Cum am devenit ateu

Thursday, 05 May, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Din cind in cind mai vin pe-acasa mai ofer pe Twitter provocarea "alegeti o tema si eu scriu". In general ies chestii interesante (ca de exemplu). Tema curenta este

scrie un articol pe tema ”cum am devenit ateu„. Mi-ar placea sa il citesc

propusa de Cristian Voiculescu. Sa purcedem deci.

Se poate presupune ca la inceputul inceputurilor nu eram in sens propriu nici ateu nici credincios, nefiind absolut nimic, ca nu-mi pusesem problema. Aveam citeva zile, ma interesau sinii, nu chestiuni capabile capabile de-a primi raspunsuri care sa includa sau sa excluda divinitati. Dupa care ma interesau propriile degete de la picioare, pe care le-am bagat in gura, si propriile miini, pe care idem, si cablul telefonului, pe care la fel, si asa mai departe. Toate chestii perfect imune la abordari teleologice.

Ei, si adunindu-se ora peste ora si luna peste luna, piure de cartofi peste mamaliguta cu brinza, incet incet am invatat sa umblu si sa vorbesc, si sa alerg si-n cele din urma am invatat si cheia intregii lumi, arma cea mai de temut a copiilor prescolari, faimosul, infioratorul si ingrozitorul de ce ?

Pe care am trecut evident la a-l folosi de indata, cu precadere asupra bietilor mei parinti. De exemplu, de ce e cerul albastru ?

Daca aveam niste parinti mai putin inteligenti, mai putin educati, sau chiar ambele, dar in tot cazul, daca aveam niste parinti inferiori mi-ar fi indrugat ceva despre un mos barbos sau altul, care "a facut cerul albastru".

Parintii mei insa nu erau nici neinteligenti, nici needucati, ci chiar dimpotriva. Tata era cercetator stiintific la ITC, mama era licentiata in fizica, si pin-a stat acasa cu mine a mai luat o licenta si-n matematica. Asa ca mi-au raspuns ca datorita vaporilor de apa, care coloreaza lumina soarelul este cerul albastru. Chestie care m-a fascinat atunci, si mi-a servit foarte, foarte mult.

Mi-a servit foarte mult, zic, pentru ca mi-a construit asteptarile intr-un anume fel. Motivul principal pentru care sunt eu astazi un om inteligent, educat, liber, bogat si ce-o mai fi (intre altele fericit) incepe fara indoiala acolo si atunci, cind la un an si restul zile am intrebat de ce e cerul albastru si mi s-a raspuns de ce e cerul albastru. Nu mi s-a raspuns cu alte prostii si aiureli, nu cu fricile, temerile, lasitatile si infringerile unor prezumptivi parinti inferiori, ci cu chiar raspunsul corect la intrebarea pusa. Mare lucru sa raspunzi corect intrebarilor copiilor, mare lucru sa le transmiti adevarul lumii si nu scaderile tale.

Si astfel, odata format termenul de comparatie, n-am mai acceptat raspunsuri slabe, raspunsuri care nu raspund, raspunsuri care incearca sa eludeze, sa desfiinteze sau sa perverteasca problema. Niciodata. Tot asa cum copilul care-a mincat unt nu mai maninca margarina, aceasta din urma depinzind intru totul de lipsa alternativei pentru a se propaga in populatie, tot asa n-am acceptat nici eu minciuni in loc de raspunsuri.

Sigur, nu toti parintii pot face fata nevoilor intelectuale ale copiilor lor. E pina la urma mai simplu sa-i spui ca este un mos in cer care-l vede decit sa-i traduci Kant la nivelul puterii de intelegere a virstei de cinci ani. E mai simplu sa-i spui ca stelele sunt acolo pentru ca le-a pus Trompi decit sa pui mina si sa afli cum si de ce exista stelele alea, totusi. E mai simplu, e mai comod, e mai usor. Nu-i si mai bine, dar pentru mincatorii de margarina ce-i "mai bine" se afla privind la televizor si ascultind predicile popii, asa ca...

Sigur, nu toti copiii or fi fiind capabili sa foloseasca adevarul, unii-s mai inferiori asa, si pur si simplu nu merita stricate raspunsurile cele corecte pe ei, mai da-i si-n ma-sa. E o teorie. As zice insa ca e atit de regretabil sa nenorocesti un copil care ar fi putut ajunge om, livrindu-i minciuni si eresuri pe post de raspunsuri incit pur si simplu nu merita riscul.

