Gind razlet despre pomi si maimute

Saturday, 26 February, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ca tot ziceam in articolul precedent despre maimute si ce fac ele m-am dus cu gindul la intemeierile normativului pe baza istoriei speciei.

Adica, e just sa spunem ca "daca asa fac maimutele" atunci asa e bine si pentru noi ? Poate ca asa o fi, de ce sa te lupti cu natura, de ce sa te opui naturalului ? Sinteticul e rau, naturalul e bun, sa fim eco si asa mai departe.

Sau dimpotriva, e just sa spunem ca daca asa fac maimutele atunci asa e rau pentru noi, si tre' sa facem tocmai dimpotriva ? Totusi, care dimpotriva, dat fiind ca fiecare lucru concret admite un miliard de antiteze posibile, functie de sistemul in care-l reprezentam, tot asa cum orice punct concret admite o infinitate de puncte la antipozi, mai departate sau mai apropiate, mai hacana sau mai harahi, functie de sfera la care alegem sa ne raportam.

Problema e destul de complexa, pentru ca iata, maimutele sunt lenese. E drept ca munca l-a creat pe om, dar este in aceeasi masura drept ca munca fara oprire, fara noima si fara control creeaza masini, nu oameni. Deci si se, si se. Maimutele iubesc sa se joace, si zice-se ca omul care nu se joaca se-mbolnaveste de nervi mai devreme sau mai tirziu. In schimb, maimutele nu se marita, ci traiesc intr-un fel de haremuri, chestie care i-ar scoate pe arabi drept cei mai... pai cei mai... pai cei mai autentic maimute sau cei mai corect organizati dintre oameni ? Nu e clar.

Nici nu cred ca va fi clar vre-odata, da' pina se clarifica, daca s-o clarifica cindva, am si eu o observatie de facut : putem spune ca principalul avantaj al Internetului este ca ingaduie omului sa retraiasca viata ca pe vremea cind era maimuta.

Sta fiecare cocotat in pomul lui si urla la ceilalti. Uneori, rareori, in urma unui concert agitat de hashtaguri, emailuri, mesaje, like-uri si alte asemenea manifestari electronice ale urletului primordial se intilnesc fizic, ori in pom la cite unu' sa faca o treaba dupa care se uite imbratisati la un serial cu apusuri de soare, ori undeva pe teren neutru. Da' rar si pe intervale scurte, ca maimutei nu-i place sa se gaseasca jos din pom, pomul ei, cum nu-i place nici soarecului sa stea sub reflector ori bufnitei sa se plimbe pe autostrada ziua.

Pina la urma poate ca asta-i sensul profund al devenirii umane, ne-am dat jos din pom pentru a ne face pomi "mai buni", si incet-incet calatoria aceea se apropie de sfirsit : avem tot ce-i nevoie pentru a construi mici cuiburi din beton, suspendate-n aer, legate la reteaua de tipete globale (mult imbunatatita si 2.0 fata de ce era in Africa muma, sa spunem drept). Iata ca aproape am inchis cercul, suntem inapoi in pom, avind satisfacute cam toate doleantele maimutei din noi : banane este, tipete este, fericirea mai lipseste.

In loc de PS, am sa va intreb daca stiti ce fac maimutele cind se supara. Stiti ? Nu stiti ? Va spun oricum : se caca in palma si arunca dupa dusmani.

Numa' zic.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

One Response

  1. fericirea mai lipseste sau evolutia spre noul om bre, gandire periculoasa

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.