Divergenta, imprastiere si abatere standard

Acum niste timp mi-a venit ideea oarecum inovativa (in sensul ca n-o mai facut nimeni asa ceva) sa public texte literare in format foileton, cite o suta de cuvinte odata.

Motivul principal era o explorare teoretica in raport cu conceptul de Proza Arhiscurta, asupra caruia ati mai vazut si alte abordari investigative-n desfasurarea lor concreta aici pe Trilema. Ideea era ca merita verificat in practica daca exista sau nu exista deosebiri structurale intre un text facut de la inceput sa fie proza arhiscurta si un text oarecare taiat dupa aceea sa se potriveasca in limitele de spatiu ale prozei arhiscurte.

Pe scurt, este orice text de lungime arbitrara egal cu o insiruire de-un numar corespunzator proze arhiscurte ? Sau exista oarece deosebiri structurale care ne ingaduie sa deosebim intre cele doua ? Problema asta-i evident fundamentala pentru disputa daca e sau nu-i PA gen literar in sensul propriu, si de asemenea-i evident destul de dificil de transat, mai ales cu instrumentele critice - sa recunoastem cinstit, mai degraba diletantistice - aflate la dispozitia celor interesati. Totusi, am judecat ca incercarea in sine n-are ce sa strice, cistigam niste date brute si vedem pe urma cum le interpretam ori ce facem cu ele.

Odata aplicata in practica aceasta idee a dat niste pui absolut neasteptati, in sensul ca am descoperit ca microfoiletonul e o metoda exceptional de adecvata publicarii textelor erotice pe blog, si pot cu numerele in fata sa afirm fara mari dubii ori indoieli ca este la ora actuala cel mai puternic instrument de fidelizare a cititorului aflat la dispozitia blogerului.

Pe linga aceasta descoperire absolut epocala (ce conteaza pina la urma inca o chestie in care Popescu a descoperit Lumea Noua, cind o suta ori o mie de blogeri au frecat ani de zile aceeasi ciorba sleita, importata buluc si pe nemestecate din .com pina sa apara el ?) a mai crescut o planta destul de interesanta, si pe dinsa am de gind s-o discutam cu aceasta ocazie.

Oamenii fiind rezistenti la tot ce este nou, si-n plus romanii fiind unii dintre cei mai reticenti europeni in ce priveste exprimarea sexualitatii-n scris, sigur ca reactia la microfoiletonul pornografic fu de la bun inceput de respingere. Ceva de doua ori nou, odata sub aspect formal si-a doua oara sub aspectul continutului (asta e ordinea corecta, izvorita din practica), sigur ca nu poate fi decit respins. Foarte bine.

Dupa care respingerea se cere nu-i asa rationalizata. Una dintre rationalizarile posibile este evident ca "nu-i credibil", si ea si-a si gasit, bineineles, exprimarea. Alta dintre rationalizari este evident ca-i predictibil. Si ea si-a gasit exprimarea, doar ca nu in forma teoretica, ci in forma practica : cititorii s-au apucat sa incerce sa ghiceasca ce urmeaza.

La prima vedere, cit de simplu este, stim ca-i cu "cuvinte urite", am citit o suta, sau doua, sau o mie sau doua din ele deja, in ordine, tre' sa le nimerim pe urmatoarele trei. Cam la ce proportie de succes v-ati astepta, pe baza acestei descrieri ? Cam 50% ?

Foarte bine.

Practica insa ne cam omoara. Cu litere groase aveti raspunsul corect, cu litere comune incercarile oferite de cititori :

se umfle ca

se prelinga sange
se scurga … ceva?!

isi piarda virginitatea

fie dezvirginata de

fundul pina sa-i

sanii si … nu mai stiu
Pizda … pizza … pizma …

ca erau foarte

ca am lesinat

a trecut atata

ma gandesc ca

care faceam tot

faceam sex cu
ipostaze
pielea
genunchi
germania
pizda matii

beci era pregatit

beci, era Carolina

cap pe amindoua

amandoua pe cap
Pe fund?
pe par
pe spate
Fata?
Pe buze …

ce a iesit

o vreme a

asa se numesc

felatiile ce le mai prestez vecinilor, printre un sex anal si un fisting
betiile, iesirile la piata

antrenat si la

m-au pus sa (aici am o problema) le

cu cablul de

sa fiu batuta

cauta catusele in

o sa imi

spala, sa o

spala la pizda

In sens propriu cititorii nu au ghicit nici o singura data urmatoarele trei cuvinte. Daca facem abstractie de ordinea cuvintelor, rezultatul corect a fost ghicit o singura data din 27 de incercari (3,7%). Daca jucam 6 din 49, sau ma rog, 2 din 3, rezultatul corect a fost ghicit de doua ori, iar daca luam in considerare "sensul" cuvintelor, definit cumva cit de cit avantajos pentru ghicitori rezultatul corect fu ghicit tot de citeva ori, 3-4-5. Sub 50% din cazuri, si sub 20% din cazuri daca-i pina acolo, oricum intoarcem chestiunea.

Mie mi se pare ca acest mic experiment e de facto o fantastica demonstratie a adincimii reprezentative a limbilor naturale. Nu cred ca am eu anume un merit in "creativitate". Sigur ca textul ar fi putut fi mult mai prost scris, asa incit procentele predictiilor corecte sa se apropie mult mai mult de asteptari - pina la urma si asteptarile alea s-or fi nascut din ceva experiente practice, n-or fi chiar cu totul rodul dementei cititorului. Dar propun ca aceasta eventualitate, a textului "mult mai prost scris" e pur si simplu o scadere a autorilor respectivi, sau in termeni de distributie/clasificare a structurilor semantice, un bias al lor (care revine, bineinteles, la atitudinea rigid-lemnoasa a romanilor in raport cu descrierea textuala a sexualitatii).

In tot cazul, fascinanta chestie si microfoiletonul asta.