Da' nici nu urmaresc eu sa-mi impun convingerile asupra nimanui, fiecare-si creste copiii asa cum considera. Pina la urma, tre' sa existe si mina de lucru necalificata, tre' sa existe si niste mincatori de margarina pe lumea asta. Nu mi-e clar de ce, da' asa am auzit eu, ca tre'.

Pot insa cu mina pe inima sa va spun ca niciodata nu m-am simtit singur sub bolta instelata. Pentru ca cel ce intelege nu-i niciodata singur.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

60 Responses

  1. Si zici tu ca-s copii carora daca le spui ca cerul e albastru pentru ca particulele de etc. o sa zica ca incerci sa-ti bati joc de ei si-o sa o creada pe doamna educatoare sau pe baeti de la bloc?

  2. Sunt uimit de rapiditate. Incerc sa le dau copiilor raspunsurile stiintifice in masura in care le cunosc si sa le spun ca nu stiu in restul timpului. Evit sa il folosesc pe Dumnezeu ca explicatie pentru lucrurile pe care nu le stiu. Le-am explicat ca nu exista Mos Craciun sau Iepurasul de Paste pentru ca vrem sa afle adevarul de la noi, nu de la altii.
    Cand vine vorba despre Dumnezeu, le vorbim despre Iisus. Si se pare ca are sens si pentru ei si pentru noi.

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Thursday, 5 May 2011

    @gheorghe Nu exista substitut social pentru relatia intre parinti si copiii lor. Atita timp cit nu-i serios disfunctionala, pot sa se puna toate educatoarele si toti copiii de la bloc si-n cap.

    @cristian voiculescu Atita timp cit problemele religioase sunt prezentate istoric nu au ce sa strice, ba chiar dimpotriva, sunt convins ca ajuta. Totu-i sa nu ne pretam la confuziile si alunecarile in dogmatism la care din pacate se preteaza o buna felie din practicanti, aparent indiferent de religie/confesiune.

  4. Foarte tare articolul, m-ai inspirat sa fac si eu unul asemanator :).

  5. Define "fericit".

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 5 May 2011

    @Vlad Pai succes!

    @Aevum E o stare subiectiva, n-are definitie. Pur si simplu te intrebi si ai raspunsul, e de aceeasi natura cu a fi in viata, sau a fi flamind.

  7. Mircea, nu toate intrebarile au raspunsuri ”stiintifice”, pur si simplu pentru că știința nu are compentența să răspunda la întrebări de genul: care e sensul vieții, ce se întâmplă după moarte etc.
    Sunt de acord cu tine ca parintii care le livreaza copiilor povesti atunci cand acestia cer adevarul nu le fac nici un serviciu. Nu sunt de acord cu sugestia ca oamenii ajung sa creada sau nu in Dumnezeu in functie de ceea ce le-au spus parintii cand erau mici. Am intalnit atei cu parinti total ignoranti in ale stiinței si credinciosi cu parinti atei si oameni de stiinta.
    Nici cu ideea ca cunoasterea duce la ateism in timp ce ignoranta duce la credinta in Dumnezeu.
    Ex: Francis Collins conducatorul Human Genome Project este credincios. Așa sunt si alții, chiar castigatori ai unui Nobel.

  8. Hmm, curios ca si eu am primit raspunsurile la fel de la parintii mei. Si ca fapt divers, eu (inca) n-am intalnit copil care sa nu fie fascinat daca ii dai raspunsul adevarat mai degraba decat povesti.

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    @cristian voiculescu Chestiunea aici nu este daca au toate intrebarile au ba raspunsuri stiintifice. Chestiunea este ca absolut nici o intrebare nu are raspunsuri de alta natura decit stiintifice, stiinta fiind singura care da raspunsuri. Religia este o abordare pur estetica a lumii, la care sigur ca fiecare are dreptul, dar care nu spune absolut nimic despre lume, ci vorbeste strict despre persoana credinciosului. Cam asa ca si fumatul, sau poezia.

    Faptul ca X sau Y om de stiinta reputat este credincios nu-mi pare ca se poate constitui intr-un contraexemplu in discutia asta : oamenii de stiinta reputati sunt foarte adesea excentrici. De alte exemple, Roman Polanski viola minore. Inseamna asta ca regizorii sunt indeobste violatori de minore ? Nu, inseamna ca si artistii sunt excentrici.

