Increderea in sine naste monstri
Pregatiti-va de drum lung, luati un ceai, o cafea, un fursec ceva.
Sa incepem considerind doua familii, Ionescu si Popescu, compuse fiecare din cite doua persoane (si anume, de sex opus). Cele doua familii traiesc fara a avea cunostiinta una de alta in conditii absolut identice : ambele platesc aceeasi chirie pe-un apartament cu acelasi numar de camere, dotari si finisaje la acelasi etaj in imobile identice in orase identice si ele, dar diferite (in sensul ca Ionescu nu se poate intilni pe strada cu Popescu).
Ambele au in proprietate acelasi model de masina cu acelasi numar de kilometri la bord, achizitionat in leasing de la aceeasi firma in exact aceleasi conditii. Ambelor masini le bate usor planetara stinga fata, si ambele mai au 2712 kilometri pina la schimbul de ulei. D-l Ionescu lucreaza intr-un cubical de exact aceeasi forma si orientare ca si d-l Popescu, iar d-l Popescu cistiga lunar 3175 de RONlei in mina, exact ca si d-l Ionescu. Consoartele lor cistiga ceva mai putin, dar amindoua la fel. Ca singura deosebire materiala intre cele doua celule de baza ale societatii, doamnei Ionescu ii atirna putin sinul sting, care-i astfel in pozitie de repaos un centimetru mai jos decit sinul drept, in timp ce doamnei Popescu ii atirna usor sinul drept, care idem si la fel, doar ca simetric pe partea cealalta.
Marea, esentiala, fantastic de importanta deosebire intre cele doua familii este insa increderea in sine. D-l Popescu este un individ pesimist, cinic si neincrezator, complet lipsit de orice incredere in sine ori in semeni, si convins de sumbrele culori ale viitorului. D-l Ionescu este dimpotriva, un individ optimist, naiv si increzator, cu o neclintita credinta in capacitatile sale proprii si ale lumii in general si gata sa jure ca viitorul suna roz si se vede simfonic.
Aceasta mare, esentiala, fantastic de importanta deosebire le coloreaza toate interactiunile economice cu mediul. Ori de cite ori au a lua o decizie, nu doar cei doi eroi ai povestioarei noastre, ci orice oameni in general, ei trebuie sa raspunda unor intrebari fundamentale : in primul rind, care sunt riscurile, si in al doilea rind, cit sunt ele de suportabile.
Sa ne intelegem prin exemple practice.
I. Fie un vinzator de loz in plic, care vinde lozuri cu zece lei bucata. Daca un loz din zece este cistigator, si cistigul este de nouazeci de lei, atunci socoteala riscului arata cam asa : 90% sanse de-a pierde 10 lei si 10% sanse de-a cistiga 90 de lei. Per total, 0,1 x 90 - 0,9 x 10 = 0. Propunerea are deci un risc egal cu zero, statistic vorbind. Cumparind un loz nu devine, per total, nici mai bogat nici mai sarac decit era la inceput. Sigur ca in cazul fiecarui loz anumit cumparatorul va suferi fie o pierdere (mai des) fie un cistig (mai rar), dar per total, dupa suficient de multe lozuri, efectul se va normaliza la 0.
Fata cu aceasta propunere, asa cum v-ati putea si astepta, d-l Ionescu isi formeaza convingerea ca el e foarte norocos, si in plus vinzatorul de lozuri e un om bun care doreste sa ajute publicul sa-si indeplineasca visele. Ca atare, va petrece un timp indelungat tragind lozuri, eventual convins fiind ca se imbogateste incet-incet, si la proximele alegeri va vota cu vinzatorul de lozuri. D-l Popescu isi formeaza dimpotriva convingerea ca el e foarte ghinionist, si oricum probabil vinzatorul de lozuri triseaza, asa ca va trece in treaba lui.
