Le diable, c'est l'autre

Saturday, 01 October, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Vedeti ce poliglot sunt ? Acum am titluri si-n franceza! Da' nu disperati, ca-i o referintai.

Venind la subiect : hai sa facem un comentariu literar astazi, ce ziceti ? Aveti chef ? Sa ne prefacem ca nu doar ne-am luat Bacul cind a fost vremea lui, da' l-am lua chiar si astazi, daca s-ar pune problema. Ca doara l-am lua, nu ?

Bun. Opera in discutie este La hanul lui Manjoala, de Ion Mihai Slaviciii, Sa purcedem la a o comenta.

Structura scriiturii se constituie din pendularea "eroului", care de fapt nu-i erou in sens propriu al termenului, pfoai ca ne-am incurcat. Deci, in sensul clasic al termenului de "erou" el denumeste un avatar livresc al cititorului cu care acesta se poate identifica in sus. Asta-i sensul clasicismului, semper excelsior, mereu in sus. Un erou cu care cititorul nu se poate identifica, sau un erou din a cu carui identificareiii cititorul n-ar creste nu e un erou clasic.

Ei, si-aici problema noastra teoretica :

Eram tânăr, curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel.

Eroul clasicului de Caragiale nu-i un erou clasic, e un erou de-asta postmodern, un emoerou. Un erou cu care nu-i nici o mindrie sa fii identificat. Deci poate nici Caragiale nu-i chiar asa de clasic, si din patru iata c-am ramas cu zero, nici macar cu doi. Literatura romana n-are clasicism, vai noua. Asta e. Daca nu stiam scrie-n perioada ceea...

Revenind : structura scriiturii se constituie din pendularea cvasi-eroului intre cele doua personaje, si anume :

Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă, știam. Niciodată însă de când o cunoșteam - ș-o cunoșteam de mult; trecusem pe la hanul lui Mânjoală de atâtea ori, încă de copil, pe când trăia răposatul taică-meu, că pe acolo n-era drumul la târg - niciodată nu mi se păruse mai plăcută...

Aș fi stat mult la hanul Mânjoloaii, dacă nu venea socru-meu, pocovnicu Iordache, Dumnezeu să-l ierte, să mă scoată cu tărăboi de acolo. De trei ori am fugit de la el înainte de logodnă și m-am întors la han, până când, bătrânul, care vrea zor nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte: patruzeci de zile, post, mătănii și molitve.

Ca atare, povestea-i simplu de povestit, ca n-are decit trei personaje, din care unul putea la fel de bine sa lipseasca intelectual, ca oricum destinul i-e stabilit de catre altii ca oricarui vier de prasila. Personajul masculin (Iordache), care are el niste planuri in legatura cu evolutia seminala a tinarului vlastar, si personajul feminin (Minj-oala), care nu are neaparat niste planuri, dar ar avea niste potentialitati. Diferenta asta-i clar structurata-n text, si fara indoiala insemnata chiar daca nu neaparat intentionata (s-ar putea sa ne vorbeasca ratiunea autorului, dar la fel de bine, ba chiar mai bine s-ar putea sa ne vorbeasca spiritul timpului si supra-ratiunea sociala) : barbatul are niste planuri. Femeia are niste potentialuri. Fiecare-si urmareste propria structura, si din nepotrivire rezulta conflictul.

Pentru o minte echilibrata rezolvarile posibile ale asa unui conflict sunt multe si numeroase. Eu de exemplu urmam amindoua caile, ma insuram cu vacuta/oita/gisculita/ce-o mai fi avut prin batatura Iordache si-n acelasi timp ma iubeam si cu Minj-aia, si daca are cineva pretentii ii legam frumos cot la cot, si pe Iordache si pe Minja, le dadeam jos nadragii si rupeam pe curu' lor atitea joarde de alun si bote de nuc pina cind isi schimbau vorba si imi multumeau cald si cu lacrimi in ochi pentru marele favor pe care li-l fac, din generozitatea ampla a inimii mele nobile, jegosilor de ei, de-a le oferi fiecaruia cite un deget, rezervind restul (de degete) pentru ce alti Minji si Minje le mai rezerv eu.

Pe de alta parte io-s barbat si soi rau, iara eroul nu-i asa ceva. Ca atare, solutia conflictului nu vine din exterior, si nici de la ratiune, ci din interrelatia intre personaje. Si anume :

Tocma-ntr-un târziu, într-o noapte limpede de iarnă, pe când ședeam cu socru-meu la lafturi, după obiceiul de la țară, dinaintea unui borcan de vin, aflarăm de la un isprăvnicel, care sosea cu cumpărături din oraș, că despre ziuă stătuse să fie foc mare la Hăculești; arsese până în pământ hanul lui Mânjoală îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu hârbuită, subt un morman uriaș de jăratic.
– A băgat-o în sfârșit la jăratic pe matracuca! a zis socru-meu râzând.
Și m-a pus să-i povestesc iar istoria de mai sus pentru a nu știu câtea oară. Pocovnicul o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau tot una...
– Ei aș! am zis eu.
– Era dracul, asculta-mă pe mine.
– O fi fost, am răspuns eu, dar dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede și la bune...
– Întâi te dă pe la bune, ca să te spurce, și pe urmă știe el unde te duce...
– Da dumneata de unde știi?
– Asta nu-i treaba ta, a răspuns bătrânul; asta-i altă căciulă!

