Asa-zisa confiscare extinsa

Asa zisa "confiscare extinsa" este o practica injusta si antisociala nascocita de Statele Unite cu ocazia disolutiei statului de drept si inlocuirea lui cu un regim politienesc, practica injusta si antisociala pe care se straduiesc de-atunci incolo sa o impuna drept "acceptabila" si-n restul lumii, cu variate grade de succes.

Cel mai vechi si de departe cel mai important principiu al dreptului, asa cum a fost el prasit pe lume de catre romani (si nu de catre americani, care, ma vad silit sa subliniez ca pare-se ca s-a cam uitat, nu conteaza in istoria culturala a lumii mai mult decit conteaza Nicolae Guta in istoria clasicismului german) este ca in toate procesele penale revine reprezentantului statului sa demonstreze vinovatia celui acuzat, si acuzatul se poate limita pur si simplu la a arata netemeinicia afirmatiilor reprezentantului statului. Cu alte cuvinte, nimeni niciodata si in nici un fel de circumstante nu are a demonstra ca este nevinovat. Procurorul are intotdeauna a demonstra vinovatia celui acuzat, si la niste standarde destul de inalte (nu este, cu alte cuvinte, suficient sa demonstreze ca "e mai probabil sa fie vinovat decit sa fie inocent", trebuie nemaidecit sa demonstreze ca nu-i posibil - nu ca nu-i "probabil", ci ca nu-i posibil - ca acuzatul sa fie de fapt inocent).

Aplicarea in practica a acestui principiu este cel mai simplu test care ne ingaduie sa deosebim intre statele de drept si statele de nedrept, statele raului, Russiile moderne si contemporane.

Ca atare, simpla acceptare de catre noi a unei asemenea enormitati ne-ar plasa in afara cadrului de drept, precum ne-ar plasa si in afara traditiei culturale de la Rim pe care nu doar c-o clamam, dar ne chiar apartine de drept. Simpla acceptare de catre noi a unei asemenea enormitati ne-ar transforma din nou, dupa nici douazeci de ani de libertate (certa si reala) intr-un stat totalitar. Din nou. Mie personal imi pare c-ar fi deosebit de trista asa o succesiune, cincizeci de ani de regim totalitar cu rusii, douazeci de ani de libertate (cam haotica, ce-i drept, dar totusi libertate, certa si indiscutabila) si iarasi totalitarism, da' de data asta cu americanii. Pai de ce, mai draga ? Duca-se.

Discutia de fond s-ar incheia fara probleme aici, dar vreau totusi sa intru in niste consideratii explicative, pentru a lamuri putin contextul problemei.

In primul rind, de ce se straduiesc americanii sa determine restul lumii sa se impartaseasca din ereziile lor ? Asta-i si simplu de explicat si simplu de inteles : din acelasi motiv din care o trupa de criminali iti va cere sa omori pe cineva ca sa fii partas cu ei. Ratiunea e si banala si neschimbata de la facerea lumii : daca nu vor mai exista state de drept, isi inchipuie mintile totalitare, atunci nu se va mai pune problema in termenii unei opozitii, din care sa rezulte inferioritatea totalitarismului, nu se va mai putea pune problema decaderii lor. Daca toti suntem minjiti, atunci cine va mai putea sa indice sursa mizeriei ? Gindire tipic totalitara, si in mod amuzant ineficienta in practica, tot de la facerea lumii. Prostia este pina la urma incapatinarea de-a aplica idei proaste, si cum n-am intilnit inca un totalitarist inteligent....

In al doilea rind, sa intram putin in niste discutii asupra istoriei recente Statelor Socialiste ale Americii, ca-s niste elemente pe care probabil ca nu le cunoasteti.

Deci, banii sunt singurul mijloc valid de control social. Dorinta statului totalitar de-a controla societatea depaseste bineinteles cantitatea de bani pe care-o poate obtine si cheltui, indiferent cit de mare ar fi nivelul impozitelor (care-n SSU e un ordin de marime superior tolerabilului). Ca atare, statul totalitar iese la lupta contra banului (imprejurarea ca nimeni niciodata nu poate cistiga o lupta cu o esenta nu pare sa-i tulbure, mintile totalitare sunt intotdeauna amplasate in capete seci).

Aceasta lupta se desfasoara pe doua coordonate. Prima, mai veche istoric, este aceea a platii functionarilor statului direct in putere, evitind complet circuitul banilor. Cea mai vizibila dar nu cea mai veche aplicatie a acestei directii de atac contra societatii libere se vadeste-n evolutia sociala a categoriei politistului in SSU. De la originile lui umile, de servitor public acum cincizeci de ani, pe cind SSU se numeau in mod propriu SU si reprezentau inca libertatea-n lume, politistul socialist de azi a ajuns un soi de monstru care se ocupa cu jefuit trecatorii. Pur si simplu, asa cum stau caschetarii nostri la produs stau caschetarii Americii Socialiste la furat. Te intreaba daca ai bani la tine, si daca ai ti-i iau. Pur si simplu. Iar daca zici ca n-ai, te buzunaresc si ti-i iau. Tot pur si simplu. Literalmente nu exista nici o diferenta intre Bandidos de pe vremea cind Texasul era un teritoriu si Highway Patrol-ul zilelor noastre. Probabil ca highway robbery va ajunge sa se noteze highway patrollery.

Banii astfel furati se impart intre "politistii" locului, si intregul sistem e in practic justificat de faptul ca statul nefiind capabil sa-si plateasca functionarii suficient, ii plateste dindu-le in concesiune bucati din populatie. Ca in Evul Mediu exact.

Cea de-a doua coordonata in lupta statului totalitar din SSU cu societatea libera (in principal de-afara, ca la ei in tara n-a mai prea ramas mare lucru) este o anumita filosofie asupra banului. Fara discutie posibila, banii sunt o proprietate strict a indivizilor, pe care statul ii primeste de la acestia numai si numai atunci cind ei vor sa-i deie, si in virtutea unui mandat limitat, de a-i folosi strict in anumite scopuri. Asta este pina la urma ratiunea istorica a existentei Parlamentului, el s-a inventat in Anglia medievala tocmai ca dovada si garantie a acestei puteri suverane a cetatenilor asupra statului : ca toti banii fara nici o exceptie sunt ai lor, si nici un singur ban nu-i al statului, si ca pe cale de consecinta toate deciziile de cheltuire a banilor fara nici o exceptie sunt ale lor, si nici una singura nu-i a statului.

America socialista se straduieste din greu sa intoarca aceasta regula simpla si fundamentala pentru bunastarea societatii cu susul in jos, acreditind (discret si fara a indrazni s-o marturiseasca deschis, cel putin nu inca) ideea ca dimpotriva, toti banii apartin statului si nici un ban nu apartine nici unui cetatean, si ca cetatenii primesc bani de la stat in vederea unui mandat limitat, de a-i folosi strict in anumite scopuri. Deja Obama vorbeste de banii ramasi contribuabililor dupa ce si-au platit cele doua treimi catre stat ca "acordati de stat cetatenilor". Deci nu cetatenii platesc statul, ci statul le ingaduie lor sa mai pastreze cite ceva, in mintea maimutoiului.

Cred ca lucrurile sunt destul de clare : avem, din nou, de ales. Pentru ca libertatea nu-i un tatuaj, pe care ti-l aplici pe cur, stringi din dinti cit ustura procesul aplicarii lui si pe urma gata, il ai pina mori. Libertatea este o continua, perpetua si neabatuta alegere a ei.

Eu sper cu toata caldura ca n-am obosit de-a ne alege libertatea deja, in douazeci de ani. Ar fi cam trist.