II. Fie un vinzator de loz in plic care vinde lozuri cu o suta de mii de lei bucata. Daca un loz din zece este cistigator, si cistigul este de un milion de lei, atunci socoteala riscului arata cam asa : 90% sanse de-a pierde 100,000 lei si 10% sanse de-a cistiga 1,000,000 de lei. Per total, 0,1 x 1,000,000 - 0,9 x 100,000 = 100,000. Propunerea are deci un risc negativ, statistic vorbind : cumparatorul unui loz devine, per total, mai bogat cu fiecare loz cumparat. Sigur ca in cazul fiecarui loz anumit cumparatorul va suferi fie o pierdere (mai des) fie un cistig (mai rar), dar per total, dupa fiecare loz el este nominal mai bogat cu cite o suta de mii de lei (bogatie nominala pe care o realizeaza in fapt la fiecare loz cistigator).
Ei, aici incep problemele : nici d-l Ionescu, nici d-l Popescu nu isi permite sa absoarba acest risc. In pofida faptului ca vinzatorul de lozuri le ofera o afacere cu risc negativ, din care in principiu se pot imbogati ca niste nababi, nici unul dintre cei doi nu-si permit sa joace acest joc. Averile lor, egale cum se gasesc, nu depasesc cu mult valoarea unui loz. Chiar incluzind in calculatiile momentului actual valoarea viitoare a muncii si efortului lor, nici Ionescu nici Popescu nu-si permit sa cumpere lozuri.
Fata cu aceasta situatie obiectiva, asa cum va asteptati deja, Popescu trece mai departe bodoganind. Ionescu in schimb, increzator in fortele lui proprii isi supraevalueaza atit sansele cit si valoarea proprietatilor, vinde tot, trimite nevasta la munca-n Belgrad, ia credite peste credite de la banci si joaca.
Rezultatul net al increderii in sine a domnului Ionescu ? Pai, pentru fiecare suta de mii de cetateni Ionescu, cite nouazeci de mii de cetateni ingropati in credite pe care nu le vor putea plati niciodata, cite nouazeci de mii de familii distruse, cite nouazeci de mii de femei care fac trotuarul in Belgrad, nouazeci de mii de apartamente care nu mai sunt administrate de un proprietar, ci de o banca, si nouazeci de mii de masini carora le bate usor o planetara si mai aveau 2712 kilometri pina la urmatorul schimb de ulei nu mai sunt conduse de proprietar, ci zac intr-un depozit.
Bancile nu sunt foarte capabile sa administreze locuinte, firmele de leasing nu sunt nici intr-un caz soferii favoriti ai nici unei masini, trotuarul este un loc rece si dur, chiar si pentru fosta doamna Ionescu, actualmente Pisy, si constiinta faptului ca nu-si va mai putea plati niciodata datoriile nu-i tocmai cel mai frumos lantisor cu pandantiv la gitul optimistului, increzatorului Ionescu.
Sunday, 13 February 2011
"D-l Popescu este un individ pesimist, cinic si neincrezator, complet lipsit de orice incredere in sine ori in semeni, si convins de sumbrele culori ale viitorului."
"D-l Ionescu este dimpotriva, un individ optimist, naiv si increzator"
Popescu cinicu' iese mai bine de aici, ca cel putin nu e naiv. Unu prost in pesimismul lui, unul prost in optimismul lui. E
Problema aici, ca si in viata, nu e increderea in sine ci prostia.
Sunday, 13 February 2011
Cinicu' iese mai bine de-aici pentru ca traversam o perioada de criza. Daca era boom iesea invers. Ochelarii prin care societatea priveste realitatea se tot schimba, si ei i se tot pare ca nici vorba.
Sunday, 13 February 2011
Domnul Ionescu seamana mai mult cu tipul inconstientului decat optimistului.
Sunday, 13 February 2011
Tre' un dram de inconstienta ca sa-ti imaginezi ca exista o diferenta.
Sunday, 13 February 2011
Pah exista, inconstienta se poate baza pe rationamente total diferite optimistului ... inconstientul poate fi de asemenea si disperat, un disperat nu e neaparat optimist, ba poate fi pesimist de-a dreptul ...
