Paria

Oamenilor le vine greu sa auda ori sa citeasca "de rau" despre "ei si-ai lor", chiar daca in lipsa vorbelor de rau nu poate sa existe drum spre mai bine. Pina la urma, sa nu dam riia din mina pe lepra din gard, nu ?

Confruntarea onesta a criticii necesita indivizi asezati pe o baza solida. Sigur ca in principiu putem recomanda oricui sa "fie deschis" la critica procedind teoretic si obiectiv, "critica e buna" deci... deschideti-va la critica. Totusi, critica bine facuta are capacitatea deranjanta de-a pune in cauza chestii (in principal pentru ca asta-i menirea ei pe lume).

Ce te faci daca se apuca unul sa puna in cauza tocmai chestia pe care sezi tu ? Cazi in hau ? Asa pare, cel putin in primul moment, iote sedeai linistit pe-o galeata intoarsa si vine careva (eventual din spate, ca sa fie treaba oabla) si-i trage-un sut de zboara. Ei, in prima faza dai din miini ca o gisca beata. Si-n a doua faza cazi in fund, ca un prost. Iar in a treia faza esti destul de suparat. Evident, nu pe tine, c-ai fost prost, cit pe "prostu" ala de-o venit din spate si ti-o tras un sut in galeata de-o zburat. PAI CUM ISI PERMITE EL !?!?!

Dupa ce-ti trece prima furie, nascuta (asa cum se naste intotdeauna furia, din disperare, al carei mecanism psihologic compensator si este) poti eventual sa consideri problema la rece, sa te intrebi cum se face ca ala de ti-o tras sutul in galeata s-ar parea ca nu sade niciodata pe galeti intoarse, si eventual sa iei in considerare (da' cu ochi critic brusc deschis) calitatea relativa a diverselor chestii pe care se poate sedea.

Totusi, e mult mai probabil (cel putin la inceput) sa petreci o perioada dind cu sete suturi in diverse buturugi ale caror radacini inca adinc infipte-n pamint acopera jumatate de ar respectiv in diversi bolovani al caror sfert de tona plasat strategic si convenabil deasupra solului nu tradeaza sfertul de megatona ingropat strategic pina-n straturile sedimentare ale Mezozoicului. Dupa o entorsa-doua poti eventual incepe sa iei in considerare (tot cu ochi critic, tot brusc deschis) si calitatea relativa a diverselor suturi care se pot aplica diverselor chestii pe care se poate sedea.

Pe linga aceste alternative care au avantajul de-a fi productive si dezavantajul de-a cere mari investitii de timp, rabdare, efort si inteligenta exista bineinteles alternative care chiar daca au dezavantajul de-a nu functiona au macar avantajul de-a costa relativ putin, si inca si mai bine, mare parte din putinul ala sa fie platit de altcineva.

Ca atare sa nu va fie de-a uimirii faptul ca antropologia a documentat institutia tapului ispasitor in majoritatea culturilor studiate. Deci, ti-o tras unu' una-n galeata de-o zburat ? A, pai nu-i problema : doua fire doua paie ia galeata la bataie. Pai ce crede ea ca-i aici, Galeata Airlines ?!

Remarcati profunda legatura intre umor si aceste metode compensatoare ieftine. Faptul nu-i intimplator, apropo, cei doi sunt frati buni. Risul s-a nascut ca prim comportament social si de identificare de grup, anterior vorbirii, si la momentul ala principala problema practica a omului inca primitiv ca om, dar mult evoluat ca maimutoi era tocmai asta, a criticii, manifestate pe vremea ceea exact prin suturi date-n galeti.

De fapt, sub acest aspect risul poate fi usor inteles drept un mare progres la vremea ceea, dupa parerea mea perfect comparabil cu focul, doar ca primul a fost un progres al umanioarelor iar cel din urma al tehnicii. Primul troglodit care-a privit spre o echipa de alti trogloditi incruntati si chititi sa ia la bataie galeata-tap ispasitor si i-a intrebat "why so serious ?!" a facut mai mult decit Saussure ori Levinas pentru limba greaca elina.

Ca aplicatie practica a intregii teorii, putem deriva o masura convenabila (adica usor de masurat si dificil de falsificat) a gradului de civilizatie a unui grup oarecare : inclinatia si capacitatea de-a identifica si alege tapi ispasitori.

Fie baiatul de 13 ani care se ofera sa duca acasa ghiozdanul unui alt baiat in Romania anilor 1980 versus 2010. Gestul in sine e neutru, ca orice gest de altfel. Poate insemna o sugestie de submisie sexuala destul de palida cum poate insemna o sugestie de dominare politica (pentru ca ala-i prea slabanog si ogirjit sa-si duca ghiozdanul singur, iar asta-i sanatos si puternic). Poate insemna absolut orice si va insemna ceva anume functie de contextul social in care se desfasoara, si pe care context social ne ingaduie deci sa-l masuram.

Fie fata de 13 ani care isi descopera sexualitatea intr-o tabara (n-o sa va vina sa credeti da' nu-i foarte departe de adevar observatia ca fetele isi descopera sexualitatea cam asa cum le vine si ciclul : prin surprindere) dupa care se apuca sa faca sex cu toti baietii prezenti, care-s toti virgini, in Romania anilor 1980 fata de Romania anilor 2010. Gestul in sine e neutru, ca orice gest. Poate nota bucuria descoperirii lumii si explozia de energie vitala specifica virstei, poate nota cele mai abjecte inclinatii si preocupari. Poate fi un monument al sanatatii, fortei si virilitatii sau dimpotriva, al bolii, slabiciunii si feminitatii. Poate insemna absolut orice si va insemna ceva anume functie de contextul social in care se desfasoara, si pe care context social ne ingaduie deci sa-l masuram.

Orice paria este, pina la urma, o oglinda si nimic altceva. Iar interesul oamenilor inteligenti pentru "elementele decazute" nu-i o pulsiune bolnava, asa cum societatea tinde sa si-o explice, ci dimpotriva, semnul sanatatii mentale si asumarii realitatii. Si telescoapele se fac din oglinzi, si machiajul se desfasoara in fata oglinzii. In raport cu aceste activitati civilizatoare, superstitiile gloatei care se teme ca oglinda i-ar putea fura sufletul conteaza destul de putin.