Periculosul guru

Sunday, 23 August, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

S-o luam de departisor si sa vedem unde ajungem, cum e obiceiul prin partile noastre.

Rasul este o problema serioasa pentru antropologia evolutionista, pentru psihologia behaviourala si pentru alte discipline exotice dintr-un motiv destul de banal : pai de ce ? Ce rost are, de ce-ar exista el ? Cum se explica, adica, existenta comportamentului astuia ciudat ?

Principala explicatie la care s-a ajuns, si la care eu subscriu, este ca rasul reprezinta o metoda de identificare a grupului social, semnificativ anterioara vorbirii. Pasamite, oamenii primitivi, inainte de-a atinge nivelul de dezvoltare cognitiva care sa le ingaduie sa vorbeasca, se recunosteau razand. Adica, intr-un grup de maimutoi, fratii tai sunt cei care rad cand iti vine si tie sa razi, si ei stiu ca esti de-al lor tot asa cum stii tu ca is de-ai tai : va hahaliti toti de-odata.

Mecanismul ar fi existat cu multi ani inainte de aparitia vorbirii, zeci, poate chiar o suta de mii de ani inainte, si in acest timp s-ar fi slefuit intr-o chestie nu chiar atat de adanca in scoarta cerebrala precum un reflex, dar semnificativ mai adanca decat un comportament invatat precum scrisul, cititul sau vorbirea. Ca atare, nivelul de discriminare este foarte mare (cu alte cuvinte, rasul fals se observa usor) si gradul de universalitate este si el foarte mare (nu toate populatiile umane de pe glob scuipa la fel, nu pentru toti prietenia sau dezaprobarea se manifesta prin aceleasi gesturi, dar toata lumea rade).

Ei bine, daca rasul functioneaza asa, eu as propune ca zambetul functioneaza exact la fel. Este contagios, dar nu oricum si oriunde, ci pe baza unei comuniuni. Copilul va raspunde intotdeauna zambind mamei zambind, si reciproc, dar mai rar unei alte femei, chiar daca are si ea un copil de aceeasi varsta. Doi prosti isi pot zambi tamp la masa unul altuia, ca asa au citit ei ca trebuie facut, ceea ce poate provoca zambete amuzate si chiar hohote de ras tuturor celorlalti, care se recunosc instinctiv ca grup : grupul celor ce nu zambesc tamp c-asa or citit ei ca trebuie facut.

Pe scurt, rasul, si sora lui mai sfioasa, zambetul, trimit doua semnale. Unul pozitiv, eu sunt ca tine, si tu esti ca mine, si unul negativ : uite aia nu-s ca noi.

Ei, si-aici intra in scena Guru cel prost. Il cunoasteti, probabil c-ati auzit de el, stiti cine e. E un tamp, adesea proaspat venit de peste ocean, desi uneori dospit si din lutul local, care aplica o metoda de spam-smile.

El zambeste, programatic, mereu si spre toata lumea, indiferent de context. Spamagii nu inteleg notiunea de context, ei sunt mici robotei decontextualizati. Teoria pe care isi bazeaza Guru cel prost "succesul" e simpla : Exista mereu o probabilitate finita nenula ca din totalul unei populatii oarecare, un numar oarecare de persoane sa interpreteze situatia intr-un context care sa justifice zambetul. Asa incat, daca reusesti sa zambesti in directia generala a o mie de oameni pe zi, vei primi inapoi un numar oarecare de zambete, si daca doresti de zece ori mai multe, pur si simplu zambeste catre de zece ori mai multi oameni, zambeste in somn, zambeste cand te caci, zambeste televizorului, mai ales cand se dau imagini cu grupuri mari de oameni.