Femeia este dracul, a stabilit concurentul ei la boasele cvasi-eroului. De ce ? Pentru ca de-aia!

Restul de povesti, cu iezi, cotoi, furtuni, caciuli si alte farmece sunt lipite cam cu de-a sila pe text, si nu conving. Nici n-au de ce sa convinga, se vede clar ca nu fac parte din fibra lui, sunt adaugiri nepricepute, imbunatatiri cu scuipinol. Fundamental, in inima lui textul e pur si simplu povestea simpla a gindirii sociale putin inainte de inceputul secolului trecut : vitele apartin barbatilor si nu femeilor (chiar daca femeile-s capabile sa puna oarecari probleme, si-i nevoie de-un minim - absolut minim - de vrednicie din partea barbatilor ca sa-si asume dreptul), iar cei care ni se opun sunt diavolul.

Niste idei simple si ca atare usor de raspindit. Niste idei care construiesc structura mentala a cetatenilor pe alocuri pina in zilele noastre.

Ramine, bineinteles, deschisa intrebarea principala : fu clasic Caragiale ?

———
  1. Sartre. []
  2. Si asta-i o referinta, la cei patru corifei ai clasicismului in Romania, care de fapt au fost trei dar de fapt unul singur, ca Eminescu-i mai degraba romantic, Slavici e o gluma proasta si Creanga e oricum poftiti da' nu clasic. []
  3. Pare rau, dar e sintetic corect, nu-i vina mea ca nu se foloseste prea des. []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

18 Responses

  1. de ce pui titluri care nu au deaface cu articolul? jew lies again

    ma asteptam la ceva film frantuz pe baza piesei de teatru.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 1 October 2011

    A, te asteptai ? Si nu s-a indeplinit ce te asteptai tu ?

    Sunt neconsolat!!1

  3. hater second time

    http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale#Style_and_cultural_tenets

    mda.

  4. unrelated https://occupywallst.org/

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Saturday, 1 October 2011

    #occupywallstreet would like to apologize to the members of the press and public who came out today to see Radiohead and left disappointed.

    Vezi hidoasa reactiune la lucru ? Populistii promit promisiuni si pe urma reactiunea ii impiedica sa le indeplineasca.

    Totul se trage de la legea de muraturi.

  6. shie liji-ii aia?

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Saturday, 1 October 2011

    Conspectati clasicii, domnu'.

  8. a apropo, vroiam sa postez

    why don't you people find work and stop acting like children with anarchist behavior?

    da' cere login, fie de livestream, twitter sau facebook.

    plm, pentru a fi antiglobalizare ei folosesc servicii multinationale si lol, pentru a fi "miscare globala", cele 3 sisteme nu posteaza comentarii la un loc.

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Sunday, 2 October 2011

    Nici engleza ta nu-i tocmai kosher.

  10. hatere, oricum era altfel scris, da' n-am mai tinut minte, ca mi-a disparut idea cu login al lor. nici macar un anonymous ceva.

    apropo

    LEONIDA: Şi al treilea, că se face şi lege de murături.

    EFIMIŢA: Cum lege de murături ?

    LEONIDA: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile.

    jews.

    apropo de chestie, exista cumva o biografie a lui caragiale in care sa explice de ce se dadea drept roman?

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Sunday, 2 October 2011

    Pai tu de ce te dai drept roman ?

  12. sunt roman?!

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Sunday, 2 October 2011

    Pai noa, el fiind mai in virsta ca tine isi rezolvase aceasta dilema identitara anumita.

  14. adoptand o noua identitate? sau ce vrei sa spui.

    poate omu' facea si el iexperiment social.

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Sunday, 2 October 2011

    Nu exista identitati noi bre, toate-s vechi.

  16. ba da. teoretic mentalitatea unui nounascut se va forma pe ce au gandit altii mai invarsta ca el si deci atunci cand el va ajunge la varsta lor va avea experienta lor de viata plus a lui, reprocesate de nu stiu cate ori si dand nastere la niste idei mai bune/evoluate

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Sunday, 2 October 2011

    Fuji ma, vezi sa nu ai tu ceva idei evoluate pe undeva.

  18. fuji ala e ceva japonez? ;D

    pai daca n-ar exista ce spun eu, atunci n-ar exista nici autonomia morala si nici originalul.

    inb4 universul are un numar limitat de idei, ele imprastiate de dumnezeu pe tot pe pamantul. initial oamenii aveau aceleasi idei dar au vrut sa ajunga la dzeu si la turnul babel i-a facut sa aiba diferite idei si limbi.

    daca unificam toate ideile finite din lumea asta, idea lu africanu, lu chinezu, lu slavu, lu mongolu, ietc, intro singura persoana, avem cheia universului.

    eu mircea popescu detin cheia universului

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.