Din ciclul casa-si-gradina : Meisor (Digitalia sp)

V-am amenintat ca ne reprofilam pe chestiuni domestice ? V-am!

A-ti crezut ca zic la misto ? A-ti!

Te-apa!

Vom povesti astazi despre Digitalia (in unele manuale si publicatii mai vechi din perioada scrisului-pe-copaci-morti apare si forma gresita Digitaria, ingorati cu incredere ca-s irelevante astazi), o buruiana afurisita din soiul Poaceae (adica ierburi). In englezeste-i zice crabgrass pentru ca aspectul tufei aminteste oarecum de burta unui crab, cu membrele pornind albicioase-n unghiuri.

Are proprietatea ca se baga peste tot si enerveaza pe toata lumea, asa ca ar putea fi o buna mascota atit a Trilemei, cit si a preainteleptului si slavitului ei autor, eu. Mai are si proprietatea ca-i ingrozitor de greu de scos de unde s-o bagat, asa ca iarasi.

Eu am ajuns la contre cu ea pentru ca sedeam si mincam niste cirese exceptionale, mari cam cit o tita de pubera, dulci (idem), carnoase, ce sa mai, un deliciu. Si cum mie-mi merge mintea in timp ce mestec, nu ca altora, m-am gindit ce-ar fi sa facem o experienta ?!

Asa c-am ales cinci cirese din punga, nespalate, ca doar n-oi fi fraier sa muncesc de doua ori si-am iesit fluierind vesel un cintecel, cu o sapaliga-n mina, sa-mi fac loc unde sa pun ciresii de miine, ciresele de azi. In vederea cireselor de miine, ma-ntelegeti voi. Mi-am ales o piatra cu care sa marchez locu' sa stiu unde ies puietii, ca io-s manager de succes, om planificat nu gluma, m-am socotit ca le-oi pune-n forma de pentagrama-n juru' pietrei si deja visam eu nenumarate stive de placinte cu cirese-n ele, coapte corespunzator, nu ca ale altora cind am constatat ca problem.

Adica, plin de dracia asta-n locu' unde aveam eu de gind sa procedez. Jumatate de ceas m-am luptat cu ea pentru o palma de loc, un picior patrat acolo. Din urmatorul motiv :

Vedeti voi coltii aia albi de pe radacina ? Mnoa, ala-i piciorul crabului, acolo-i puterea bestiei. Chestiile alea cresc nemasurat, si din loc in loc crapa si dau noduri, pe unde cresc radacinile obisnuite, alea de sug apa (precum puteti constata si-n poza). Iar oroarea continua sa creasca, impungind cu nadejde, perfect capabila sa treaca prin cartofi precum si sa perforeze betonu', daca-si pune mintea.

Cum eu nu prea doream sa-mi perforeze nimeni ciresii, sarmanii, a trebuit s-o scot. Si ca rezultat abia scriu, v-oi explica alta data cum devine problema cu controlu' motor grosier si respectiv fin.

Da' macar atit pot spune, ca victorie, am cinci cirese nespalate puse-n glod, de unde-s chiar curios daca va iesi ceva.

Altceva decit meisor, vreau sa spun.