مارتیا خوار

Eu am o oarecare preocupare (evident bolnava) nu pentru moarte ca atare, cit pentru formele sociale ale mortii, ritualuri si mai ales artefacte asociate. Probabil c-ati observat deja.

Sa trecem in revista doua imagini recente :

Una dintre nefericitii participanti la o aventuroasa si-n mare nereusita incercare de-a traversa continentul american, arhicunoscuta acolo drept "Donner party" isi sfatuia unchiul precum urmeaza, pe baza experientei astfel acumulate (daca cititi limba engleza va recomand articolul din link apropo) :

I will now give you some good and friendly advice. Stay at home,—you are in a good place, where, if sick, you are not in danger of starving to death.

Adica, iti voi da un sfat bun si prietenesc. Stai acasa - esti intr-un loc frumos, unde, daca te imbolnavesti nu te afli in pericol de-a muri de foame.

Intr-adevar, orasele au asupra pustietatilor citeva avantaje care sa le indulceasca numeroasele dezavantaje. Sigur, este trafic, ti se baga ceilalti in suflet, n-ai loc nici sa te intinzi calumea, exista amenzi, obligatii, angarale si tot soiul de plictiseli.

Dar, daca te imbolnavesti, nu te afli in pericol de-a muri de foame. Precum si alte avantaje conexe, de exemplu acela ca daca n-ai urmasi nu te afli in pericol de-a fi mincat de ciini, coioti, corbi sau ce animale se mai nimeresc prin preajma la momentul ala unic si irepetabil al mortii.

Asociatiile mutuale de inmormintare sunt unele dintre cele mai vechi forme ale societatii civile, in toate locurile. Se regasesc in majoritatea culturilor, imigrantii chinezi in Statele Unite de exemplu construindu-si vaste operatiuni de transportat cadavre inapoi, pentru a se odihni in solul natal.

Sa mai notez in trecere ca mi se pare absolut fascinanta denumirea organizatiei imortalizata in cea de-a doua poza : niste oameni care n-au pe nimeni sa-i ingroape se simt totusi suficient de legati de locul in care n-au pe nimeni incit sa-si boteze asociatia dupa toponim. Armata Banateana inteleg, se moare pentru Banat, pentru rudele din Banat, pentru copiii ramasi in Banat, neveste, ciutura, pridvor etc. Academia Banateana pricep, Cuhnia Banateana inteleg, da' Pietatea Banateana ?

Imi pare ca aceasta calda, familiara absurditate este pina la urma cheia intelegerii intregii preocupari. Ce-i mai pasa mortului sub ce forma-si va recupera natura carbonul, azotul ori apa temporar imobilizate de trupul sau ? La ce-i mai trebuie mortului hoitul ?

Ei, iata ca nu-i chiar asa de simplu...