Lipsurile blogerilor

Monday, 11 April, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Nu raspund pentru altii si lipsurile lor, da' pot sa va spun despre mine si lipsurile mele.

Eu sufar de o acuta lipsa de idei. Nu rideti, ca nu-i de ris, e de plins. Pina eram bloger de-ala mic si irelevant (cindva prin Ianuarie 2009, ofcors) aveam asa o infinitate de idei si a dracului ca n-aveam audienta, n-aveam oameni carora sa li le expun, ideile mele. Cele multe si numeroase, si perfect capabile de-a schimba lumea. Imi veneau idei pe banda rulanta, si lucrul dracului : toate erau minim geniale, ba chiar si mai mult decit atit.

Ei, trecut-au saptaminile (mediu online, deh), iata ca am deja ani de cind sunt bloger de-asta mare, am audienta, da' sa vezi chestie... nu mai am idei. Da' nu ca nu mai am idei asa, putin, pe fund. Nu dom'le, nu mai am idei deloc, e pustiu, bate vintu'. Numa' banalitati, incerc sa intind de locuri comune cit sa nu se observe ca io n-am mai avut o idee originala de... pai de... pai de cind eram mic. Minim, am spus.

Uite, de exemplu chestia cu spitalele. Deci se inchid niste spitale. Pe de o parte, asta-i un lucru rau, pentru ca in criza tre' sa investesti in infrastructura, nu s-o demolezi. Da' pe de alta parte e un lucru bun, ca in criza tre' sa rationalizezi cheltuielile, nu sa le umfli. Hm, cu strategia nu facem nici o treaba, ia sa vedem altceva. Pe de o parte, asta-i un lucru rau, pentru ca hotii aia de la guvern nu stiu decit sa fure, da' pe de cealalta parte e un lucru bun, ca besinosii de pensionari nu stiu altceva decit "sa ni se deie". Mnoa frate, nici cu politica n-o scoatem la capat.

Oare ce-i mai bine, spitale multe si cu zugraveala cazuta sau spitale mai putine si ingrijite la standarde ? Cum preferati sa muriti, ca nenorocitu' de-aici din Caras dus la spital cu infarct miocardic, spitalul inchis, decedat in masina ? Sau ca jurnalistul ala de-o murit napadit de aeruginosa, capatata... in spital ? Da' de fapt, nici daca-s multe nu-s neaparat toate jegoase, si nici daca-s putine nu-s neaparat toate bine intretinute. Deci totul este un plan, al partidului-limonada, de-a fura mai multi bani, ba nu, este un plan al partidului-leguma (rosia-i leguma, nu ? ca PSD e leguma sigur) de-a capusa bugetul public pentru beneficiile opincarilor lor. Frate, politica asta, cum are ea milioane de cuvinte, injurii, planuri, oferte si nici o singura idee...

Ei, asta este. Lipsurile blogerilor. Da' nu-i suparare, ca exista o smecherie prin care oamenii lipsiti de idei si care fara nici un merit personal s-au cocotat hapt in virful ierarhiei pot totusi sa-si salveze nuditatea ideatica de la expunere publica. Stiti ? Cunoasteti ? Ghiciti ?

Da, ati ghicit : exploatarea publicului. Sa-i punem dara pe oamenii care au idei, da' din pacate (si in complet dispret fata de meritele lor) n-au audienta, n-au oameni carora sa li le expuna (ideile, zic) la lucru, in beneficiul nostru injust. Deci, draga cititorule, ai vre-o idee pe tema asta cu inchis spitalele ? Pofteste de-o prezinta. Sa vedem, poate la sfirsitul zilei plecam cu mai multe idei decit am pornit. Sa vedem, poate se alege ceva.

Cine stie ?

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

12 Responses

  1. Mie imi pare ciudat ca sunand omul la 112 o fost trimis la un spital inchis.
    In tari organizate (prost da orisicat organizate) cum e de exemplu Franta ca sa gasesti o farmacie deschisa duminica (sau in afara intervalului 8-19h in rest) intr-un oras cu 90.000 de locuitori trebuie sa suni la jandarmerie.

    Pe de alta parte pacientul, la diagnosticul pe care il avea si zic din datele publicate, nu scapa cu zile nici daca era deschis azilul ala de batrani intitulat spital. Chestie care imi aminteste de sectia anti-cybercriminalitate din Abidjan unde era un singur calculator fara conexiune la interneti.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 11 April 2011

    Din ce-am inteles eu n-o sunat la 112 ci s-o urcat in masina si-or pornit spre unde stiau ca-i spitalul. Dat fiind ca serviciul de ambulanta avea doua masini, ambele iesite, mnoa. Aia-i deja o problema, serviciul de ambulanta.