Ce nu intelege Guru cel prost este ca valoarea negativa a zambetului tamp este mai pronuntata decat valoarea pozitiva. Daca zambesti de-amboulea unei mii de oameni pe zi, poate ca vei obtine cinci-zece-douazeci de alti tampi care-ti vor zambi inapoi, si uite, gata, ai si tu prieteni. Problema mare este ca dintr-o mie de oameni, noua sute si mai bine te vor tine minte de tampul care zambea la stalp, si uite cum ti-ai selectat sa fii prieten cu cei mai tampi 2% din populatie. Niste oameni cu care de fapt nu vrei sa fii prieten nici platit, cel putin daca vrei sa-ti mearga bine.

Peste ocean, in fantabuloasa America unde nu-i voie sa expui (e voie sa faci, doar sa nu spui) judecati de valoare despre oameni, unde teoretic nu exista ierarhie sociala, ca-s toti egali ca-n socialism, si asa mai departe, tot soiul de naivi cred sincer ca valoarea pozitiva asociata tampeniei si principalei ei manifestari, zambitul aiurea, este un ceva nenul, in timp ce valoarea negativa nu exista. Ei bine, nu-i asa.

Faptul ca lucrurile astea nu-s chiar evidente la prima vedere, mai ales pentru oameni ce n-au vreme sa-si bata capul cu antropologie, psihologie scl il face pe Guru cel prost oarecum periculos : Un numar de naivi ajung sa-l creada, si merg pe drum zambind a proasta, creendu-si, in capul lor, un viitor luminos.

Dumneavoastra in schimb, daca va doriti un viitor luminos, incercati sa zambiti doar cand chiar exista un motiv oarecare. Eventual, incercati sa zambiti doar cand va vine a zambi. Zambetul ca stare de repaos a mutrei e nu doar stupid, ci chiar contraproductiv.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

33 Responses

  1. Esti prea profund.

  2. kokofifi`s avatar
    2
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Sunday, 23 August 2009

    de data asta nu-s de acord cu tine, eu nu gasesc ca toate zâmbetele-s tâmpe doar pentru ca tu nu le cunosti motivul.oamenii ar trebui sa zâmbeasca mult mai mult, ca mutre posace si acre vezi la tot pasul.
    inca o obiectie am: de unde-ai scos-o pe aia cu egalitatea sociala a americanilor?

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Sunday, 23 August 2009

    La a doua obiectie : Din experienta nemijlocita.

    La prima : Decat zambete de carton, mai bine-un chip autentic incruntat, de-o mie de ori. Tot asa cum decat prosperitate imaginara, a la anii 2005, mai bine criza zile de azi. Tot de-o mie de ori.

  4. kokofifi`s avatar
    4
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Sunday, 23 August 2009

    la a doua, atunci : se pare ca nici acolo nu te-ai amestecat cu poporu' :D
    la prima: adica omu' e de la natura incruntat ¿

    *omu', nu furajata

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Sunday, 23 August 2009

    Omu' nu-i de la natura incruntat, exista o masca relaxata, uite, hai sa studiem putin istoria, ca doar de la Rim ne trajem, loaze cum ne aflam :

    http://www.desitin.no/images/JuliusCaesar.jpg
    http://www.livius.org/a/1/emperors/antoninus_pius_agora_mus2.JPG
    http://media-2.web.britannica.com/eb-media/09/4709-004-A4DAF2BC.jpg

    Cum le-ar sta zambind ca proastele ?

    http://southdakotapolitics.blogs.com/south_dakota_politics/images/2007/05/15/falwell.jpg
    http://entimg.msn.com/i/gal/JimCarrey/Carey_Jim_W88100973_400.jpg

    Etc.

  6. romania inedit`s avatar
    6
    romania inedit 
    Sunday, 23 August 2009

    Atunci cand sunt obosit sau suparat incep sa zambesc instantaneu si chiar sa rad !
    Cel mai probabil creierul ia aceasta decizie de declansare a rasului si ma bucur ca se intampla asa !

