De ce-a ratat Petcu ?

In Aprilie 2009 Petcu se lauda cu 169`178 vizitatori unici (dublu fata de cei 86`485 din 2008), continuarea unui trend ascendent inceput cu 2-3 ani inainte. In Aprilie 2011, Petcu se lauda cu 113`440 vizitatori unici, o scadere de 32%.

Aceste date puse la dispozitie pro domo nu au, asa cum s-a stabilit cel tirziu prin Noiembrie 2009 nici un fel de acoperire in realitate, fiind pur si simplu false. Bunele practici ale Standout, agentia-mama.

Privind la surse mai neutre, exista desigur zelist, unde cetateanul tinea locul 1 pina prin 2009. Spre final Tenita&co s-au straduit cu disperare sa-l sustina inventind "topuri dinamice" si tot soiul de balarii, dar in cele din urma n-a mai avut incotro si-a preferat sa iasa decit sa priveasca lenta alunecare spre strafunduri.

Unde se afla astazi ? Pe o onorabila pozitie 492 in Topul Blogurilor Romanesti. E bine. Totusi, cum a reusit omul sa duca un proiect despre care ziaristii spuneau in 2009 ca-i "cel mai" (ba chiar si-n 2010, cei mai tolomaci dintre ei) in pozitia patru sute si ? Cum ajungi, din inventatorul nisei zoso in "unul dintre" blogerii care se bat pe nisa aia, un Vali Petcu oarecare alaturi de Vali Perfu si tot restul de copchii nescolarizati corespunzator ? Cum se poate asa ceva ?

Raspunsul evident este ca se poate, si nici nu-i prea dificil : e suficient sa te iei in gura cu cine nu-i cazul, sa faci pe cocoselul in directia gresita si gata inghetata. Totusi, acest raspuns evident rateaza esenta : ca sa-ti poata cineva ala suci gitul ca unui pui de gaina trebuie totusi sa fi facut si tu niscaiva greseli, sa ai ceva gauri, altfel cum ? Doara si cineva ala o fi avind dusmani si neprieteni, pe el cum de nu reusesc sa-l doboare ?

Si intr-adevar, raspunsul corect, chiar daca mai putin evident este ca Vali Petcu a ratat pentru ca a facut greseli. Nu doar greseli politice, chestii de-astea circumstantiale cu deschis gura cind nu era cazul si catre cine nu era cazul, ci mult mai grav, greseli strategice. Greseli in lipsa carora greselile politice chiar nu conteaza (din experienta va spun). Sa le trecem in revista, pentru beneficiul generatiilor care vor veni.

I. Lipsa de viziune. Ce facem noi de fapt pe lumea asta ? Dam stiri ? Dam poze cu gagici ? Comentam filme ? Scriem editoriale ? La ce ne pricepem noi de fapt pe lumea asta ? Ce stim, ce intelegem, ce nu stim, ce nu intelegem, ce ne dorim, ce urmarim, cu cine si cum vorbim, si mai ales de ce ? La ce ne bagam, in ce nu ne bagam, unde, pina unde, de unde si mai ales, de ce ?

Toate aceste intrebari trebuie sa aiba neaparat un raspuns, si acel raspuns se numeste viziunea. Nu-i obligatoriu sa fie exprimat, sau exprimat public, raspunsul respectiv, dar el trebuie sa existe. Pentru ca daca nu exista... Sigur ca in 2007 Neogen avea trafic in virtutea simplului fapt ca exista, iata, ceva, si-i scris in romaneste. Sigur ca in 2007 Petcu era citit in virtutea faptului ca exista, iata, un blog, si se scrie pe el zilnic. In 2011 simpla existenta nu mai e suficienta. Se cer raspunsuri la intrebarile fundamentale, cine suntem, ce facem, incotro ne indreptam... Inteleg ca in online.ro exista poate un singur actor care are chestie de-asta, da' totusi, asta nu-i o scuza. Nu-i nici macar o explicatie.

II. Stirile nu au valoare. Un model de business bazat pe teoria cu "dau primul stirea" functioneaza bine in presa scrisa cca 1800, unde intervalul dintre citire si publicare este cam de acelasi ordin de marime cu insasi durata de viata a stirii. Nu foloseste la mai nimic sa citesti stirea in ziarul competitiei si sa incerci s-o scoti si tu : o vei avea in editia de miine cel mai devreme, si miine deja-i tirziu. Ori iesi cu editorial, opinie eseu si comentariu ori o ignori cu totul, practic vorbind.

