexual (ca se petrece in intimitate ori in public), sau in sens impropriu, care-i indeobste politic, sa-i spunem astfel.
Acest din urma abuz creeaza fara indoiala grave probleme, da' sa citam :
„Aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Cine se crede el să mă trateze aşa? E soţul meu cumva? M-a ameninţat! Mi-a zis: «Să-ţi ţii gura că dacă nu, îţi arăt io ţie!». A spus că sunt la fel ca toate celelalte şi că pentru el sunt un zero, că nu mai însemn nimic! Nu a vrut să-mi zică toate astea la telefon, a vrut neapărat să mi le zică în faţă. Voia să mă doară. Or, mă întreb şi eu, dacă nu-l mai intersam, de ce a ţinut morţiş să facă asta? ", ne-a povestit, tremurând de nervi, cum au decurs „ostilităţile" în baie.
Aceeasi persoana (probabil cu aceeasi ocazie ?) in urma interactiunii cu un barbat (deci, individ de sex masculin matur, spre deosebire de copii de care discutam dinsus) needucat si nepriceput. Cred ca se observa limpede confuzia de rol, intre umilinta proprie, la care reactioneaza propriu, si umilinta improprie, la care reactioneaza tot propriu, in sensul ca incearca s-o evite, ejectind-o din spatiul ideal, dar totusi impropriu in sensul ca nu reuseste practic sa-si negocieze o relatie corespunzatoare cu... ma rog, sa-i zicem partener.
Si-aici avem astfel ilustrata toata nefericirea femeii : prinsa intre barbati care si-au pus ochelari de cal in cursul procesului de maturizare, ca sa "reziste", fiind acesta prea dur pentru slabele lor puteri si ca rezultat nu mai sunt capabili sa comunice pe de-o parte, si baietii care desi-s perfect capabili sa comunice nu-s deloc capabili sa inceapa macar pasul spre maturitate (echivalentul exact, in oglinda, al femeii nesuferite), femeia nu reuseste decit cu greu sa-si gaseasca atita umilinta cit sa poata fi fericita si atita respect cit sa poata continua sa traiasca.
Si evident, ambele categorii de masculi-pe-jumatate pot cadea usor de acord asupra singurului fapt care transcende intru totul orice particularitati ale oricarei femei concrete, cu care s-au intilnit deja sau cu care se vor intilni in viitor, vorbind astfel de-a dreptul despre Femeie : e curva. Ceea ce revine de fapt la a spune ca ei, cu totii, sunt fragmente de intreg, dar n-au dinsii de unde sa-si dea seama ca ori de cite ori descriem o Idee ne descriem pe noi insine.
Va mai intrebati de ce mi-e mie beciul plin ?
---------
* E un fapt trivial chiar daca putin cunoscut, si intimplator extrem de simplu de demonstrat : incercati sa gidilati o femeie excitata sexual si veti constata ca-i imposibil. Gidilati o femeie neexcitata sexual (eventual legata fedeles sa nu se poata opune), si-apoi excitati-o, descoperind poate cu uimire ca exact aceleasi miscari si exact aceleasi zone n-o mai fac sa rida-n convulsii ci sa suspine umed. Pai ?
** Care drepturi in mod suspect nu includ dreptul la satisfactie sexuala a dinsei, motiv pentru care nu pot fi decit un decupaj partial si pina la urma irelevant din adevaratele drepturi ale femeii, motiv pentru care ghilimelele-s de neevitat.
Friday, 15 April 2011
Acum ca mi-ai cerut parerea o sa incerc sa o dau. Ca o sa fie coerenta sau ca o sa o dau de toti peretii ramane de vazut.
O sa incep cu faptul ca pana la final n-am mai inteles foarte bine ce vrea articolul asta sa spuna, dar a mea parere este ca te arunci la extreme. Pe langa faptul ca respectul si umilinta suna a canon bisericesc, ma indoiesc ca o buna parte a femeilor cat de cat educate/mature emotional cu varste cuprinse intre 25-40 ani iti vor oferi acest raspuns. Dar daca ne luam dupa Click, cam ce astepti?
