Buda, vama si chinezoaica gravida

Este ca promite titlul ? Ei, declar lucrarile deschise :

Buda. Am promis catre Cristian ca voi trece sa pun poze de la buda din Parcul Botanic. Eu de trecut am trecut, dar poze n-am facut, pentru ca... pai pentru ca buda era ferecata. Totul este acolo in continuare, panoul albastru, mare, cocotat pe stilp cu "WC Public", cladirea, ferestrele, usa, doar ca-n loc de cucoana binevoitoare de sedea pe-un scaunel in fata este acum un lacat. S-a inchis, s-a mintuit, s-a terminat.

O fi temporar sau definitiv ? N-am idee. Cine stie, or fi constatat Primaria ca degeaba tin deschis daca oricum nu vine nimeni. Si pina la urma cine sa vina, ca doara n-or fi fraieri sa plateasca (un leu) sa se cace in buda dupa care sa traga apa (auzi, sa mai tragi si apa! culmea umilintei!) cind se pot caca gratis, chiar in tufe (aceleasi tufe pe care dupa o saptamina vin sa le amusine romantios de brat cu ceva tuta, in timp ce scuipa o injuratura inspre "nesimtitii aia de boschetari", cu voia dumneavoastra ei insisi). Cam ca si la parcari, asa.

Vama. Imi vine tidula de la institutia statului ca mi-au luat ei un pachet trimis de cineva mie, ca ei is smecheri si isi permit ? Imi vine. De ce is smecheri si isi permit ? Eeee, sa nu intram. Tre' sa ma duc sa-l ridic, adica sa alerg eu ca sa se satisfaca ei ? Tre'. De ce ? Mbine. Ma duc. Au program de lauze, de la 9 la 12, de parca io ma si trezesc inainte de 11 ceasuri ? Au. De ce ? De-aia. Tre' sa ma duc in persoana numaidecit ? Tre'. De ce ? A, ca statu-i smecher, si isi permite faze de-astea.

Apropo de care chestie, cam cea mai inteligenta treaba de-o poate face un cetatean (si cind zic cetatean nu ma refer la plebe, traitori din salariu, diversi putoi de scoala scl, ma refer la alegatorii de colegiul I si poate II) este sa isi izoleze persoana de obraznicia statului. Deci, nu locuinta in proprietate personala, locuinta pe firma. Vrea statul sa faca figuri foarte bine, sa pofteasca. Trimite tidula, i se raspunde cu tidula, nu mai merg magarii de-astea cu "tre' sa fii personal!!!". Uite concret, acum cu recensamintul : daca vreau sa-i primesc ii primesc si daca nu vreau sa-i primesc ii trimit la plimbare. Alegerea imi apartine, si in orice relatie cel ce are alegerile e superiorul, si celalalt e inferiorul. De tinut minte, zic.

Ajung acolo, unde ma intilnesc numa' cu cunoscuti, Ovi Sirb iesea, vrea sa stie ce fac. Pai ce sa fac, uite ridic un colet. Intr-adevar, zice el, cam asta-i tot ce poti face aici. Asa si este, nu stiu daca ati fost la vama postei, da' e o saracie de hol de-ala ramas de pe vremurile cind se faceau recrutari, cam ala-i stilul, mai ca te-astepti sa te puna dom' sergent sa dai jos textila pe mesele alea si eventual sa te sui in curu' gol pe cintaru' de animale. Da' ce-are ?!

Pe linga noi un cuplu de chineji, el tinerel, ea tinerica, gravida grav de tot, umbla tinindu-se de pintece in sus pe scari. Ii las sa intre inainte, la scurta vreme mai iese o tirla de pustani cu diverse incarcaturi, intru si eu, imi ridic coletul, cind sa ies un cetatean care-i designer pe la ceva firma si altfel liberal de soi (da' nu retin sa aiba blog asa ca nu-l mentionam dupa nume) tocmai intra. Apropo de care chestie, morala #2 : fetelor! E plin de barbati tineri si chiaburi, veniti personal!!! si chiauni de cap datorita orelor inaintate la vama. Luati pantalonasii aia albi strinsi si transparenti, o bluzita mai usoara, de vara asa si manifestati-va pierdute prin holul ala disperant, garantat sfirsiti maritate, poate chiar si pe loc. Astept o maslina, un cappuccin, ceva atentie daca imi aplicati ideea, bien sur.

Chinezoaica gravida. Cum dau sa ies acelasi cuplu de chinezuti luptind cu scarile, in jos de data asta, el incarcat cu ceva imensitate de ladoi, ea tot cu pruncu'. Pis-pis, cam in diagonala asa. Mei, imi zic eu, tot ma asteapta masina, 'ai sa facem o fapta buna. Asa ca ii intreb unde merg (in engleza) si fata-mi raspunde ca pe Simion Barnutiu. Mnoa, nu vor sa vina cu mine, ca-s cu masina ? Ba da. Iesim tustrei, fac semn catre sofer sa daschiza portbagajul, plasam acolo cutiile, moment la care fata descopera ca nu Simion Barnutiu ci Samuil Micu. Tot un drac pina la urma, si pina soferul imi explica cu lux de amanunte cum i-o zis el la o curvistina de-asta mica ce pizda ma-tii ca nici de produs nu esti buna pentru ca se enervase ca nu-i livrasera respectivii usile comandate de el nustiucum, o intreaga poveste, iata c-ajungem.

Moment la care chinezoaica vrea sa stie daca-i cu bani ? Ca vorbea romaneste chiar mai bine decit englezeste, cu siguranta inteligibl, niste tonalitati mai neasteptate da' nimic dureros. Nu-i cu bani ii zic, voi sa fiti sanatosi. Chestia o ia prin surprindere, se dau ei jos din masina, imi multumesc de numeroase ori, imi fac cu mina si asa mai departe.

Chestie care ne duce la a treia morala a aventurii, pe care v-o prezint in virtutea convingerii mele ca un numar dintre cititorii de astazi vor ajunge, dupa niste ani, multi sau putini nu conteaza, oameni bogati, alegatori de colegiul II sau poate chiar I : tara e reprezentata in fata lumii de faptele cetatenilor.

Cam asta.