    @Diana Coman E universala, din ce-am observat eu. TOTI COPIII din 150+ de viitori fizicieni, ingineri de elita etc strinsi la Mangalia in tabara pentru participantii la olimpiada nationala de fizica din anul precedent primisera raspunsuri bune in tinerete, si ca rezultat aveau preocupari in raport cu studierearealitatii si mai putin cu masturbarea intelectuala.

  10. In concluzie, e valabil si pentru atei: tot parintii sunt de vina!

  11. imi place partea cu "nu toti parintii pot face fata nevoilor intelectuale ale copiilor lor".

    De fapt cred ca, intr-un moment sau in altul, fiecare parinte simte pe propria-i piele chestia asta. Problema este ca atunci sa reuseasca sa aiba o minima onestitate si sa nu o dea pe pitici barbosi etc.

    Bravos, dom'le, felicitatari, mi-a placut articolul. La mai multe.

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    @adi In buna masura.

    @Dorin Victor Vasile Intre ciocan si nicovala : pe de-o parte fiecare parinte o simte pe propria piele, pe de cealalta vai de cei ce n-o simt, ca dezamagire mai mare nu cred sa poata exista pe lume.

  13. "Chestiunea aici nu este daca au toate intrebarile au ba raspunsuri stiintifice. Chestiunea este ca absolut nici o intrebare nu are raspunsuri de alta natura decit stiintifice, stiinta fiind singura care da raspunsuri."

    Am citit mai demult intr-un roman SF ( am uitat titlul) o replica si tre` neaparat sa o reproduc aici, ca mi-a placut tare mult: "E absolut inutil sa afli raspunsul CORECT la o intrebare GRESIT pusa." Acu` io nu zic ca tu ai pus parintilor intrebari gresite, dar ma intreb: daca le puneai pe cele de care zicea Cristian mai sus, iar parintii ti-ar fi raspuns im mod riguros stiintific "Nu stim", ai fi fost tot ateu acum? (intrebare retorica, fireste). Zic asta pentru ca, asa cum spuneai si tu cu alte cuvinte, parintele este un fel de Dumnezeu pentru un copil de 5 ani. Daca parintele "nu stie" ceva, copilul s-ar putea gandi ca parintele nu stie nici ceea ce zice ca stie si atunci, adio autoritate!

    Iar "piticul barbos" este o transpunere a conceptului de Dumnezeu la nivelul mentalului unui copchil de cinci anisori.

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Amesteci mai multe chestii, sa le vedem separat :

    1. Nu putem, din principiu, sa consideram istorii alternative si sa ne asteptam in acelasi timp la rezultate rationale. Cind consideram istorii alternative facem literatura, nu filosofie. Nu-i nimic rau in asta, da' nici nu te poti astepta sa "demonstrezi" mare lucru pe baza aventurilor personajelor dintr-un roman.

    2. Nu exista intrebari gresit puse decit in raport ori cu un sistem anumit, ori cu o intentie anumita.

    Deci, daca eu vreau sa primesc un raspuns de la geometria euclidiana, sau de la meseria avocatilor de limba romana, sau de la traditia hasidica atunci da, exista seturi intregi de intrebari gresit puse. Atita timp cit doresc neaparat sa primesc raspunsul din cadrul unui sistem teoretic anumit, intrebarea trebuie numaidecit sa si respecte cadrul sistemului respectiv. Pe de cealalta parte, daca eu vreau sa primesc un raspuns despre o anumita chestie, trebuie numaidecit sa intreb despre chestia aia. Daca eu vreau sa stiu cit e ceasul nu pot sa te intreb despre culoarea soarelui, afara de cazul ca exista vre-o legatura acolo.

    Dar intrebarile care nu doresc neaparat raspunsuri dintr-o anumita directie, si care nu intreaba in vederea unui scop anume, interogatiile albe nu pot fi niciodata gresite. Pentru ca n-au in raport cu ce sa fie gresite.

    3. Ca observatie practica de psihologie aplicata, cel ce recunoaste cinstit ca nu stie tinde sa fie perceput drept mai de incredere decit cel ce pretinde ca nu stie fara sa stie. In exemplul in discutie, parintii care afirma auctorial falsuri vor ajunge mai devreme sau mai tirziu confruntati cu falsitatea raspunsurilor lor. Ce mai ramine atunci ?