Si, daca chiar voiai sa fii cliseistic, raspunsul nu era respect si umilinta ci comunicare, Mircea, comunicarea! Nimic nu se mai face in ziua de azi fara comunicare, nici macar mersul la buda. Si asta e intr-o anumita masura adevarat - ii nevoie si de comunicare si de respect - cu umilinta nu ma inteleg-, dar si de multe multe alte ingrediente care fac ditamai ciorba si nu intra in nici un cliseu. Pentru ca, in opinia mea, se negociaza - in mod deschis sau nu - in fiecare cuplu.
Friday, 15 April 2011
Pai si ce se comunica ?
Friday, 15 April 2011
Cum imi zicea mie un prieten "Femeia e un animalut bun pe langa casa omului, imi mai spala, mai face curat, mi-o mai suge si cam atat (...)".
Acuma din experienta proprie si ce am mai observat eu asa si pe la altele, femeia accepta langa ea un barbat puternic (in momentul X) cu putere sociala implicit cu putere de cumparare a aproape orice, un barbat care sa stie ce vrea si pentru ea fiindca pe drept vorbind, femeia ar vrea dar de multe ori ramane cu vrutul si cu varsatul frustrarilor pe partenerul care nu i-a ghicit dorinta.
Femeia nu o sa juiseze in fata unei vitrine cu pantofi dar o sa juiseze cu mai multa usurinta in fata unui barbat ce ii ofera perechea de pantofi pe care a vazut-o ea si i-a placut si probabil nu o sa aibe nici o reactie ba chiar o sa se revolte in fata unui linge blide ce ii aduce o floare sau ii face poezii.
Friday, 15 April 2011
Orice :) Faceam o gluma, nu spuneam cum ca ala ar fi raspunsul. Eu sunt omul situatiilor particulare si am alergie la generalizari (am mai spus eu asta si in alt comentariu). Totul e important intr-o relatie reusita, unde totul are o defintie subiectiva pentru fiecare relatie.
Friday, 15 April 2011
@Luka D Poate ca depinde intr-o oarecare masura si de femeia in discutie, da-n mare cam asa.
@Andreea Apai si cu abordarea asta cum vrei tu sa ajungi sa conduci lumea ? :D
Friday, 15 April 2011
@Mircea =)) eu sa incerc sa conduc lumea? Tii, muica, da' cu ce-a gresit, saraca? N-am eu astfel de ganduri, mie imi place sa stau mica in coltul meu si sa-l fac frumos cum ma pricep. Nici pe geam nu scot nasul daca mi se pare ca-i urat.
Friday, 15 April 2011
Deci vezi ? :D
Friday, 15 April 2011
Hmmm ... nu. Femeie, ce sa-i faci :D
Friday, 15 April 2011
@Mircea Pah nah sa mai bagam in discutie un exemplu de femeie http://trilema.com/2010/fatalailor-cu-drag/
In general reactiile barbatului se raporteaza la reactiile femeii in zilele noastre, de aici si atatea cupluri plictisite sau pe cale de destramare sau deja destramate. El nu-si asuma posibilitatile fiindca nici macar nu vede beneficiile. El se asteapta la reactii din partea ei, ea incepe sa se otareasca, ea se transforma usurel in mascul si parte activa si in timp isi pierde feminitatea si isi amesteca si dorintele, de unde si conflictele dese de identitate.