Sunday, 13 February 2011
Dar pesimismul si cinismul nu implica si lipsa increderii in sine. De fapt, as putea spune ca increderea in sine e oarecum separata de chestiile astea.
Calitatea de a fi optimist sau pesimist iti schimba modul in care percepi lumea exterioara, doi indivizi unul optimist si unul pesimist pot avea aceeasi incredere in sine, difera doar provocarile pe care le percep, adica optimistul ar tinde sa nu perceapa nimic, totul ar fi perfect, etc. pe cand pesimistul vede multe potentiale probleme. "Pessimism of the intellect, optimism of the will" vorbaia.
Sunday, 13 February 2011
@Luka D Ce-i drept.
@gheorghe Ai dreptate, da' mnoa, am mai "simplificat" si io, sa zic asa.
Pina la urma, ce zici tu se aplica unei fractii asa de maruntele din populatie incit in discutia statistico-economia de-o purtam noi s-ar putea pentru ca sa spunem ca nici nu conteaza. Nu c-ar fi corect, da' simplificativ vorbind :D
Sunday, 13 February 2011
Da, uite, daca ma gindesc, cred ca increderea in el a cinicului naste monstri, nu increderea in sine per se.
Sunday, 13 February 2011
Dupa rationamentul asta nu comunismul per se naste monstri, ci proasta lui aplicare.
Sunday, 13 February 2011
Nu, comunismul e o ideologie falsa cinica pe care cinicul-sigur-de-sine o trimbiteaza, iar derutatul naiv-prost o ia de buna. De aia la cinismul sigur de sine se adauga si naivitatea derutata.
Sunday, 13 February 2011
Deci atunci nici "increderea in sine a cinicului" nu naste monstri, cum propuneai tu, ci "increderea in sine per se".
Sunday, 13 February 2011
cinismul si prostia sint doua forme ale orbirii, deci nu, increderea de sine a cinicului naste, nu increderea punct. mai exista o incredere de sine, a celui ce nu e nici prost nici cinic, atitudine care tinde sa elimine greseala logica si "incremenirea in proiect" a cinicului (nu ca incremenirea asta nu e si in prostie). cinicul se lauda ca ar fi realist, dar nu este. e un resemnat blocat in ideea ca totul pute tot timpul, deci eu de ce as mirosi frumos?
Sunday, 13 February 2011
Da' lasa-ma tu cu piersicu', ce facem aici, politica ?
Nu-i vorba nici de orbire nici de prostie nici de alte categorii externe. Ii vorba ca increderea in sine naste monstri din chiar carnea ei, n-are nevoie de ajutor strain.
Sunday, 13 February 2011
Noah iar intervin un pic, increderea in sine imi pare ca o confuzi cu un complex de superioritate.
Sunday, 13 February 2011
Pai defineste-ti termenii, sa ma pot prinde daca da au ba.
Sunday, 13 February 2011
Orice om zic ca dispune de incredere in sine, stie ca poate si ce si cand si cum, si asta ii permite sa actioneze intr-o anumita directie ori ba.
Pe de alta parte complexul de superioritate duce la chestii exagerate, adica exact ceea ce spui in articol. Si actioneaza in maniera aratata de tine.
Sunday, 13 February 2011
Si de unde stie ce poate in viitor ? Pe baza istoriei ?
Sunday, 13 February 2011
Prin judecati dar cu siguranta ca NU STIE dar isi asuma niste limite proprii pe baza carora se introduce intr-o anumita situatie sau nu.
Tu stii ce poti in viitor?
Sunday, 13 February 2011
"Pai defineste-ti termenii, sa ma pot prinde daca da au ba."
increderea in sine dusa la absurd, da. nu increderea in sine, in sine.
nu facem politica, tu te-ai legat de comunism, nu vb de el acum.
Sunday, 13 February 2011
apropo, (re)defineste tu ce vezi prin increderea in sine.
Sunday, 13 February 2011
@Luka D Pai si-atunci stie sau nu stie ?
@costin Care-i limita absurdului ? Cum stii dac-ai trecut-o au ba ?