    A, pot sa recunoasca cinstit ca au mintit, in al doisprezecelea ceas. Improbabil s-o faca acum, cind e scump, daca n-au fost capabili s-o faca la momentul potrivit, cind era ieftin. Mult mai probabil vor [incerca sa] recurga la autoritate, creind tensiuni cu progenitura, care se pot rezolva fie cu o pereche de scatoalce de la copil la parinte (si niciodata invers), fie cu o slabire a capacitatii copilului de-a trai intr-o lume normala (de exemplu, dinamitindu-i permanent increderea in autoritate ca mecanism social eficient). In ambele cazuri, rezultatele sunt proaste si amplu documentate in viata de zi cu zi.

  15. Intrebarea ta "De ce e cerul albastru?" nu e gresita daca vrei sa afli de ce e cerul albastru. E gresita daca vrei sa afli daca exista sau nu Dumnezeu. Ca dealtfel intreg setul de intrebari ulterioare la care ai capatat, in timp, raspunsuri stiintifice.

    Pe copii nu ii minti daca le vorbesti de Dumnezeu. I-ai minti daca ai STII ca nu exista Dumnezeu si le-ai spune ca exista. Daca nu stii acest lucru (si parerea mea e ca n-ai cum sa stii), atunci exista o anumita probabilitate sa le spui adevarul. Apoi mai e vorba si de partea estetico-filozofico-morala.

    Ca o experienta personala, pe mine m-au "mintit" parintii, dar n-am ajuns la scatoalce. E posibil insa, sa-mi fi scazut capacitatea de a trai intr-o lume normala, da` ma descurc cat de cat.

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Pai nu-i problema, ca stii ca nu exista.

  17. Deci tu stiai ca nu exista Dumnezeu cand ai pus intrebarea? De unde? Si nu inteleg cum ai devenit ateu "dupa".
    N-as vrea raspunsul ala cu "nu eu trebuie sa demonstrez ca Dumnezeu nu exista, tu trebuie sa demonstrezi ca exista", vorbim totusi de "mintea copiilor":)) (chiar si cu raspunsul asta, eu am o problema, da`nu-i prea nimerit s-o discutam aici).

  18. MILF`s avatar
    18
    MILF 
    Friday, 6 May 2011

    bai, da' ce mai cascai ochii pe sus! in loc sa te-nvete sa fii atent pe unde mergi =)) primele mele de ce-uri au fost: de ce-mi zice tovarasa fier rau? si de ce-mi zice tovarasa pizda ma-tii?

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    @adi

    Pe copii nu ii minti daca le vorbesti de Dumnezeu. I-ai minti daca ai STII ca nu exista Dumnezeu si le-ai spune ca exista.

    La respectiva bucatica ne referim.

    @MILF N-are cum, doara n-ai fost la gradi de la 1 an sau ceva ?!

  20. Ma bag si eu in discutie. In primul rand, problema este pusa prost.

    Daca eu sustin ca sunt miliardar, trebuie sa dovedesc asta, nu sa-i pun pe restul sa-mi dovedeasca ca nu sunt. In acelasi sens, cine sustine ca Dumnezeu exista, trebuie sa sustina teza iar ateii sa sustina antiteza.

    Teza se pune taman invers, de catre atei : "Dumnezeu nu exista" iar crestinii sustin antiteza "Exista pentru ca n-ai de unde sa stii".

    In acelasi sens, daca lumea ar zice ca eu nu sunt miliardar si eu n-as putea sa le dovedesc ca sunt, pot sa sustin ca ei n-au de unde sa stie cu certitudine si in acelasi sens pot sa nu prezint nici un argument care sa sustina ca sunt de fapt si se ajunge la urmatoarea discutie :

    Ateu : Eu cred ca nu esti miliardar
    Crestin : N-ai de unde sa stii

    Si aici se opreste, nu depaseste aceasta bariera pentru ca evident un strain n-are de unde sa stie daca sunt miliardar sau nu desi poate antiteza este sustinuta de argumente ca :

    a) Ai hainele rupte
    b) Traiesti sub un pod.
    c) Mananci sobolani.

    Da, dar tot pot sa fiu milardar.

  21. Mircea Popescu`s avatar
    21
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Neglijezi urmatorul aspect, zic eu important :

    Doua mii + de ani crestinii, ca sa nu vorbim de 5 mii + de ani chinejii etc au tot dat-o cu batrinelul din cer. Deci din cer, bun ?