    In tari mai putin organizate, cum e de exemplu Romania, suni la taximetristi. Aia stiu absolut orice, unde e, cind inchide, cind deschide, cind o plecat si de unde, e serviciul secret la dispozitia publicului.

    In infarct timpul = inima, cum se zice. Deci daca primea tratament imediat scapa fara mari sechele, ca ce-a avut el a fost de fapt un caz relativ usor in specializarea aia. Se putea trata cu succes direct de paramedics, adica serviciul de ambulanta.

  3. Io cred că am rămas fără credite aşa că trag un comentariu scurt ca să nu pierd această ultimă ocazie. :)

    Mie îmi pare ciudat cum ne trezim cam la vo 20 de ani de şpagă (dată şi luată) să observăm că se închid spitalele. Din punctul meu de vedere, şi am fost client fidel al acestora, spitalele sînt închise de foarte mult timp. La fiecare spitalizare dai şpagă şi pentru un dumicat de pîine sau pentru un licăr de apă pe buze altfel te usuci pe picioare. Iar şpaga nu este un fenomen limitat, micuţ, răzleţ, este chiar baza sistemului. Astăzi ar trebui să ne răsculăm împotriva medicilor, asistenţilor, infirmierilor, brancardiologilor care de zeci de ani ne sufocă cu pretenţiile lor băneşti.

    Nu e bine să discutăm despre sistem, acest termen dă o notă prea artificială maşinăriei şi dacă acuzi sistemul e ca şi cum te-ar durea în cur de ceea ce se întîmplă şi de deybaterea în sine. Nu, nu sistemul e vinovat. Eu sînt vinovat că am dat şpagă, că mi-am cumpărat singur leucoplast, că am adus aspirina de-acasă, că am vorbit frumos cu asistenta... şi că niciodată în aceşti ani nu am refuzat să plătesc asigurările de sănătate obligatorii. Deci dacă vreţi un vinovat să ştiţi că mă ofer voluntar.

  4. asta poate fi considerat reversul medaliei... sa mai vezi si eu ma gandeam mergand pe primisa ta sa-mi tin ideile tari pentru atunci cand or sa apara mai multi vizitatori sau cititori pe blog, fiindca gandeam si eu logic ca nu or sa fie asa multi interesati incat sa-mi citeasca mie sute sau mii de articole hai sa zicem ca poate zeci ar incerca dar nu mai mult. Dar daca nu scriam de la inceput chestii interesante si chestii care credeam eu ca sunt interesante atat pentru mine cat si pentru public, cum imi mai cream eu un public al meu? Daca nu faceam ceva sa fiu citit, oare mai puteam sa ajung la performata ta( bine n-am ajuns si poate nu voi ajunge dar macar incerc)? Daca puneam numai balarii copiate pentru a-mi conserva eu ideile reuseam macar sa ajung unde am ajuns? Oare nu imi uitam ideile daca nu le expuneam atunci cand imi veneau in minte? Oare ideile nu vin dintr-un izvor nesecat de cunoastere, exista limite?

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Monday, 11 April 2011

    @Meneopol Mei, io n-am aproape deloc experienta cu spitalele, cit am avut am povestit : doctorita care mi-o pus fata la ecograf asa, fara trimitere, c-o durea burta si-o suspectam de abdomen acut, dupa care n-o vrut sa accepte bani (desi facuse totusi ceva in afara cadrelor normale), doctorul specialist cu cabinet individual pe care am descoperit ca n-am cash sa-l platesc si nu primeste card-uri, asa ca m-am dus sa scot bani, si-am venit sa-i platesc (da' din punctul lui de vedere puteam sa nu mai revin niciodata, nu ?), acum mai recent mi s-a intimplat c-am cautat in tot orasul o anume chestie, banala de altfel, si cind am gasit-o in final am vrut sa platesc 50 de lei pentru a incuraja sanatatea mentala, da' fata n-o vrut sa primeasca mai mult de zece, ca atita-i tarifu'.

    Deci, pe scurt, interactiuni strict civilizate, nu pot, din experienta mea, sa confirm ce spune lumea. Nu neg ca multa lume se plinge, si imi inchipui ca o fi existind, dar eu n-am pomenit. Ce-i drept, nu-s poate in cea mai buna pozitie pentru a avea o opinie, asa ca nu sustin ca lumea vorbeste prostii, da' nici nu pot sa trec cu totul sub tacere.

