Delasarea

De asemenea, imi face placere sa anunt ca in urma unei mature chibzuinte, si impresionat fiind de efortul depus de comunitate, atat in ce priveste creatia de PA cat si in ce priveste jurizarea textelor inscrise, am hotarat sa extind numarul de mentiuni oferite. Toti participantii cu scor mai mic decat 29.25 primesc nume de domeniu + hosting gratuit pe un an de zile, in conditii identice cu Bursierii Trilema.

Acum un an de zile faceam o chestie nemaifacuta, cel putin dupa stiinta mea, pe Internetul romanesc : dat chestii la oameni, si anume la acei oameni care le-ar putea la rigoare chiar si folosi. Asa ceva se intilneste mai rar decit ar trebui in societatea romaneasca in general, nu-i strict problema Internetului. Si, daca-i pin-acolo, obsesia acumularii decerebrate nu ne apasa concetatenii de ieri, de azi, si nu-i nici un rezultat al lipsurilor comunismului, asa cum diversi "intelectuali" incearca s-o scuze : in 1907 s-a tras cu tunul in taranii care voiau pamint. De catre guvernul liberal.

Din suta si ceva de cetateni care ar fi putut in principiu beneficia de domeniu + hosting gratis un an de zile (per total o valoare de minimum zece dolari, oricum o intoarceti, ca atita costa domeniul) cam jumatate s-au si folosit de ocazie. Restul nu s-au folosit de ocazie.

In principiu pot intelege de ce un om nu s-ar apleca sa ridice de jos o bancnota : valoarea ei e prea mica. Se intimpla, nici eu nu iau monezile de la aprozar si hirtiile de-un leu de la restaurant, ce sa fac cu ele ? Deci, societatea romaneasca, asa cum poate fi ea judecata prin fereastra a o suta si ceva de reprezentanti alesi aleator pe Internet se afla la un nivel de bunastare suficient cit indivizii sa nu se oboseasca sa ridice o hirtie de zece dolari de jos (de fapt e mai spre cincizeci, da' sa zicem asa).

Aceste vesti imbucuratoare sunt oarecum contrazise de agitatia cetatenilor care nu simt ca-si pot permite cinci euro pentru principala lor distractie care-i in acelasi timp si principala lor fereastra spre educatie, totul legat cu funda intr-un singur pachet atractiv. Sigur, poate ca cel mai prost dintre paminteni nu-i chiar neaparat reprezentantiv, dar totusi, cum stam ? Nu ne fac trebuinta gratuitati de zece dolari sau nu ne putem permite a plati cinci euro ? Ahh, natura in sine contradictorie a Romaniei postrevolutionare.

Insa sfirsitul, prieteni, nu-i aici. Dintre cei care s-au inhamat la efortul de-a scrie din taste un numar de domeniu, cam unul din zece, da' sa-mi ingaduiti sa repet ca merita, cam unul din zece a si facut ceva pe-acolo. Restul n-au facut nimic, sau n-au facut nimic semnificativ. Deci, din douazeci de oameni zece se apleaca sa ridice hirtia de pe jos si unul o chiar baga in buzunar. Asta-i minunea, asta-i ciudatenia, putem intelege de ce lumea nu s-ar apleca dupa hirtie, cum ziceam : e prea mica. Dar cind ati vazut ultima oara pe cineva aplecindu-se, ridicind de jos o hartie de cincizeci de lei, indoind-o in forma de avion, muscind un colt din ea si apoi infigind-o intr-un uluc de gard ?

Cum vi s-ar parea daca intr-o zi mergind pe drum vedeti pe jos de douazeci de ori cite-o hirtie de cincizeci de lei, in total o mie de lei cu totul, din care in zece cazuri lumea se uita la ele si-n inca noua cazuri lumea se apleaca, le ridica dupa care le mototoleste, le pirograveaza, le amesteca in smoala si asa mai departe ? In total, din douazeci de cazuri un singur cetatean se apleaca, ia hirtia, o pune in buzunar ? Este ca ati intelege brusc ce inseamna "raminere in urma istorica" si respectiv de ce salariul mediu net din Romania nu-i exact egal cu salariul mediu net dintr-o alta tara europeana, aproape oricare ? Ei, pai daca intelegeti atunci e bine.

Nu e acesta un caz singular : cind m-am apucat de comic am primit tot cam asa, un numar de (doua cifre) de manifestari de interes. Din care cam jumatate chiar aveau treaba in chestie. Din care jumatate un singur cetatean a chiar livrat ceva, in fapt. E perfect posibil ca restul sa fi livrat ceva in mintea lor, de exemplu justificari, explicatii, "stai asa ca nu-i asa" si tot restul, ca la de-astea suntem foarte, da' foarte buni. Pacat ca nu se platesc.

Atunci cind am incercat a angaja un roman, atit pentru o munca necalificata cit si pentru una calificata m-am lovit cam de aceeasi distributie statistica. E drept ca esantioanele sunt mici, o suta douazeci aici, optzeci acolo, cincizeci dincoace, nu sunt Sfinta Mie care cumva magic transforma orice informatii in Statistici Infailibile. Totusi.

Romanul se teme ca de foc si se fereste cu toate puterile lui sa nu cumva sa fie fraier. Asta e principala lui groaza, frica, teama si fobie, ca s-ar putea sa fie fraier, sau sa se poarte ca un fraier, sau sa fie luat drept fraier. Asta-i nemesisul romanului, fraierul, si aceasta spaima irationala ii duce uneori discursul in cele mai ridicole fundaturi, si-i limiteaza ascutit oportunitatile.

Din nefericire pentru el, a fi fraier nu-i nici pe departe o problema la fel de grava cu a fi delasator. In termenii obsesiei romanesti am putea spune ca a fi delasator inseamna a fi mai fraier decit orice fraier, e virful fraierimii. In realitate cele doua n-au mai multa treaba decit are neatentia cu betia : sigur ca neatentia la volan produce, uneori, victime. Faptul este ca nimeni niciodata nu-i atent la nimic 100%, un aspect clar subliniat de o intreaga filosofie estica, va las pe voi sa-mi spuneti care. In schimb, betia la volan produce, intotdeauna sistematic, victime. Ca atare, betia nu-i o forma de neatentie, ci o transcende, si exact la fel delasarea nu-i o forma de fraiereala, ci o transcende.

Merita poate observat ca toti aia care au toate alea pe care nu le avem noi si atunci le cumparam desi nu ni le permitem ca sa para ca de fapt ni le permitem- sau cu alte cuvinte de fraieri ce suntem - nu sunt nici pe departe asa de smecheri ca noi. Dar sunt fara exceptii mult mai putin delasatori : si nemtii, si americanii, si mai ales chinezii : fraieri, fraieri, da' hmm...

PS. Pentru persoanele interesate merita poate observat ca acest articol da o interesanta masura a puterii unui blog : sa ai la dispozitie studii de caz gata facute, controlat si ingrijit, pe care sa te poti bizui in a sustine o idee este deja mult mai mult decit au la dispozitie intelectualii, care au la dispozitie ce-si mai amintesc din ce-au citit prin cartile altora.

Un blog bine construit este mai mult decit poate fi vre-odata toata opera unui aspirant la relevanta intelectuala, din motivele cele mai tehnice (hyperlink-ul, de exemplu) dar si cele mai practice (care decurg din insasi functionarea blogului ca mecanism al discursului public).