Mitea Pecu

Eu am fost un copil cam dislexic asa, ma rog, dislexic sunt in continuare (da' numa' partile bune, ca-s creativ si incredibil de sexi [pe bune acuma, nu zic la misto], fara partile proaste, ca nu-s nici confuz nici prolix in exprimare nici ce alte parti proaste mai sunt pe care nu mi le amintesc chiar acuma pe loc), da' vreau sa zic... ce ziceam ?

A, da. Ca am cam avut dificultati copil fiind cu majoritatea sunetelor limbii romane. Da' parca nu dificultati in sensul propriu, adica al neputintei, cit dificultati in sensul figurat, al nevointei. De exemplu, p, b, t si silabe derivate din plosive-mi erau familiare si dragi de pe la un anisor asa. Dar in schimb fricative si mai ales sibilante n-am inghitit nici pe la doi ani cumsecade, s si s, am invatat mi se pare pe la gradi si-n fine r n-am invatat calumea nici pina in ziua de astazi dracu' sa-l duca de sunet prostesc cine-o mai pomenit ?!

De fapt ba da, am invatat, si n-o sa va vina sa credeti cum : impreuna cu Cristian Vasile, pe Zaraza, pe la vreo douazeci si de ani, in Costa RRRRrrrrica. De ciuda, pentru ca hmmm, i-ati auzit vrrrrre-odata pe comentatorrrrrrrii lorrrrr de fotballlll ? Muy muy muy eeespectaaacularrrrrrrrrrrrr. Hai sa vedem, oarrrrrre este pe youtube ? Eeeeste.

Si deci, astfel infuriat ca auzi dom'le, astia ticii cumva pot ?! am dat cu totul intimplator in casa unui localnic (!!!) peste o colectie de discuri romanesti (!!!) din anii 20 (!!!) care-i placeau lui foarte mult, fiind deosebit de talentati romanii astia. Cu care ocazie am observat ca totusi, limba romana se pronunta altfel inainte de razboi, nu doar in articularea cuvintelor si pronuntia anumitor silabe (care intre timp s-au simplificat), ci si in compozitia ei fonica. De exemplu r era mult mai frecvent. Uite textul, ca sa ne intelegem :

Cind apari senorita, in parc pe-nserat
Curg in juru-ti petale de crin.
Ai in ochi patimi dulci si luciri de pacat,
Si ai trupul de sarpe felin.
Gura ta e un poem de nebune dorinti,
Sinii tai un tezaur sublim.
Esti un demon din vis, care tulburi si minti,
Dar ai zimbetul de heruvim.

Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Citi au plins nebuni pentru tine,
Si citi au murit ?
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza,
Sa ma-mbete mereu.
De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor si eu!

R apare de 29 de ori in 97 de cuvinte. Ia cautati intr-un text modern, vedeti nu cumva apare la o frecventa ceva mai aproape de jumatate ?

Ei, si cum va ziceam, montat de ciuda si descoperind ca de fapt in istoria chiar recenta a limbii noastre economia fonica era oarecum diferita, m-am apucat sa racnesc din tot sufletul peste Cristian Vasile in loop play, pina cind aproape ca reusesc acum sa pronunt r. Dar pe cind eram copil, si la gradi si la scoala si la liceu si la facultate... ntz.

Si nu doar R. De-un exemplu chestiile pe care dumneavoastra le numiti, naivi fiind, floricica, soricica, pietricica si asa mai departe pentru mine erau simplu toicica. Pentru ca asa si sunt, ce, nu-i evident ? Logic atunci ca prin extensie o pietroaie era o totoaie, si-n general am trait cognitiv intr-o limba paralela creata de mine insumi dupa rationamente corecte (precum de altfel inca traiesc si-n ziua de azi).

Sticla de ceai (mie-mi placea foarte mult ceaiul ca infant, direct din sticla cu biberon cu gaura larga [preferinta pentru gauri care s-a dovedit mai apoi profetica, da' sa nu amestecam lucrurile]) era invidata cordial sa dai chichi cai bun! (ceea ce va las la dispozitie sa traduceti).

Iar al dumneavoastra umil bloger eu (:p) eram pe-atunci Mitea Pecu.