  7. Bogdan Barbuta`s avatar
    7
    Bogdan Barbuta 
    Monday, 24 August 2009

    "s-ar fi slefuit intr-o chestie nu chiar atat de adanca in scoarta cerebrala precum un reflex, dar semnificativ mai adanca decat un comportament invatat precum scrisul, cititul sau vorbirea"

    Tocmai invers, as zice eu; reflexele sunt foarte simple, din putini neuroni; unele nici macar nu urca mai sus de maduva spinarii, in timp ce scrisul, cititul sau vorbirea sunt functii complexe, cu care se ocupa preponderent emisferele cerebrale. Rasul e complex, daca ne gandim numai la cati muschi trebuie "flectati" ca sa ne hlizim, 13 din cate stie eu (ca sa ne incruntam ne trebuie mai mult de dublu).

    Perfect de acord cu rolul social, care e foarte posibil sa-l predateze pe cel al vorbirii. As specula ca rasul transimtea ceva anume (poate mesajul s-a pervertit de-a lungul mileniilor), in acelasi mod in care animalele isi arata coltii sau isi pleaca capul ori coada.

    E bine sa radem (sau sa zambim) in unele situatii si sa fim seriosi in altele; in meseria mea, mimez rasul sau buna-dispozitia frecvent si cu foarte bune rezultate, face parte din ceea ce ne place sa numim placebo.

    Ah, si inca ceva. Americanni zambesc tamp, da, iar mult din lexicul lor e foarte formal si transparent, dar mie si asta imi place, politetea si amabilitatea mimata a functionarilor lor e de mii de ori mai buna decat acreala pe fata a alor nostri.

  8. ma tot lovesc si eu de persoane care zambesc tamp, dar nu imi pare ca au in cap vreo teorie. sau astia or fi alta specie de zambilici, dar e clar ca nu merg pe o tactica. se cunoaste omul care zambeste unui gand, sau mi se mai intampla si mie sa rad aiurea pe strada cand imi aduc aminte de ceva, insa astia de care zic eu sunt ca tipul din reclama aia la cosmote, parca, aia cu mirela si cartela. ma seaca, as sari in televizor si l-as bate cu tastatura in cap.

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Monday, 24 August 2009

    @Bogdan Barbuta Nu ma convinge simplul argument al numarului de muschi. O activitate e simpla daca ceea ce se face e simplu, iar complexa daca ceea ce se face e complex. In cazul rasului, stim dinainte de-a rade ce va insemna a rade, dar in cazul scrisului, doar dupa ce omul scrie putem constata c-a scris, iar inainte, nu avem cum sti ce se intampla. De-aici rezulta o complexitate mult mai mare a actului de-a scrie. Rasul e un fel de ragait, care e tot un act reflex (fara a fi din cate imi amintesc un reflex medular), care tot un mare numar de muschi include. Exista insa si exemple de reflexe medulare care includ multi muschi, abdomenul acut e un act reflex al intregului perete abdominal - cati muschi sunt aia ca nu mai retin ?

    In meseria ta ai bune rezultate si functie de finetea persoanei cu care il practici. Sigur ca George e de parere ca "Geddoutta here ?! Should be part of med school! "Cancer ?" "Geddoutta here!". Nu toata lumea-i George.

    Pot fi de acord insa ca ori de cate ori un om interactioneaza cu altul indeplinind o functie, iar nu fiind un om, falsitatile astea servesc si nu jeneaza. Nici n-ar avea cum, relatia e falsa dintr-u-nceput. Eu ma gandeam din ceva motiv la interactiuni intre oameni. Ideea ca toate interactiunile la care iau parte doi oameni trebuie sa fie interactiuni om-om, iara nu om-aparat nu-i neaparat defensibila.

    @ioana Bine, sa-ti zambesti siesi (a zambi aparte se cheama la Caragiale) nu-i din specia zambitului tamp, pentru ca nu adresezi zambetul altcuiva. Tampenia incepe cand incalci contextul, aia-i cheia.

