La munca cu negrii

Wednesday, 14 April, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Mi-am amintit, citind la Catelu'-Care-Se-Crede-Jmecher pe blog despre miei o observatie mai veche, despre copii, sau mai degraba, despre relatia intre munca, adulti si copii.

Se zice ca munca l-a format pe om, si eu cred ca-i adevarat. V-am povestit cum mi-am format aceasta credinta ? Mi se pare ca nu. Hai sa va povestesc. Eram eu la scoala, prin anul doi, antropologie fizica, curs. Tema, mare, scrie dom' profesor pe tabla, Munca. Si incepe, primele vorbe ce le scoate pe gura, ca Munca l-a format pe om. Eu pufai. El vrea sa stie care-i problema ?

Eu, ceva mai tanar pe-atunci (dovada ca de exemplu ma duceam pe la cursuri) ii spun direct, "De unde stiti ca sursa opiniei asteia nu-i o ramasita de indoctrinarea comunista ?". Eu, anticomunist radical, acum zece ani inca mai conta. El, doctor, iesit la pensie cam de pe vremea revolutiei, daca bine retin fara gradele didactice pentru a tine cursuri, acum zece ani oricum nu prea conta. Niste ochi cenusii si-o voce placuta.

Eu de unde stiu ca opinia contrara nu-i doar un radicalism anticomunist prost inteles ? vrea sa stie stimabilul. Mi-a devenit instantaneu simpatic, si mi-a ramas de-atunci simpatic. Un om ajuns spre saptezeci capabil sa interactioneze cu ideile, in loc sa se preocupe de tampenii e o pasare rara si astazi, darmite acum zece ani. Si deci am lasat-o in coada de peste, nu-i o problema transabila ideologic, hai s-o transam stiintific. In intervalul de timp ce-a trecut de-atunci am ajuns si eu, treptat, la aceeasi parere. La aceeasi parere ca profesor dr. docent Dumitru Dumitrascu, membru al Academiei de Stiinte Medicale, decenii sef al Clinicii Medicale III din Cluj-Napoca, membru-n diverse comitete si comitii, autor a numeroase carti (lucra la Fascinatia Artei prin vremea aia, parca) si-asa mai departe. A implinit optzeci anul trecut.

Deci, munca l-a format pe om, si daca nu l-a format chiar cu totul, atunci sigur are un rol esential in educatia omului. Si ca atare, prezenta copiilor in campul muncii e probabil o idee buna, in masura in care nu-s extenuati, si nu li se pune in carca mai mult decat pot duce.

Intre toate popoarele civilizate, in toate societatile sanatoase veti vedea adultii permitand intai, si mai tarziu de-a dreptul incurajand copii sa participe la munca. Fie si doar in joaca, cel putin in prima faza. Iar tendinta de-a participa, fie si doar in joaca, e puternic inascuta in copii.

Si de-aici incolo incepe o mare diferenta. Popoarele vestice ingaduie copiilor sa ajute, ca sa invete. Deci adultii fac munca, si copii participa si ei, dupa puteri, intr-un rol secundar. Unul dintre efectele specifice ale abordarii e o anumita nevroza, pentru ca tanarul nu stie niciodata sigur daca a reusit sau n-a reusit sa reproduca un individ complet, ca tatal sau, ca mama sa. Grecii rezolvau problema prin ritual, societatile moderne o cam lasa in coada de peste.

Spre deosebire de vestici, esticii pur si simplu exploateaza copii. Fiecare adult, brusc trezit in ceva postura imaginara de manager, sade-n cur si supravegheaza, pana al' mic ridica un ditai mielu', si al' mare il da cu vopsea. Mai face o gluma, mai da o aferatie, mai o basina, mai o maslina.

Pai nu ?

Intre rezultatele directe, dincolo de tensiunile in grupuri sociale dupa varsta (adulti care vor sa gatuie pensionarii, pensionari care-s frustrati de mersul lumii), completa si absoluta nauceala a tarii, care nu se poate administra pentru ca pozitia de manager e asimilata in mentalul colectiv si individual al fiecaruia unei pozitii intr-o ierarhie familiala cu care n-are nimic, absolut nimic de-a face.

Dincolo de problemele saraciei, dincolo de ramanerile in urma explicabile prin influenta sovietica, dincolo de tot si de toate ramane trist faptul ca problemele romanilor, cel putin a unei parti a romanilor, sunt fundamental probleme estice.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

9 Responses

  1. Buey!!! Tu pe cine încerci faci jmecher, jmechere! :P

    Vezi că acu' ți-l trimit pe ciobanu' din poveste să-ți arate el cum e treaba cu exploatatul copiilor. Avea un cuțît cît tine de mare :))

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 14 April 2010

    Asa, asa. Si maciuca avea ?

  3. iui, nu ma porni, ca-mi aduc aminte de mingile de fotbal pentru mondiale cusute de copii din India, ce, deh, trebe mâna mica pentru alea saptispe sute de cusaturi. si asta cu stiinta domnilor ne-estici.
    la fel cu toate pantoafele de sport de la adidas, nike, you name it, handmade by kids, cu bunastiinta firmelor respective.

  4. radem, glumim, dar in statele unite pana prin '900 si ceva se practica din greu "child labor". o trebuit sa se gaseasca un nene fotograf care sa faca mii daca nu zeci de mii de poze cu copii in ipostaze muncitoare, care-ti rupeau inima, si pe care le-o imprastiat in toata America ca sa mai schimba opinia publica.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 14 April 2010

    Nu doar in State, de altfel.

  6. Cam asa a fost peste tot dar sub forme diferite:)

  1. [...] e destul de complexa, pentru ca iata, maimutele sunt lenese. E drept ca munca l-a creat pe om, dar este in aceeasi masura drept ca munca fara oprire, fara noima si fara control creeaza masini, [...]

  2. [...] was called Mitica which is another familiar form, one of the smartest people I ever knew was called Dumitru Dumitrascu (literally a sort of Sven Svensson construction), it's common. I nearly ended up called Dumitru [...]

  3. [...] came out of college with a faint disdain for both the teachers and the principle of the whole thing. This is natural. I also came out of [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.