Elitismul

Elitismul este o ideologie sociala si politica bazata pe un sistem filosofic construit in jurul oprimarii prostilor.

Socante afirmatii, si nici macar n-am facut introducere ? Ei da, uite ca se poate. Trageti-va sufletul, puneti-va palaria de gindit aia buna si sa purcedem la a discuta chestiile infricosatoare pe care nu indrazneste sa le discute nimeni altcineva.

Orice ideologie sociopolitica se bazeaza cu necesitate pe identificarea unui ideal social si automat a unui anti-ideal social. Partea politica decurge din incercarea de-a modifica impartirea societatii intre cele doua categorii. Cu exemple :

Nazismul propune idealul social al barbatului inalt si blond, de-o origine sanatos-ariana si anti-idealul social al barbatului scund si cirliontat, la rigoare ghebos, cu un neg pe nasul coroiat si unghii deosebit de lungi si ascutite (incalcind astfel definitia lui Platon pentru om, "animalul biped cu unghii late" - interesant cum orice basina tragem astazi ea e in continuare tributara grecilor). Din punct de vedere politic propune genocidul asupra anti-idealului pentru a creste astfel proportia idealului in societate pina la intreg.

Comunismul propune idealul social al omului (indiferent de gen) generos, care traieste pentru ceilalti, si anti-idealul social al persoanei dezinteresate de ideologia comunista (dezinteresul suprem fata de ceilalti este, foarte avocateste, suprapus cu dezinteresul fata de teoria cu plasarea interesului celorlalti in locusul suprem al organizarii sociale). Din punct de vedere politic propune confiscarea mijloacelor economice ale anti-idealului pentru a fi folosite de autoritatea statului in vederea promovarii idealului.

Nu vom intra aici in a discuta disfunctiile specifice ale ideologiilor date drept exemplu, asa cum sunt ele puse in lumina de aceasta abordare teoretica asupra problemelor ideologiilor in general, pentru ca ne-am pierde din vedere subiectul. Ramine ca exercitiu pentru cititor, cit de dificil poate fi pina la urma sa observi ca totusi, intre "confiscarea mijloacelor economice" si "pentru a fi folosite" se sar niste pasi, ca de exemplu, observatia simpla ca vaca nu sta s-o mulga oricine, chiar daca sta s-o mulga stapinul ei.

Exact pe aceleasi coordonate, elitismul propune idealul social al persoanei inteligente (inteligenta definita pe coordonatele intelegerii, adica a capacitatii de-a descifra si reincifra sisteme de reprezentari simbolice complexe si respectiv a actiunii, adica a capacitatii de-a controla evolutiile viitoare ale sistemelor de obiecte concrete) si anti-idealul social al persoanei proaste (definita exact invers, incapabila de intelegere si actiune). Din punct de vedere politic propune distributia resurselor in societate in functie in primul rind actiunile si in al doilea rind intelegerile indivizilor.

Citeva exemple : din punctul de vedere al ideologiei elitiste

• salariul minim garantat precum si orice masuri de solidaritate sociala sunt masuri imorale, pentru ca distribuie resurse indiferent de capacitatea dovedita in act a indivizilor (de a-si negocia salariul sau de a-si asigura bunastarea economica).
• jocurile de noroc sunt o ocupatie imorala, pentru ca distribuie resurse in mod aleatoriu, tulburind astfel distributia normala, dupa merit. A juca sah sau bridge pe bani este insa perfect moral. Problema poker-ului e netransata si probabil netransabila.

In principiu, orice atingere adusa functionarii libere a pietelor este o atingere adusa ideologiei elitiste, pentru ca pietele lasate libere vor distribui valoarea pe o curba exponentiala, cu cea mai mare parte a resurselor concentrata in mina unei portiuni infime din populatia totala. Aceasta distributie este esenta elitismului, ideea simpla ca majoritatea oamenilor conteaza infinit mai putin decit o minoritate bine aleasa.

Contrar asteptarilor (inculcate probabil de propaganda ideologiilor concurente), ideologia elitista nu se opune sistemului electoral, dar se opune sistemului cotelor proportionale in universitati de exemplu (prosteala aia americaneasca de-a cere un numar minim de tigani/negri/ce-or fi ei in fiecare an de invatamint, indiferent de notele de la examene). Ideologia elitista nu se opune nici libertatii de asociere nici libertatii de a face greva a angajatilor, dar se opune utilizarii fortei statului pentru a favoriza una dintre cele doua tabere (oricare). Intr-un astfel de conflict politia va proteja proprietatea si drepturile survenind din ea, si nu interesele economico-sociale ale unui grup anumit, mai ales nu cele ale grupului celui mai numeros.