Friday, 15 April 2011
Draga, Mircea, umilinta femeii in fata barbatului e de cand lumea si pamantul, de aceea i se si spune sexul slab! :-) Supunerea asta fata de barbat este intalnit la femei care nu au curajul de a face un pas maret, acela de a infrunta totul pentru o viata linistita, indiferent ca la mijloc sunt copii, asa cum amintesti in postul tau. Dezamagitor este faptul ca mai toate femeile au trecut si trec prin asemenea experiente si nu iau masuri, cu toate ca lumea evolueaza, insa, sistemul romanesc nu prea permite o asa mare independenta si doza de curaj a femeii. Barbatul este menit sa calce stramb, drept urmare, lipsa de respect fata de partenera sa. Femeia este supusa, bine punctat si de tine, iubind pana la batranete, faurindu-si idei pe care nimeni nu i le schimba, asta e in cazurile acelea nefericite si zau, mi-e mila, mi-e groaza sa tot vad umilinta, am un caz chiar recent dar nu trebuie comentat :D Si in cazul barbatilor se intampla ca respectul femeii fata de el sa nu existe sau sa se evapore in timp, barbatii aceia slabi si fara vreun punct de vedere in fata iubitei/sotiei si de ce nu, a amantei. Mult ai scris, multe ti-as scrie si eu in legatura cu subiectul asta dar mi-e ca-mi fac fani sau Nu, si nu-si doreste "mandra" asta :)) Concluzionand, femeia care gandeste putin la viitor cu creierul, mai rational decat de obicei, are de castigat si cea/cele care nu-si tine/tin barbatul "inlantuit"... Fericirea, la fel ca si norocul, ti-o mai faci si singura! Gata, am comentat prea mult, desi nici un sfert din teoriile mele despre femei/barbati, respect/fericire & other stuff, nu ti-am insirat.
Friday, 15 April 2011
"There are really two kinds of submissives in the world: those who believe they don't deserve any better…and those who believe they don't deserve any less."
Din punctul meu de vedere, citatul asta spune tot..
Friday, 15 April 2011
@Luka D Deci femeea e de vina ?
@Oana Draga Oana, o fi si cum zici tu, da' zic ca tre' se te apuci cindva sa-ti expui pe indelete teoriile celea, cine stie ce nestemata zace acolo-n strafunduri ? Nu-i pacat ?
@Cristina Hehehehe bine ales :)
Friday, 15 April 2011
Draga, Mircea :) tocmai de asta mi-e frica, dau de nestemate si nu vreau sa creez probleme altora. Nu ar fi pacat?
Friday, 15 April 2011
Niciodata.
PS. It's only funny 'till someone loses an eye. Then it's hysterical >D
Friday, 15 April 2011
I'd rather preffer to lose his penis! :) that would be hysterical >D
Friday, 15 April 2011
PS: Da, voi pune pe foaia virtuala parerile, opiniile mele si impartasirile altora ... stii tu, timpul asta nu se lubrifiaza asa tare...
Friday, 15 April 2011
Apai incet si cu rabdare, ce nu se lubrifiaza se largeste zic :))
Friday, 15 April 2011
da' tipii n-au nimica de zis la asta, sau ce-i aicea bar de negri asa...
Friday, 15 April 2011
Tu imi insulti natura chirilica aicia insinuind ca exista tipi care gen citesc pe Trilema ?!
Rog seriozitate ce plm!
Friday, 15 April 2011
In viziunea mea dapo. Dar si istoric daca e sa ne uitam asa, tot timpul femeia a fost de vina si mai machiavelica asa.
Saturday, 16 April 2011
da' lasa, ca si barbatii alearga dupa umilinta, ba inca se si-nvartoseaza cand sunt umiliti de zici ca au luat viagra. tremura si ei, dar orgasmul lor se consuma ca iritare.
umilinta e un stimulent universal - femeile o anticipeaza si o invoca, iar barbatii o provoaca. un barbat isi impinge barbatia pana la punctul critic, in care se vede umilit. spre deosebire de femei, barbatii au calitatea (deloc rara) de a se umili singuri.
si chiar daca raspunsul la umilinta e diferit (inclusiv pe criterii de gen - femeile raspunzand umilintei prin perseverenta si rezistenta, iar barbatii prin violenta si acte de curaj), nu e mai putin adevarat ca satisfactia derivata din raspunsul la umilinta e la fel de mare in cazul ambelor sexe.
Saturday, 16 April 2011
@Luka D E, sa nu generalizam.
@grid Foarte adevarat.