Pe Internet, distanta intre aparitia stirii pe diverse surse este de ordinul minutelor. In plus, cel mai adesea ea apare pe Twitter (si inca inainte pe email, mesagerie etc) inainte sa apara pe bloguri. Ca atare, sansele sunt ca o parte dintre cititori (anume, cei cu adevarat interesati de un domeniu) sa o aiba deja. Ceilalti cititori, oarecum interesati sau deloc interesati de domeniu ori n-o vor citi deloc, ori o vor citi cindva. Dupa o ora, dupa o zi, dupa o saptamina de la publicare.

Daca X o publica la momentul t, Y la momentul t+18 minute si Z la momentul t+39 minute, chiar facind abstractie de faptul ca toti cei cu adevarat interesati o aveau deja de la t-3 ore daca nu cumva t-2 zile, ne mai ramin cititorii mediu interesati. Hai sa-i modelam.

Daca cititorii mediu interesati apar cite unul pe secunda, atunci in primele 18 minute X are 1080 de cititori doar ai lui. In intervalul t+18 t+39 X si cu Y isi impart 1260 de alti cititori (sa zicem egal, desi in general Y va lua partea leului, din motivul simplu ca de-aia n-au citit astia pe X deja, pentru ca ei nu citesc X deloc, citind Y), iar in urmatoarele sase ore X, Y si cu Z isi mai impart 21,600 de cititori. Rezultate finale ? X : 8,910 cititori ; Y : 7`830 cititori ; Z : 7`200 cititori. X are deci 13% in plus fata de Y si 23% fata de Z. Avind in vedere ca Y are probabil costuri la jumatate si Z probabil in jur de o zecime (daca nu o sutime), e clar ca povestea cu "primul" e o aiureala din punct de vedere al afacerii.

III. Ambiguitatea morala. Am furat dar suntem impotriva hotilor. Preluam continut fara sursa dar suntem impotriva celor ce preiau continut fara sursa. Dam gherle dar ridem de cei ce dau gherle. Luam bani de la Udrea si ne laudam cu asta azi, injuram miine pe altii pentru ca iau bani "de la politicieni" miine. Vorbim de echidistanta noastra politica poimiine, si despre cum nu e bine sa iei bani pentru campanii electorale pe blog. Suntem pentru oricine ne da o ciorba, ca-i Microsoft cu-al sau Windows, nu conteaza. Ca se lanseaza o mare teapa disfunctionala care consta in a jecmani studentii de citeva zeci de euro taxa de licenta care de fapt nu le da o licenta, nu conteaza. Ca-i RMGC, nu conteaza. Orice ar fi, cincizeci de euro si avem o opinie. Iara daca nu-i convine, de inca douazeci de euro, mai avem una. Si inca una. Si inca si inca.

Chestia asta merge la televiziune, mai ales pentru ca alora de mai privesc la televiziune in 2011 le curge din gura, sarmanii, si nu stiu citi fara sa lase urme de deget pe ecran. Rezultatul aplicarii ei pe Internet e o colectie cam de acelasi calibru. Carora nu le poti vinde nimic. Ceea ce ne readuce la II. Ceea ce ne readuce la I.

Pe scurt, planul de afaceri a fost prost gindit de la inceput. El s-a bucurat de succes, la inceput, in virtutea faptului ca piata era imatura (mai propriu spus virgina). Totusi, el n-are cum sa functioneze, si-aici intervine cel mai trist element din lumea afacerilor : cel ce are succes initial pe un plan de afaceri prost nu-l mai poate repara niciodata. Pentru ca nu mai are termeni de comparatie.

Asta este. Da' macar la categoria vestilor bune, pot spune ca desi ma astept sa mai scada si in continuare, totusi ma astept sa scada mai lent. Undeva intre pozitia 1000 si pozitia 500 se poate mentine linistit, atita timp cit Petcu se poate motiva sa continue sa scrie.

Sa-i uram, nu-i asa, succes. Si sa avem grija, nu-i asa, sa nu facem aceleasi greseli. Spor!