Elitismul este o ideologie universala, in sensul ca nu are decit un singur oponent, si anume ideologia populista, asa cum e reprezentata ea de socialisti, comunisti, "liberali" in sensul american (socialist, adica) al termenului si alte persoane mai mult sau mai putin confuze asupra propriei orientari ideologice, dar seduse de ideea aia simpla cu "hai sa ne votam beneficii personale din tezaurul public".

In fapt, toata disputatia ideologica e rezumata-n activitatea distinsei reprezentante a partidului populist cunoscuta publicului sub numele de Goldilocks. Cum era povestea ? Ajunge fata acasa la cineva, nu-i clar la cine, dar cum ciorba-i pe masa si ei i-i foame, se apuca si-o maninca. Pai de ce sa n-o manince ? Doara-i ciorba, nu ? Si ei i-i foame, nu ? Altceva mai tre' ceva ? Ei, elitistii propun ca da, mai tre' ceva. Anume, mai tre' sa fie ciorba ta ca s-o poti minca. Cum populismul apare perfect natural mintii infantile a copilului de trei ani, in timp ce intelegerea limitelor si-a locului in lume se petrece la indivizii sanatosi pe la pubertate cel mai devreme, e clar ca partidul populist va avea intotdeauna mai multi membri decit partidul elitist. E de asemenea clar ca apartenenta la el e mai degraba o insulta adusa inteligentei proprii a fiecarui membru.

Ei, date fiind precizarile astea, cum abordeaza elitismul problema modificarii proportiei intre ideal si anti-ideal in societate ? Pai, o abordeaza pe doua cai. Prima este scoaterea in irelevanta a anti-idealului, prin marginalizare economica, sociala, politica - refuzul oamenilor inteligenti de-a discuta, de-a participa la activitati, la rigoare si de-a sedea la masa cu prostii este o manifestare plina si rotunda a ideologiei elitiste. A doua este procesul educatiei, prin care prostul care recunoaste ca este prost - si fata de care prostie proprie se pozitioneaza interior ca si omul bolnav fata de boala sa - poate fi ajutat sa-si imbunatateasca si capacitatea de actiune, si capacitatea de intelegere. Intr-o oarecare masura, cel putin.

Teoretic aceasta a doua cale se suprapune cu sistemul de educatie asa cum este el accesibil tineretului, dar in fapt datorita raspindirii ideologiei populiste din ultima perioada (rezultat direct al cooptarii in discutia politica a unui numar mare de cetateni pina atunci exclusi, odata cu aparitia si dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa, incununate de Internet), care-a redus majoritatea prostilor din situatia de-a fi constienti si a incerca sa se lepede de prostia lor la situatia de-a fi fericiti sa fie prosti in continuare, ba chiar mindri de asta, elitele au abandonat in mare parte orice incercare de educatie, continuind sa se bucure de avantajele pe care apartenenta la singura clasa sociala care in fapt conteaza li le aduce astazi si li le va aduce in viitor.

Privit la rece viitorul nu suna bine deloc pentru prostime, avind in vedere ca perioada actuala, in care prostilor li se ingaduie inca sa traiasca existenta lor onirica va fi fara indoiala mai devreme sau mai tirziu urmata de completa lor exterminare, pentru motivul simplu ca existenta lor nu se mai justifica in fapt, dupa criteriile singurei clase sociale care in fapt conteaza. Practic vorbind, pina pe la al doilea razboi mondial prostul avea bune sanse sa se salveze, urmind pur si simplu ideologia sociala predominanta, si situindu-se corect fata de prostia lui. De-atunci incolo prostul are slabe sanse sa se salveze, avind a merge contra ideologiei sociale predominante pentru a se situa corect fata de propria prostie. La un moment dat viitor banuiesc ca nu va mai conta deloc pozitionarea lui. Sau, daca preferati o abordare religios-crestina, Apocalipsa e pe teava, vine sigur. Pentru prosti.

Cam asta a fost povestea. V-a placut ?