Tuesday, 19 April 2011
Ori sunt eu mai blonda si n-am intetes, ori tu generalizezi faptul ca femeia nu poate fi fericita pana la orgasm decat daca barbatul care o satisface sexual sau material o si calca in picioare in rest? Eu zic ca e nevoie de respect de sine in primul rand. Adica, trebuie sa ai putina nebunie sa spui "nu" si banilor si orgasmelor, daca in rest e un nemernic, nu? Da, exista femei, cele mai multe, care spun "mie mi-e bine asa, nu-mi trebuie mai mult", dar cred ca trebuie sa aiba incredere in ele, sa spuna "merit mai mult" si sa plece mai departe fara sa priveasca inapoi. Fericirea vine din lucruri simple si fara umilinta, chiar si in doze mici, dar sa fie sanatoase :) Si se gaseste si un orgasm cu febra musculara, daca ti-l doresti cu adevarat, si fara "umilinta expert dozata", cum spui tu. E obositor uneori sa fii 24/7 "Zoe, fii barbata", dar e mai sanatos! :)
Tuesday, 19 April 2011
Mai degraba cred ca-i in joc problema umilintei. Echivalenta umilitor = nemernic imi pare nefondata, si tocmai de-aia incerc s-o impart in doua. Uneori e. Alteori insa, nu e.
Da' daca zici tu dimpotriva, mnoa, se consemneaza la gazeta.
Wednesday, 20 April 2011
Nu te umileste el, te umilesti singura pentru ca accepti umilinta. De asta ziceam ca e vorba mai mult de respect de sine, nu de respectul barbatului. Da, te poate umili si purtandu-se frumos, "mamicule, am gresit, sunt barbat, dar eu pe tine te iubesc, uite ce vacanta ti-am pregatit" si atunci femeia zice "stiu, dar acasa se poarta impecabil, mie mi-e bine, nu-mi lipseste nimic", dar e la fel de nemernic ca ala care ii umfla capu-n pumni. Poate mai nemernic, ca e mai greu de parasit. Deci, eu zic dimpotriva :)
Wednesday, 20 April 2011
Da' tu vorbesti de umilinta dintr-o perspectiva careia eu i-am zis politica in ambele cazuri.
Daca te umileste din cealalta perspectiva ? Sa luam exemplul cel mai facil, ceva educativ. Parchezi rau masina, asa ca te pune s-o parchezi de zece ori pina te inveti. Mnoa ?
Wednesday, 20 April 2011
Eludeaza autorul in acest text fenomenul gargaunilor, cum sunt numiti in limbaj popular reflexele psihologice ale femeilor generate de perioadele lungi de apatie.
Femeia trebuie strunita(in cuplu ma refer nu in societate) trebuie tinuta sub presiune ca oala minunii ca daca nu te tine ea sub presiune.
Femeia daca nu io dai o cauta deci ea trebuie tinuta ocupata tot timpul si prin metode diferite. Azi o bati ca s-a uitat la altu pe strada, maine aduci flori, poimaine ii interzici sa mai vb cu nush ce colega, o prinzi cand vine de la aruncat gunoiul si o futi pe hol, chestii de astia imprevizibile, random si fara logica ca sa nu aiba timp sa se instaleze gargaunul, acest dujman al barbatului si familiei in general
Wednesday, 20 April 2011
E o teorie.
Wednesday, 20 April 2011
Zici ca umilinta nu-i c-ai parcat masina aiurea, ci faptul ca perseverezi pana o parchezi ca lumea? O fi si asta o perspectiva.
Wednesday, 20 April 2011
Nu, ci faptul ca vrind-nevrind, ca esti de acord sau ca nu esti de acord, ca ti se pare ca de fapt ai parcat perfect sau ca ti se pare ca exemplul ales nu iti reprezinta corect superbitatea proprie, te supui superioritatii celuilalt.
Wednesday, 20 April 2011
oooffff!!!! o parchez cum pot la inceput, nu-ti convine, nu urci cu mine in masina, invat singura ce si cum pana la urma, dar nu freci tu la mine ca-s mai neinitiata! Deci, chestii de-astea nu inghit, de alea de inima albastra, recunosc, doar stie toata lumea ca dragostea tampeste, dar si de-acolo se iese daca inima devine cianotica! Evident, cat mai poti sau daca mai poti. Da' eu zic ca daca vrei, poti!
Wednesday, 20 April 2011
Intrebarea e mai degraba de ce sa vrei ?
Si, ca bonus, ca tot discutam subiectul : http://trilema.com/2009/a-parca-e-o-arta/