  10. @Bogdan Barbuta @Mircea Popescu - Pai Bogdan zicea ca e mai complex decat un arc reflex, nu decat scrisul. Si vai cate feluri de-a rade sunt... Am vazut odata un tip care, intr-o situatie care cerea un anumit grad de diplomatie, isi stapanea furia razand cu multa pofta - fiind asa exersat tipul ii iesea foarte bine. In primele cateva secunde nu am stiut ce ma nelinisteste la reactia lui. Abia dupa ce procesele consitiente de decodare le-au prins din urma pe cele automate m-am prins... De altfel, rasul e vecin cu ranjetul care e o dezvelire amenintatoare a caninilor...

    In alta ordine de idei, si zambetele (ca si rasetele) sunt de multe feluri, chiar si daca le rupi de orice context in afara de restul semnelor nonverbale ale omului in cauza. Trebuie talent si/sau exercitiu ca sa pui in scena unzambet potrivit. Ca daca nu, iese ce numesc eu "zambet McDonalds".

    Eu unul m-am apucat acum vreo 3 saptamani de un experiment cu zambete, ca sa zic asa. V-oi povesti eu cand il gat.

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Monday, 24 August 2009

    Acu, ce zici tu nu-i gresit, nici dintr-o parte nici din cealalta. Asteptam cu interes concluziile :D

  12. misto descrierea, n-a fost acceptat pe polimedia?

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Monday, 24 August 2009

    A ajuns chiar published din cat vad.
    http://polimedia.us/fain/story.php?title=periculosul-guru-trilema-mircea-popescu-

  14. da, eu ma tot uitam la upcoming news :D

  15. kokofifi`s avatar
    15
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Monday, 24 August 2009

    ce-mi place cum alegi pozele! la "incruntati" imparatii romani, la zâmbitori predicatori si mascarici.
    de ce n-ai pus o poza cu sarkozi la zâmbitori? sau pe buster keaton la incruntati?

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Monday, 24 August 2009

    @kokofifi Pai pune tu :D

  17. urangutanita`s avatar
    17
    urangutanita 
    Monday, 24 August 2009

    mirciulica draga, ia sa vizitezi tu scumpa noastra capitala, in care densitatea de mutre acre, depresive sau doar infatuate o depaseste pe cea de cocalaro-manelisto-pitzipoance, dupa cateva ore o sa iti doresti chiar si compania drogatilor.

    cred ca nu e neaparat o fatalitate in destinul acestui oras, ci doar rezultatul unor prea dese calcari pe picioare intre locatari. Nici ardelenii nu zambesc (nu stiu cum e Banatul), ca medie, dar macar privesc cu neutralitate in jur, fara a li se citi scarba de ceilalti in privire.

    faptul ca zambetul e doar un element de marketing, personal sau comercial, ma lasa rece, faptul ca unii/unele isi pierd ratiunea cand li se zambeste si interpreteaza exagerat, pozitiv sau negativ, e fix problema lor.

    e o aglomeratie de clisee prin comentariul asta .. dar sunt luate din experienta proprie :)

  18. urangutanita`s avatar
    18
    urangutanita 
    Monday, 24 August 2009

    a, observ ca am incheiat cu un zambet :) e aiurea au ba?

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Monday, 24 August 2009

    Pai eu nu recomand mutre acre, ma simt asa ca omu' care intra in biblioteca si zice ma! cititi in liniste! si lumea incepe vai! tu vrei sa murim! cum sa nu mai respiram?!?! Pai io n-am zis sa nu respirati cand cititi, da respirati pe nas omini buni, nu pe gura si mai ales nu cu vocalizare. Tot la fel, se poate sta relaxat fara sa fii incruntat, ori nu ne-o mai ramas cai de mijloc ?

  20. urangutanita`s avatar
    20
    urangutanita 
    Tuesday, 25 August 2009

    pai nu am zis ca recomanzi mutre acre, doar ca e o terapie buna sa vezi mutre fals zambitoare dupa o supradoza de imbufnare

    eu una ma simt agresata de mutrele posace, probabil si multi alti concitadini, asa ca nici macar varianta mutrelor neutre nu imi convine :) (zambet tamp)

    (ti-am dat un bury delicat pe fain la articol, de asta am simtit nevoia sa ma si explic aici)

  21. Mircea Popescu`s avatar
    21
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 August 2009

    Lol ce seaca e fata. Ce vrei sa aflii, daca-s singurul superbios din blogosfera care ingaduie asa ceva "in casa lui" ? Iote ca sunt. Si ? :D

  22. si cainii zambesc, ca si magarii de altfel ! :) ... oare ce'o fi in capu' lor cand fac asta ? ...