    Mnoa, si eram in situatia in care zici tu, nu se poate sti sigur, pina nu mergi in cer.

    Intre timp am fost in cer. Nu e nici un mos si nici un tron. Deci...

    Daca tu ai zice ca esti miliardar, si ce daca ai hainele rupte, traiesti sub un pod si te hranesti din roadkill, asa faci ca asa vrei, care-i problema ? Da' in schimb ai un palat facut din onix cu vase asa si pe dincolo hapt in cutare virf de munte unde n-o fost nimeni, poate cineva te crede.

    Pina in ziua cind pune unu' pe blog poze din virfu' ala de munte, unde pasc caprele, nici picior de palat. Da' de-atunci incolo nu te mai crede nimeni, pentru ca mincinosul dovedit n-are cuvint.

  22. Mai, nu putem sa negam ca sunt mai multe argumente precum ca n-ar exista decat sunt ca ar exista, in lumea reala.

    Problema este : Credem pana stim sigur, adica cand ajungem in presupusul cer, fara sansa de intoarcere, sau tinem cont de argumente si nu credem?

    Oricum, vad ca in lume tendinta populatiei este sa devina atei.

  23. MILF`s avatar
    23
    MILF 
    Friday, 6 May 2011

    mirceo, la cresa. si nu intrebam chiar asa clar, se chinuiau nitel sa inteleaga.

  24. Mircea Popescu`s avatar
    24
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    @Vlad Marea problema e urmatoarea : De unde stii tu ca nu cumva Trompi l-o facut pe Iisus, la misto ? Si FSM pe Trompi ? Si Vadim pe FSM ? Etc etc. Adica, ai dovezi ca nu-i asa ?!?!?!

    @MILF Ai mei nu m-or dat la cresa ca la cresa era naspa. Te punea sa dormi de prinz si plm.

  25. Nu stiu, nu sunt dovezi. De fapt chiar cred ca a fost inventat dar pana la urma toata problema se rezuma la credinta, nu?

    Stii ca exista limbajul E-Prime (English Prime) sau corespondentul romanesc R-Prime, folosit mai mult in scop academic care elimina faptele si transpune totul in opinii.

    Iisus exista = Cred ca Iisus a exista.
    Marul e verde = Cred ca marul este verde. (da, am ramas si eu surpins ca exemplul asta nu este un fapt).

  26. factor`s avatar
    26
    factorinsigna de tehnolog 
    Friday, 6 May 2011

    Mi se pare ca stiinta nu rezolva. E explicativa, cum spune Mircea la inceput. "De ce e cerul albastru?" - si stiintifikon vine cu explicatii de absorbtii, emisii, straturi...
    Si acolo ne oprim. Intrebarea in sine e normala pentru copii.
    Cand mai cresti, o reformulezi ca Leibniz: "de ce e mai degraba ceva, decat nimic?" Aici stiinta nu rezolva, nu explica.

    Afara de asta ar fi si abordarea problemei. In nota joasa, sau in registru alto. Penticostalii propovaduitori din metrou trebuie sa aiba un interlocutor pe masura, un "nene" care sa nu stie de Leibniz, ala!
    La fel, la cote mai cocotate, unul de mesteca din bucatura metafizica, n-are ce face cu un penticostal predicator. In metrou sau aiurea.

  27. Mircea Popescu`s avatar
    27
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Pai nici nu rezolva, nefiind femeie. Sau ma rog, genul opus.

    PS. Leibniz a scos din el si o buna selectie de aiureli, asta cu "de ce mai degraba ceva" e un bun exemplu. Daca nimic mai degraba decit ceva, n-avea cine-si pune intrebarea asta. Da' intrucit mai degraba ceva decit nimic, ca sa se poata pune intrebarea, rezulta imediat si raspunsul : de-aia (pentru ca asa am presupus cind am intrebat). De ce e marul mar ? De-aia, ca asa i-am zis noi marului, mar. Daca-i ziceam par, nu era marul par si nici parul mar. Era parul par.

