Comunitati si metode numerice - aplicatie practica

Putem bineinteles sa privim fain@polimedia.us* drept o aplicatie asupra teoriei enuntata anterior (1, 2) fie si doar pentru motivul ca autorul ambelor avind macar minimale pretentii la rationalitate e de asteptat atunci sa existe macar o vaga relatie intre ce face si ce zice.

In principiu, ce ne-am dori intr-o comunitate si ce nu ne-am dori intr-o comunitate ? Intrebarea este bineinteles deschisa, urmind ca fiecare creator sa-i dea raspunsuri dupa propria lui socoteala. Totusi, trebuie subliniat si eventual tatuat in creiere si pe retine ca intrebarea deschisa este strict si exclusiv asta, ce ne-am dori. Cit ce priveste implementarea nu mai exista intrebari deschise, implementarea este o tehnica si strict o tehnica, si ca atare fiecare doleanta se satisface intr-un fel anumit si numai in acel fel.

Ca un exemplu, este la latitudinea dumneavoastra sa decideti daca durerea care va supara este la dinti sau la stomac. Ambele sunt parti ale aparatului digestiv, si ambele pot sa va doara. Care anume va doare e o intrebare deschisa, careia-i dati raspuns dupa caz si inclinatii. Dar odata dat raspunsul la aceasta intrebare nu mai exista intrebari deschise : daca va dor dintii va prezentati la dentist, nu la GP/enterolog. Daca va prezentati la dentist, el va aseaza pe scaun, nu pe pat, si va priveste in gura prin oglinjoara aceea rotunda, nu va trimite sa va bage laboranta bariu-n clisma.

Este foarte amuzant pentru mine sa privesc de sus, peste capsoarele cam seci ale unei adunaturi de "experti" proaspat iesiti din liceu, "experti" care cred cu toata induiosatoarea sinceritate a virstei lor fragede ca toate intrebarile sunt deschise, si care isi inchipuie ca viata proiectelor e asa, intr-un fel comparabila cu viata lor, vedem miine ce facem miine, ne-a da Dumnezau si s-or milostivi profesorii si parintii "si de noi". Asta este, de cind ne-am hotarit ca societate sa acordam si copiilor acces nemijlocit la aceleasi scule cu care isi desfasoara si adultii munca lor de zi cu zi, de la photoshop la linux, s-au format in tot locul nisipare-n care pustimea isi mai da peste degete cu ditai excavatoru'. Da' ce conteaza, asa se-nvata, este ?

Ei, ca sa inchidem intrebarea, ce-mi doresc eu pe internet nu difera cu nimic de ce-mi doresc eu in viata asta : o existenta fara copii. Bun, dar ce sunt copiii ? Copiii, raspund tot eu, ca eu dau definitiile-n capul meu, sunt acele persoane care 1) sunt mai preocupate de persoana proprie decit de lume ; 2) nu au rabdare si 3) sunt incapabile sa referentieze judecatile de valoare ale altora dintr-o perspectiva proprie.

Acest ultim punct necesita poate o explicatie, s-o dam printr-un exemplu : Daca Ion ii spune lui Marin ca Marin e idiot, atunci Marin copilul are doua posibilitati deschise : fie concluzia ca el, Marin, chiar este idiot, fie concluzia ca Ion este idiot pentru ca i-a spus lui, Marinului, idiot fara ca el, Marin sa fie idiot. In schimb, Marin adultul are o singura posibilitate deschisa, si anume, concluzia ca Ion spune despre el, Marin, ca-i idiot. Daca diferenta intre cele doua situatii nu-i evidenta banuiesc ca puteti presupune motivul.

Ei, dat fiind acest raspuns care inchide intrebarea deschisa, sa examinam tehnica care-l implementeaza. Veti scuza o analiza superficiala pe temeiurile ca 1) nu avem chiar asa mult spatiu la dispozitie pe nesfirsitele intinderi ale Internetului de cite o mie de cuvinte bucata si 2) totusi, chiar asa, gratis y gratuit ?!