  23. Uneori ma intalnesc pe strada cu indivizi pe care-i cunosc dar nu-s din "tribul" meu. Mi-e lene sa zic ceva daramite sa dau din cap (nu port palarie deci nu se pune problema ..). Dar ceva din mine urla instant ca sunt rude (english word, please read accordingly). Asa ca .. zambesc. Culmea, omul (oama) raspunde identic ba uneori chiar mai si baga ceva vorbe misto gen "ce mai faci?" sau "hai noroc" sau "up yours", conform cu ce are fiecare la indemana.
    Iata deci un mare rol social al zambetului, pornit si adapostit de aceleasi sinapse ale ancestralilor nostri inaintasi din pesteri. Un fel de (dezastroasa) mostenire genetica. Nu ?

    N-am fost inca prin preaunitele state americanesti, dar totusi, din ce am auzit si din ce mi s-a povestit, zambetul (tamp? fals? profesional?) alora e de preferat mutrelor prearelaxate pe care le vad la alimentara, posta, casele de bilete de la cinematografe si in alte fabrici si uzine ...

  24. Mircea Popescu`s avatar
    24
    Mircea Popescu 
    Saturday, 5 September 2009

    @ByREV Cine stie...

    @Valentin Pai fa o proba.

  25. mda, ma gandeam si eu ca trebuia sa fie un mecanism de a iti deosebi odrasla pana sa apara ion al mariei, ion alu plod, ion a lu paduraru si asa mai departe.

    rasul, interesant.

    cica's popoare care nu au auzit de pupat, cel putin pana la colonizare.

    daca n-or fi auzit si de ras?

  26. Mircea Popescu`s avatar
    26
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 March 2011

    Nu se cunosc exemple.

  27. In mare sunt de acord cu tine dar acei oamnei despre care vorbesti tu nu ar zambi la fel intr-o conversatie 1 la 1 cu tine! E un zambet subliminal (dupa cum reiese si in scrierea ta) la care unii se pricep mai bine altii nu.
    Eu personal nu intelegeam de ce oamenii zambesc necontrolati in preajma mea, ca si cum asteptau ceva de la mine... ba chiar mi se parea putin superficial si simteam ca sunt luat peste picior. Mai tarziu mi-am dat seama ca era vorba despre o incongruenta in comportamentul meu, nu eram constient de magnetismul personal. Dar bineinteles... astia mai perspicace nu sunt intotdeauna toleranti... :)

  28. Mircea Popescu`s avatar
    28
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 March 2011

    Haha buna abordare.

  29. fain asa, dar asiaticii zambesc ca sa-si mascheze sentimentele

  30. Mircea Popescu`s avatar
    30
    Mircea Popescu 
    Friday, 18 March 2011

    Eu cred ca-s mai degraba ramasitele sistemului colonial.

  1. Periculosul guru - Trilema - Mircea Popescu....

    un dude vorbeste aici despre notiunea de ras/zambit ca metoda de identificare a unui individ cu un grup social si despre ai de zambesc de-a-nboulea, afara din context. aruncati si voi un ochi, na... ...

  2. [...] fiecaruia in parte si-n mentalul public incit incalcarea ei devine… amuzanta. Va amintiti discuta antropologica asupra risului [...]

  3. [...] ala (inferior) de dezvoltare intelectuala si insertie sociala risul functioneaza primitiv, ca un mecanism de recunoastere si identificare in grup si-atunci puletele se simte obligat sa hahaie, nu cumva sa para mai fraier decit ceilalti fraieri [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.