    Cum adica poti tu fi de vina c-ai vorbit frumos cu asistenta ?!

    @Pato Basil Pai exact precum si zici, daca iti tii ideile tari pentru cind vei ajunge mare, cum vei ajunge mare ? Practic incerci sa urci pe munte-n genunchi pentru a nu-ti fi obosit talpile cind esti acolo, sa poti privi in jur stind in picioare ?

    Ideile sunt ca oamenii tirfele : cu cit le terfelesti mai des cu atit devin mai... iscusite.

  6. trebuie sa stii sa manipulezi:)) cum fac cei de sus! doar asa se poate avea succes! totul tine de aceste practici de manipulare in masa... eu n-am facut asta fiindca nu studiez psihologia dar daca as face-o as face niste experimente de genul:)

  7. @Mircea
    Raed Arafat sustinea altceva in ce priveste sansele de supravietuire la dotarea locala da daca ai vorbit tu cu legistul atunci mnoa.

  8. Nu pot spune ca am multa experienta ca pacient in spital, dar am asistat la niste garzi si am ascultat descrieri la prima mana despre ce si cum e in diverse spitale (si mari, nu ceva pe la tara, da?). Per total, ca si in alte aspecte, exista o legatura destul de stransa intre atitudinea pacientilor si ceea ce primesc in schimb (ceea ce imi pare ca ar explica diferentele intre ce zice Meneopol si ce zice Mircea Popescu). Intr-o garda obisnuita iti vin de la 7 seara pana pe la 3 noaptea oameni unul dupa altul, fara pauza, din care insa doar vreo 10 maxim sunt de fapt urgente, dar toti tipa ca "vai, ne tineti aici sa murim". Multi dintre cei care tipa sunt veniti in garda pentru ca "n-am avut cand in timpul zilei, ca am servici" sau "m-am gandit ca noaptea e mai liber" sau "dati-i X ca stiu eu ca asta ii trebuie" (in schimb nu-si asuma responsabilitatea acestui "stiu eu"). In plus, in conditiile in care imi pare ca majoritatea lumii practic se straduie sa distruga cat mai mult orice prestigiu al meseriei de medic si implicit orice incredere in medici, nu vad care-i mirarea ca le raman la inaintare doar cei care corespund imaginii cu pricina.

    Imi pare ca dilema cu "e bine sau e rau" nu e musai cea mai eficienta. Mai buna intrebare imi pare in schimb: ce-ar trebui facut?

  9. mereu primele postari ale unui blog sunt cele mai tari. pentru ale face pe plac unor, te pasasesti pe tine.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Monday, 11 April 2011

    @Pato Basil Pai poate ar merita sa studiezi psihologia atunci, cine stie ce mai descoperi ?

    @Dr.A E, pai n-am vorbit io cu legistul, nici vorba. Din ce stiu si cunosc io in semidoctia mea, tratamentul infarctului se face indeobste ambulatoriu, pentru ca-i mai important sa se aplice repede decit orice altceva, si nu-s niste proceduri care sa reclame neaparat spital. Asa ca afara de cazul in care vorbim de-un bypass sau ceva, chestia cea mai importanta e "cit de repede a ajuns ambulanta", daca au fost cinci minute sau zece (sau, intre trogloditi, juma' de ceas).

    Acum, ca ambulantele nu-s in majoritatea lor dotate corespunzator, asta-i alta chestie, pe care-am putea s-o formalizam in termenii : ce doriti, cinci spitale dotate ca-n Afganistan si doua dricuri motorizate, sau un spital dotat ca-n Italia si cinci ambulante moderne ? Pina la urma o masina Google Maps e mai dotata cu tehnica de calcul decit era ITC-ul in 1985.

    @Diana Coman Si eu am auzit ce zici tu din gura practicienilor. Ca sa nu mai adaugam ca pina la urma, e o profesiune ca oricare alta, daca te poti exprima in termenii ei proprii vei fi recunoscut si tratat ca "de-al nostru".

    Cum putem stabili ce ar trebui facut inainte de-a sti ce-i bine si ce-i rau ?

    @Ionut Zici tu ?

  11. Ce intrebi tu aici e daca un ceva anume e "bine sau rau" - ceea ce imi pare o intrebare prea generala pentru un subiect particular: dupa cum remarci si in articol, are unele parti bune si unele rele. Sa raspunzi la ce anume ar trebui facut imi pare ca focalizeaza discutia si cere o alegere practica lumii in locul unei discutii generale.

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Monday, 11 April 2011

    @Diana Coman Aia tot ce se poate sa fie cum zici.

    Deci atunci, ce tre' facut ?

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.