Ce-am facut cu banii ?

Daca tot am inceput asa de frumos ziua, cu ficati arsi, vezici biliare explodate si vene pronuntate pe fruntile celor mai relevanti, importanti si influenti dintre traci, ar fi pacat sa nu continuam in acelasi stil.

Asa ca hai sa vorbim despre bani.

Atunci cind am introdus chestia cu platitul pentru articole nu ma asteptam la mare lucru, in principal pentru ca nu ma asteptam la ceva anume. Pur si simplu am facut-o din principiu, ca va suna credibil sau ba chestia asta. Din motive care probabil n-au nici o treaba cu nimic anume concret reprezentabil, ideea a prins, si-au inceput sa se stringa ceva bani in cont acolo.

Ajunsi aici, v-oi povesti o chestie de-acum niste ani, de pe cind eram eu student prin anul I sau II. Ne aflam mai multi la o masa, anume, din profii de la facultate, ceva tipi lucratori la o editura, lume buna. Prin masa nu ma refer la o de-aia unde se sede, ci la de-aia unde se sta in picioare, ca actiunea se desfasura la Croco, pentru aia suficient de batrini cit sa stiti ce-i Croco. Discutia era ceva de genul "de ce sa faci X, cind poti substitui cu Y, care-i mai ieftin ?" Nu mai retin exact ce erau detaliile, ceva de mincat, baut, de-astea. Iar eu am intrebat, bine, si cu banii aia ramasi ce faci atunci ? S-a lasat un moment tacerea, dupa care un tip simpatic, moldovean barbos, a spart tacerea cu un "mda, daca tu ai de spart niste bani in fiecare zi sigur ca altfel se pune problema".

Ei, cam asta-i chestia. Ca rezultat al faptului ca eu produc mai mult decit consum cam de cind tin minte am tot felu' de conturi in care zac bani cu care nu stiu ce face. De exemplu unu' la NYSE, de alte exemple alte exemple, pe care nu vi le-oi da, sa nu exageram. Ei, din punctul meu de vedere la lista de conturi de-astea s-a mai adaugat unul, si asta-i tot.

Dupa citeva zile, vazind ca e groasa (momentu' in care PayPal mi-o suspendat contu' ca neglijasem sa-i anunt mi-a turnat niste apa rece in cap) am zis ca as putea folosi imprejurarea pentru a-i umili putin pe cei mai buni prieteni ai mei, astia cu presa. Asa ca am anuntat ca primesc oferte pentru a le pune la dispozitie datele. In pofida faptului ca baietii se dau clontosi in public, pot spune c-am primit oferte de aproape toata lumea. Aparent cind e vorba de bani suntem pe faza, cine-ar fi crezut.

Ei, si din banii aia m-am dus pina la Frankfurt si-am mincat un snitzel si-am baut o bere (chestie rarisima pentru mine), strict pentru a savura la propriu gustul victoriei asupra unei intregi... ma rog, ei zic ca-s industrie. Si cum la finalul zilei mai ramasese ceva m-am suit in taxi mai din timp si l-am pus sa dea juma' de ora ture in jurul aeroportului, sa rad si ultima suta de euro, sa nu cumva sa ma intorc cu bani in tara sa-mi mearga pe urma prost la agatat sau ceva.

Totusi, in timp problema s-a tot agravat, si cum abunda Internetul de povesti despre cum PayPal fura banii dezvoltatorilor de software, m-am hotarit ca trebuie facut totusi ceva. Asa ca am demarat o campanie de Google Adwords, pentru Trilema. Rezultatele aproximative le-ati vazut asa, pe gaura cheii intr-un articol recent despre trustul Lolealitatea Media.

In fapt, de prin Decembrie pina prin Martie am platit pina spre 10 centi pe click in piata locala si pina spre 25 de centi in limba engleza (pentru utilizatori romani), pe rationamentul ca un pic de market awareness n-are ce sa strice. Am avut grija sa includ strict producatori seriosi de continut, indiferent neaparat de debit, asa incit aveam in Adwords o lista de mii de diverse bloguri romanesti scl.

Chestie care include o lectie de minima responsabilitate a corporatiilor, (tema pe care evident ca se agita degeaba diversi necalificati) : cel mai important si cel dintii semn de corporate responsibility este sa-ti desfasori programul pe reclama si publicitate pe Internet printr-o lista din care lipsesc spamerii si din care nu lipsesc cei mici. Nu invers, nu printr-o lista din care lipsesc cei mici (ca vai, dar e greu sa facem market research, cum, noi ca agentie chiar avem ceva de facut pentru a ne cistiga salariile !?!?) dar apar spamerii (ca vai, dar dat fiind ca nu ne-am facut temele cum altfel putem livra volum ?!?!?!)

Asa cum v-ati putea astepta, reactiile paradoxale n-au intirziat sa apara. Ce, roman cu reclama pe NYT ?! Huo! Sa-i moara capra!

Dincolo de aceste rahatele specifice, care sincer va spun ca nu intereseaza si nu afecteaza pe absolut nimeni afara de producatorii lor, problema cu aceasta campanie, care a reusit sa coste aproape cit intra de pe abonamente, este ca... pai, dupa vreo zece milioane de afisari asa se cam instaleaza saturatia. Asa ca n-am mai trimis bani catre Adwords (lucru pe care Google mi l-a si semnalizat de altfel, prin vreo cinci emailuri, c-asa stiu ei ca-i mai bine).

Bun si... pai... acum ce facem cu banii ?! Intr-o incercare de-a gasi o solutie mai pe termen lung am propus niste burse cercetatorilor romani dispusi sa inteleaga si sa aplice imperativul prim al cercetarii, si anume ca munca de cercetare exista pentru, se justifica prin si se orienteaza dupa cererile industriei. Deocamdata nu am primit oferte ferme (desi au avut loc citeva discutii in principiu), chestie care pina la urma nici nu ma mira, dat fiind ca Flesch Kincaid tot nu avem. Poate in zece-douazeci de ani asa (revin si repet : fata de vasta incompetenta a fiecarui roman la locul lui de munca, incompetenta guvernului Romaniei la facut autostrazi etc este parfum).

Asa ca in disperare de cauza am aruncat niste bani pe servere mai tari, chestie de pe urma careia urma sa beneficieze in principal fain, chit ca nu fain a facut banii aia (si eu in general ma straduiesc sa cheltui capitalurile pentru beneficiul chestiei care le-a si produs, imi pare mai sanatos asa). Ca rezultat mi-am putut permite sa complic semnificativ calculele pe care script-ul le face asupra actiunilor utilizatorilor, chestie care a fost primita cu nedisimulata incintare de utilizatorii serviciului. Dincolo de asta, rezultatele sunt acum aproape de perfectiune, in sensul in care imi pare ca masoara utilitatea activitatii cuiva mai degraba decit vointa cuiva de-a isi reprezenta activitatea drept utila. Mai vedem.

Ca sa nu ramina biata Trilema cu totul nebeneficiata de pe urma acestor cheltuieli destul de insemnate cu infrastructura, am comis o mica aroganta, bazindu-ma in special pe potrivirea ca fain consuma mai multa memorie si procesor decit banda, ca proportii.

Ei, cam asta-i povestea unor bani dintr-un cont. Ma gindesc ca poate se poate invata ceva din ea. Chit ca eu cred in continuare ca problema Romaniei nu-i lipsa modelelor, cit lipsa inclinatiei cetatenilor de-a urma modele bine alese.