Increderea in sine este opinia ca statistica nu se aplica individului. Exceptionalism personal, cum ar veni.
Sigur, individul increzator in sine cum se gaseste se va grabi sa declare ca el "nu se face vinovat de asa ceva", dat fiind ca definitia aia-i formalizata intr-un mod care sa-i ingaduie increzatorului asa o abordare. Mai practic utila, din motivele astea, e definitia prin metafora, asa cum s-a facut in cadrul articolului.
Sunday, 13 February 2011
"dar cu siguranta ca NU STIE"
Unde vrei sa ajungi? Mi-ai cerut niste defenitii de termeni, ti le-am dat si acum in stilul tau propriu iesi din context :P
Sunday, 13 February 2011
'individul increzator in sine cum se gaseste se va grabi sa declare ca el “nu se face vinovat de asa ceva” '. deci tu spui ca un om increzator in sine, chiar daca e constient de limitele sale, e in primul rind un om prost? o incredere in sine sanatoasa, constienta de deficientele personale si care "stie ca nu stie nimic", stie mai multe decit una care crede ca stie totul. si da, exista incredere in sine care stie ce nu stie.
Sunday, 13 February 2011
@Luka D Pai la ce servesc niste definitii care nu-s aplicabile ? Io sper ca de-aia mi le-ai dat, sa le aplic!
(Nu ca ce-ai fi dat tu acolo chiar sunt definitii, da' mnoa :D)
@costin Eu spun ca increderea in sine naste monstri. Pot admite propunerea ca un tip deosebit de nemaipomenit poate cumva s-o tina, de-un numar finit de ori, in lat, asa fel incit sa nu se imperecheze cu nimic si ca rezultat sa nu-i fete nici o surpriza. Dar in principiu ea e dispusa sa se tavaleasca cu oricine si orice, e foarte fertila, si naste monstri.
Foarte alunecos terenul cu increderea in sine "Sanatoasa" in conditiile in care n-ai profitat de ocazia de-a trasa care-s limitele "absurdului" dinainte (si, in general vorbind, foarte nesanatos si foarte socialist obiceiul asta de-a schimba cuvintele ori de cite ori cineva iti cere socoteala). Tot la fel de alunecos terenul si-n ce priveste propunerea cu "stie ce nu stie".
Sunday, 13 February 2011
Noah aplica-le dar nu schimba targetul :)
Sunday, 13 February 2011
" n-ai profitat de ocazia de-a trasa care-s limitele “absurdului”"
limitele astea le cunoaste cel in cauza, cu conditia sa fie inteligent si necinic :)
nu cred ca se poate da o definitie de dex aici. de asta cred subiectul asta e ceva despre care nu se pot spune lucruri definitive, asa cum incerci tu. atita tot.
Sunday, 13 February 2011
@costin Pai dreptul tau sa crezi ce poftesti, inclusiv exceptionalismu' personal, si derivatele lui precum "stie cel in cauza". E o fantasma asta, habar n-are cel in cauza, daca nu stim noi care nu suntem in cauza cu atit mai putin stie el, care-i in cauza, ca obiectivitatea e prima si cea dintii cerinta a stiintei.
Lucruri definitive se pot spune sigur despre orice, dubios daca sunt si corecte, ce-i drept. Dar pina una alta logica te sileste sa recunosti ca-i foarte posibil sa fie fix cum zic io, oricit de inconvenabila-i chestia asta.
@Luka D Nu schimb targetul, dar nu pot sa nu observ ca si definitia ta depinde de arbitrar in aceeasi masura in care depinde si abordarea lui costin. Morala simpla si pe inteles este ca nu, convingerea intima ca orice nu face din acel orice un fapt. Oricit de fierbinte, oricit de onesta si oricit de orice este acea convingere pentru individul convins.
Sunday, 13 February 2011
Logica te sileste sa recunosti ca este posibil sa nu o stapinesti la perefectie.
Sunday, 13 February 2011
Hehe sigur, pentru viitor. Da' pentru trecut, acolo-s textele, nu-i nevoie sa facem evaluari cind putem masura.
