مارتیا خوار

Thursday, 21 April, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Eu am o oarecare preocupare (evident bolnava) nu pentru moarte ca atare, cit pentru formele sociale ale mortii, ritualuri si mai ales artefacte asociate. Probabil c-ati observat deja.

Sa trecem in revista doua imagini recente :

asoc-funeb-1

asoc-funeb-2

Una dintre nefericitii participanti la o aventuroasa si-n mare nereusita incercare de-a traversa continentul american, arhicunoscuta acolo drept "Donner party" isi sfatuia unchiul precum urmeaza, pe baza experientei astfel acumulate (daca cititi limba engleza va recomand articolul din link apropo) :

I will now give you some good and friendly advice. Stay at home,—you are in a good place, where, if sick, you are not in danger of starving to death.

Adica, iti voi da un sfat bun si prietenesc. Stai acasa - esti intr-un loc frumos, unde, daca te imbolnavesti nu te afli in pericol de-a muri de foame.

Intr-adevar, orasele au asupra pustietatilor citeva avantaje care sa le indulceasca numeroasele dezavantaje. Sigur, este trafic, ti se baga ceilalti in suflet, n-ai loc nici sa te intinzi calumea, exista amenzi, obligatii, angarale si tot soiul de plictiseli.

Dar, daca te imbolnavesti, nu te afli in pericol de-a muri de foame. Precum si alte avantaje conexe, de exemplu acela ca daca n-ai urmasi nu te afli in pericol de-a fi mincat de ciini, coioti, corbi sau ce animale se mai nimeresc prin preajma la momentul ala unic si irepetabil al mortii.

Asociatiile mutuale de inmormintare sunt unele dintre cele mai vechi forme ale societatii civile, in toate locurile. Se regasesc in majoritatea culturilor, imigrantii chinezi in Statele Unite de exemplu construindu-si vaste operatiuni de transportat cadavre inapoi, pentru a se odihni in solul natal.

Sa mai notez in trecere ca mi se pare absolut fascinanta denumirea organizatiei imortalizata in cea de-a doua poza : niste oameni care n-au pe nimeni sa-i ingroape se simt totusi suficient de legati de locul in care n-au pe nimeni incit sa-si boteze asociatia dupa toponim. Armata Banateana inteleg, se moare pentru Banat, pentru rudele din Banat, pentru copiii ramasi in Banat, neveste, ciutura, pridvor etc. Academia Banateana pricep, Cuhnia Banateana inteleg, da' Pietatea Banateana ?

Imi pare ca aceasta calda, familiara absurditate este pina la urma cheia intelegerii intregii preocupari. Ce-i mai pasa mortului sub ce forma-si va recupera natura carbonul, azotul ori apa temporar imobilizate de trupul sau ? La ce-i mai trebuie mortului hoitul ?

Ei, iata ca nu-i chiar asa de simplu...

Category: La pas prin lume
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

7 Responses

  1. manticore? care-i legătura bestiei cu povestea de faţă?

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 21 April 2011

    Pai mincatoarea de oameni. Una dintre chestiile care duc omul spre Elizee.

  3. Ahem, intrebat odata de niste oameni foarte preocupati (de ce fac altii) ca "dar ce faci, ca toti ai tai sunt inmormantati departe", bunica-miu a raspuns "pai eu nu fac nimic, ca aia n-o mai fi problema mea cand o fi sa fie".

  4. pletzalcoatl`s avatar
    4
    pletzalcoatlinsigna de criptograf 
    Thursday, 21 April 2011

    http://polimedia.us/dtng/c/src/13033974368.png

    Above wikipedia even.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Thursday, 21 April 2011

    @Diana Coman Bunicul cistiga.

    @pletzalcoatl Aghahaha all ur rankings r belong to me.

  1. [...] bonus, asociatia de ingropaciune a’ mai veche din Banat se numeste funebrala nu funebrara. Doar [...]

  2. [...] exist in the insurance business, which isn't too far removed from their original purpose : mutual burial (a sort of tontine lugubre, where a number of people agree to pay a farthing or something every [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.