De res publica - partea a II-a

Wednesday, 23 March, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Diana Coman : [...] Adica fii atent, tu zici ca transportul public, daca nimeni nu se plange ca nu e loc in autobuze atunci normal ca nu-si pune problema ca autobuzele alea au si ele o capacitate.
Mircea Popescu : Exact asta zic, si exact asa si e. Societatea e guvernata de ea insasi, ca nu mai suntem in comunism, sa fim noi vitele si sa vina judeteana de partid sa observe, dupa standarde "obiective", ca ne prea inghesuim.

Diana Coman : Eu sunt de acord ca daca lumea nu se plange se poate presupune normal ca totul e minunat.
Mircea Popescu : Exact.

Diana Coman : Dar totusi pe principiul asta, fiecare ar face intotdeauna fix minimul.
Mircea Popescu : Dap. Si ASA SI TREBUIE. Pentru ca io abia sunt dispus sa achit nota de plata a statului pe minim, darmite pe proactivitati si alte creativitati ? Statul si toate institutiile lui tre' sa faca minimul prescris de lege. Restu-i abuz. De-aia e lege de contencios : nici mai mult, nici mai putin.

Diana Coman : Adica nu trebuie sa faci ceva de care te-ai apucat cat mai bine ? No bun. Dar cu diferenta aia intre a preveni si a rezolva o problema ce facem?
Mircea Popescu : Nu facem nimic. Nu e o problema statala. Pentru aia exista ONG-uri. Cu regret, da' nu te poti astepta acuma de la stat sa faca proactivitati.

Diana Coman : Pai parca ONG-urile erau oricum un jeg, ceva ce e mai bine sa nu fie.
Mircea Popescu : Mei, cele asa cum sunt ele acum mai bine lipsa, ca-s practic masini de tocat bani aiurea.

Diana Coman : Imi pare ca e chestie de ce intelegi prin proactivitate.
Mircea Popescu : Orice actiune nebazata pe lege.

Diana Coman : Pai cat de exacta poti face legea?
Mircea Popescu : Atit cit e nevoie, si nici un pas mai mult.

Diana Coman : Adica daca e asa, atunci functionarii de stat in principiu ar trebui sa fie binemerci niste roboti?
Mircea Popescu : Exact. Ca aplica fix legea.

Diana Coman : Nu-mi pare reala treaba.
Mircea Popescu : E foarte reala lol. Asta e modelul statal al Uniunii Europene, si al albilor in general.

Diana Coman : Nu-mi pare o idee buna in realitate, asta vroiam sa zic.
Mircea Popescu : Este. Este cea mai buna idee posibila.

Diana Coman : Deci clar n-as putea lucra in administratia de stat cel putin.
Mircea Popescu : Pai multi n-ar putea. Administratia de stat nu e pentru oamenii creativi, e pentru oamenii precisi. Sa faci de fiecare data EXACT ce se cere, fix si precis, e si asta un talent.

Diana Coman : Dar mai, eu se cheama ca-s precisa, nu creativa.
Mircea Popescu : Atunci poate ca ai putea.

Diana Coman : In sensul de capacitate da, dar sa faci o tampenie cand vezi ca e o tampenie e ceva care ma scoate din sarite.
Mircea Popescu : Auzi, da' nici intr-o centrala nucleara n-ai putea lucra ? Ca si acolo se cere fix asta, nu chestii din guma de mestecat facuta pe genunchi, ci absoluta supunere. Da' in chirurgie ai putea lucra ? ca si acolo... Practic cine nu poate lucra in administratie zice prin asta ca nu-i adult, nu altceva.

Diana Coman : Chirurgia nu-i chiar asa, ca indiferent ce zice cartea, nu-s doi oameni fix la fel.
Mircea Popescu : E fis. Cartea zice si tu faci.

Diana Coman : De aia nu-s roboti chirurgi independenti.
Mircea Popescu : Exista roboti de chirurgie, cu rezultate bune.

Diana Coman : Pot fi folositi pentru mai multa precizie in actiunea fizica, dar tot exista un factor de decizie pentru cazul cu pricina. Ti-am zis, nu e chestie de capacitate, e chestie daca vrei sa faci asa ceva pe termen lung. Daca asta e ceea ce vrei sa faci: sa aplici mecanic si precis o chestie, indiferent daca atinge scopul propus sau nu.

~ Va Urma Inca Si Mai Mult ~

Category: Trilterviuri
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

One Response

  1. [...] De Res Publica, partea a III-a Miercuri, 23 Martie, Anul 3 d.Tr. | Autor: Mircea Popescu [...] [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.