Deci, cit ce priveste 1, avem nevoie de-a evalua cumva preocuparile individului. Cum facem sa aflam daca el e mai preocupat de persoana proprie decit de lume ? Pai in principiu asa ceva nu putem afla nicicind, nici macar prin disectie. Totusi, pentru ca suntem oameni de stiinta adevarati iara nu Mengele studiem urmele, baligile si fosilele animalului, iara nu animalul in sine. Ce urme lasa el ? Pai, asa zisa lui activitate pe Internet este in totul ei urma la dispozitia noastra, cum am si stabilit in partea teoretica. Ne revine deci a implementa o metoda numerica in asa fel incit ea sa evalueze din perspectiva care ne intereseaza pe noi activitatea fiecarui individ. Si cu asta, cerintele punctului 1 au fost satisfacute.

Cit ce priveste 2, cum evaluam rabdarea individului ? Pai, precit am inteles si noi din studiul psihologiei, lipsa rabdarii se manifesta la indivizii nerabdatori printr-o scurtare a intervalelor de asteptare. In principiu toate comportamentele fiintelor vii, si nu doar ale oamenilor, contin o faza de latenta si o faza de actiune, care faza de intervine matematic vorbind brusc. Ei, la nerabdatori fazele latente sunt mai scurte. Logic vorbind, vom implementa atunci niste intirzieri, si pentru siguranta le vom face sa arate exponential, pentru a nu se potrivi pe curba mai degraba polinomiala a comportamentului uman.

Asa incit, in practica, dureaza ceva timp, mai mult decit niste minute, cam inspre o ora pentru a atinge o cantitate de karma mai mare decit zero. Indiferent de actiunile individului, karma nu se clinteste in prima faza. Ca nu vrea. Asa pasivitate duce cum va asteptati la exasperare suferinzii de ADD. Dupa care creste disproportionat de lent. In fapt, este aproape imposibil pentru un utilizator cit de moderat sa nu atinga intr-o saptamina pragul minim de 25 de karma care deschide toate usile si-i ingaduie toate activitatile posibile pe fain.

In acelasi timp, este absolut imposibil pentru oricine sa le atinga intr-o ora. Ce rezulta din aceasta disparitate este foarte previzibil : tipii cu rabdarea setata la secunda si la minut vor disparea, tipii cu rabdarea setata la saptamina si de-acolo-n sus nu vor fi deranjati. Costuri zero pentru toti membrii proprii, adica cei care subscriu la ideea pe care comunitatea se fundeaza, si infinit pentru toti membrii improprii, adica cei care din orice motiv nu subscriu la ideea pe care comunitatea se fundeaza am zis ? Atunci asa sa si facem. Si cu asta, cerintele punctului 2 au fost satisfacute.

In fine, cit ce priveste 3, cum evaluam maturitatea intelectuala a individului ? Ei bine, aici e frumusetea, ca nu ne obliga nimeni s-o evaluam noi. Il putem lasa sa si-o evalueze singur. Lasind spatiul discutiilor complet deschis, adica neintroducind "moderatori"**, Marin-copilul va pleca mai devreme sau mai tirziu imbufnat de nerecunoasterea de catre [inexistenta] divinitate a ideilor lui absolutiste despre lume, iar adultul Marin isi va vedea de treburile lui.

Doriti sa va citez exemple ? Foarte bine, sa citam un exemplu (restul ramin ca exercitiu cititorului) :

Pai ad interim sa raspund eu pentru zisa adminsitratie : se permite pe ideea ca in general comunitatea e compusa din oameni inteligenti si educati, care inteleg ce conteaza si stiu cind sa nu se coboare. Ca atare, ne putem permite luxul de-a ingadui o libertate de expresie cum nu se mai gaseste nicaieri.

Daca realitatea fundamentala se schimba ma gindesc ca ne vom vedea siliti sa dam din libertatea aia pentru a cistiga niste securitate, cit de proasta o fi fiind afacerea respectiva. Da' io personal sper sa nu se ajunga.

scris de Mircea Popescu, 72 days ago.

Ei, si cu asta am indeplinit si cerintele punctului 3. Si-n rest, noi sa fim sanatosi.

---------
* Fain este o comunitate fara moderatori. Aduceti-va moderatie de-acasa!
** Si sub acest aspect fain este absolut unic in .ro, de la facerea .ro-ului si pina astazi. Ca sa vezi chestie, al dracului Mircea Popescu asta, numa' cum vrea el face si asa cum vrea el ii bine, sa nu mori de ciuda cu unghia-n git ?!