  28. factor`s avatar
    28
    factorinsigna de tehnolog 
    Friday, 6 May 2011

    Asta-i un fel de argumentare circulara.
    De ce ma mananca in crestet? Pentru ca am crestet...
    Nu e un argument valid, decat daca intram in hora schopenhauriana si apoi ne si dam cu parul in crestetul ala. Ca tot il avem, nu? Desigur, unul altuia...
    Au inventat-o si pe asta aia de s-au blocat putin pe dupa Big-Bang: Universul exista ca suntem noi aci ca sa-l constatam.
    Si eu la asta am zis: iote, scart! Adica mi s-a parut o antropo-prostioara.

  29. Mircea Popescu`s avatar
    29
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Stai asa. Tu nu ai intrebat de ce te maninca in crestet, tu ai intrebat de ce este posibil sa te manince in acest loc pe care-l ai tu definit prin aceea ca-i posibil sa te manince in el. Eu ce sa zic ?!

    I-am dat lui Cristi pe site un link, da' zic ca merge si aici : http://www.youtube.com/watch?v=pusSNjBd8do&feature=youtu.be

    Vezi acolo spre final, cu cuantum singularity aia.

  30. Teza se pune taman invers, de catre atei : “Dumnezeu nu exista” iar crestinii sustin antiteza “Exista pentru ca n-ai de unde sa stii”.

    mnoa.

    un crestin trebuie sa fie convins de existenta. aici nu intra idiotii bazati pe traditii sociale. ala superconvins de zeul lui e real si chiar palpabil.

    acela e un argument agnostic. d'le, nu stii, centru.

    Leibniz a spus o mare porcarie, si anume "Zero reprezinta golul & pustiul si Unul lumina si spiritul Sau".

    Srsly? Ze' proof?

  31. Mircea Popescu`s avatar
    31
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Metafizician, deh. Nu-i cu probe.

  32. Sigur ca prima intrebare e de ce ma mananca?
    Apoi, scarpinandu-ma, constat crestetul. Urmatoarea intrebare ar fi "ce e crestetul? Sau ce e asta?" - acceptand ca lucram la definitie.
    Stiintific, putem impinge constatarea, explorand si definind.
    Problema apare cand punem intrebarea: " de ce crestetul?" sau " de ce e asa si nu altminteri" sau " de ce exista?".

  33. Daca io am crestet si tu ai crestet, asta ne face pe amandoi crestetini?

  34. Mircea Popescu`s avatar
    34
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Eu sunt de acord ca atunci apare problema, doar ca nu-s de acord ca apare problema pe care-o vezi tu.

    In momentul in care intrebi "de ce exista" ai dat deja un raspuns intrebarii pe care pretinzi c-o pui, raspuns din ale carui limitari implicite nu mai poti iesi. Daca reusesti sa intrebi fara sa implici eu sunt mai mult decit dispus sa-ti raspund, da' atita timp cit tu pui intrebari de formatul "ai renuntat sa-ti mai bati nevasta" raspunsul nu poate fi decit mu.

    PS. Tot ce-i credibil :D

  35. Ei, pai asta e chestiunea: raspunsul nu-i continut in intrebare. Si recunosc limitarea, c-o recunoaste si Platon in trancaneala cu Parmenide. In impas, cauti un zeu.
    Exact asta voiam sa spun, the bottom line, impasul final, impasul lui Hawkins (sau a rusului cu singularitatea, nu-mai-stiu-cum-il-cheama).
    Afara de asta, toate bune, de la laser la aminoacizi si snietzel.
    Daca am fi la carciuma, probabil ca am dezbate vehement, printre pahare, cu patima banateana, pana cand torpilati de licori, ne-am pupa zemos pe obraji, comandand impleticit un taxi.

  36. Mircea Popescu`s avatar
    36
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    Bine mo, hai sa-ti fiu eu zeu. Macar io-s viu.

  37. offtopic : titlul e quite funny in tab " cum am devenit ateu pe trilema - un blog de mp "

  38. Aia e chestie de retorica. Altfel, alcoolizati destul ne putem pupa zemos dupa dezbateri grele. Pe obraz!

  39. Mircea Popescu`s avatar
    39
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 May 2011

    @Critic E un talent si asta.

    @factor Nu, deci stai. De ce sa nu-ti fiu eu zeu ? Ai preferinte estetice, gen ? Preferi gagici, ceva ?

  40. mda, deci inferiorii needucati sunt religiosi? bun lucru!

  41. si inca o chestie ... cerul, nu e vb de cel material pentru ca "cel batran" e spirit, doh!