Sunday, 13 February 2011
deci vb pe exemple si eu nu stiam
Sunday, 13 February 2011
Pesimistul e realistul crizei in timp ce optimistul e realistul boomului. Dar pana la urma ce conteaza pentru criza sau pentru boom?
Sunday, 13 February 2011
Devine cumva o chestiune de ou sau gaina. Spre exemplu, eforturile administratiilor de-a "relansa" economiile se bazeaza pe doctrina ca omul face criza, si deci daca despesimizeaza (sau reionescizeaza) cetatenii boomul nu poate decit sa revina.
Totusi, e pina la urma trivial sa observi ca singurul beneficiar real al optimismului lui Ionescu e vinzatorul de lozuri.
Sunday, 13 February 2011
Eu ma gandesc ca increderea in sine se refera strict la increderea in fortele proprii, adica lipsa piedicilor psihologice gen complexe sau chestii de genul, in a actiona atunci cand crezi ca e corect sa actionezi.
Dar aici discutam de factori externi care includ niste necunoscute, adica vanzatorul de lozuri n-o sa scrie pe pachet sansa de a castiga, sau nu stii sigur ca intr-un an o sa promovezi si o sa-ti creasca salariul cu 100% si o sa-ti poti permite masina aia de 100.000E acum facand un credit pe 20 de ani, optimistul si pesimistul vor percepe riscurile in mod diferit.
Monday, 14 February 2011
Pai atunci practic increderea asta numeste o lipsa, cam asa ca si sanatatea ?
Monday, 14 February 2011
Impresia mea e ca tu exprimi convingeri intime :)
Monday, 14 February 2011
Aia sigur. Din zece miliarde de suflete s-or gasi cui sa-i fie intime orice curvingeri.
Monday, 14 February 2011
Noah deci am lamurit-o.
Acidulat?
Monday, 14 February 2011
Acidulat ? Ha ?
Monday, 14 February 2011
@Mircea Popescu Adica complexele e bune? Eu zic ca increderea in sine in cazul asta se limiteaza la increderea in capacitatile proprii, deci se aplica doar la lucrurile care depind de tine, adica depinde de tine sa te duci la facultati si sa lingi anusul sefului ca sa te promoveze si sa-ti mareasca salariul, dar nu mai depinde de tine daca exista cerere pentru pozitia pe care vrei tu sa ajungi.
Majoritatea Ionestilor se bazeaza ca totul o sa creasca, si rata aia de 60% din salariu mai mai mult o sa devina 20% din salariu in viitor, dar n-au stat niciodata sa se gandeasca ca domle, cat dracu sa tot cresti? Chestia e ca, mie nu mi se par prea increzatori in sine oamenii astia. Ei sunt in general oameni care se bazeaza pe institutii si sisteme, manati de parinti, societate, etc. merg pe drumul batatorit de majoritatea oilor, la marginea caruia si-au pus toti vanzatorii de lozuri tarabele si unii smecheri si-au pus chiar bariere la care trebuie sa platesti taxe.
Monday, 14 February 2011
Atunci asa despartind cum desparti tu intr-adevar se rezolva dilema : increderea in sine atita timp cit se limiteaza strict, dar strict, la chestii care tin de tine poate fi un lucru bun sau rau, dar in tot cazul nu cade sub incidenta acestui articol. "Increderea in sine" inteleasa in sensul de "increderea" in contingente care vor iesi "avantajos" pentru credincios e o prostie ca oricare alta, doar ca mai raspindita.
Deci, cu exemple, increderea ca daca e la o adica iesi cu pusca pe strada si impusti toti militienii e un lucru din prima categorie, iar increderea ca "o sa fie bine" e din a doua categorie.
Bun asa ?
(Bine zis cu drumul oilor, nu puteam exprima mai just).
Saturday, 19 February 2011
Cetateanu Ionescu era chiar mai pesimist decit tine ba Popescu
Sunday, 20 February 2011
Acu' depinde care.