  42. Mircea Popescu`s avatar
    42
    Mircea Popescu 
    Saturday, 7 May 2011

    Da, da, "spiritual", ce sa-ti povestesc. Inainte de 1970 nu prea auzeai de-astea, era "cerul" pur si simplu. Cum de s-o modificat povestea ?

  43. Frumoasă minciună ţi-au mai spus ai tăi cu privire la culoarea cerului...

  44. @Mircea Popescu
    Stau. Pai n-ai cum. Unde-i mistica? Nu esti nici Siddharta, nici Mahomed, nici Iisus. Adica trebuie sa treci granita de la om obisnuit (cu care iau un pahar la carciuma) la erou (dupa greci, sa ai acces la panteon, ca Hercules) sau la renuntarea le cele pamantesti, ca Siddharta etc.

    Altfel, daca suntem la fel, cum sa-mi fii zeu? Cum sa-ti fiu zeu? Nietzsche vorbea si el prostioare...

  45. Mircea Popescu`s avatar
    45
    Mircea Popescu 
    Saturday, 7 May 2011

    @Florin Puscas Lolz

    @factor Buei, da' de ce nu ? Mistica auzi.

    Tocmai asta-i si ideea, ca-i o alegere arbitrara de-a ta.

  46. Ateu ai devenit, da' nu om de stiinta ca de-alde Feynman... desi ca si tie si lui i s-a raspuns corect din prima de catre taica-su. Ataaat!

  47. Mircea, e simbolic cum cunostintele putin eronate ale parintilor te-au ajutat sa devii mai tarziu ateu. :)
    Culoarea cerului nu e data de vaporii de apa ci de atomii de oxigen si azot din atmosfera. http://science.howstuffworks.com/nature/climate-weather/atmospheric/sky.htm

  48. Mircea Popescu`s avatar
    48
    Mircea Popescu 
    Saturday, 7 May 2011

    @F Pai sunt inca tinar, sa nu disperam, zic.

    @cristian voiculescu Lol ok. http://sanjeev.sabhlokcity.com/co2/index_files/image013.gif, daca stii citi un grafic de absorbtie.

  49. Mircea, vrei sa spui ca graficul de absorbtie explica de ce cerul e albastru? Teoria cu vaporii de apa a picat din 1911. Stii si tu sa cauti pe google.
    Pentru cei mai comozi insa, pun si unul dintre link-uri: http://math.ucr.edu/home/baez/physics/General/BlueSky/blue_sky.html

  50. Mircea Popescu`s avatar
    50
    Mircea Popescu 
    Saturday, 7 May 2011

    Chestie care ilustreaza perfect de ce un raspuns stiintific, chiar si partial eronat (ca orice raspuns stiintific, de altfel) e net preferabil unui raspuns religios, chiar si partial adevarat (ca orice raspuns religios, de altfel).

  51. tocmai mi-ati distrus mitul ala cum ca cerul reflecta culoarea apei. ce rai sunteti. :)))))))))

  52. Mircea Popescu`s avatar
    52
    Mircea Popescu 
    Saturday, 7 May 2011

    Pai apa e verde :D

  53. nu era albastra. ba era incolora, ba defapt albastra dar foarte greu de observat. acum e verde. misto stiinta asta.

  54. mi-a scapat un semn de intrebare acolo.

  55. Mircea Popescu`s avatar
    55
    Mircea Popescu 
    Saturday, 7 May 2011

    Avantajul de-a nu vinde rezultate, ci procese pe raspunderea consumatorului.

  56. Interesant articol, dar mi se pare că vezi lucrurile prea în alb și negru, mai ales că așa cum ți-au spus și alții, are și știința niște limite.
    Donald Knuth e unul dintre „excentricii” ăia credincioși, el fiind luteran.

    P.P.S. Eu știam că cerul e albastru din cauza ozonului. Apropo când i-am spus asta ultima oară unei fete era s-o iau pe coajă.

  57. esti poponete

  58. Mircea e atat de narcisist incat a iubi pe cineva i-ar anula existenta.

    ps : le couleur du eau dans votre cur si etc.

  1. [...] plăcut articolul lui Mircea Popescu și felul în care a explicat cum a devenit ateu. In mare, el face legătura între faptul că părinții i-au dat răspunsuri științifice la [...]

  2. [...] un pic mai vechi de o saptamana, un articol foarte bun marca Mircea Popescu despre cum a devenit ateu. Acum, nu pot sa va zic sa faceti si voi ca el, [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.