Apropo de Vladimir rizind de Ioana

Saturday, 03 December, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Deci ca sa intelegeti ce se intimpla : Ioana [Pascu] e o fiinta inca vie, Vladimir [Nabokov] e o fiinta deja moarta. Fiinta vie-si inchipuie fiinta moarta rizind de ea, si eu comentez pe aceasta tema. Daca mai exista cineva care se scalda-n falsa convingere ca poate exista argutie mai complexa decit blogurile sa ridice mina sus.

Zice fata (despre care aflam cu aceasta ocazie ca-i medic, cine stie, poate la un moment dat vedem si-o poza) :

Majoritatea cazurilor de abuzuri sexuale asupra unui minor citate in literatura medicala de specialitate descriu insa experiente traumatizante, cu consecinte care se intind pe tot parcursul vietii adulte, indiferent de interventia discret – atenuanta a demersului psihoterapeutic, devenit o moda a ultimilor ani. Am lucrat cu copii abuzati proveniti din centre de plasament ori case de copii si e, socotesc, inutil, sa impartasesc experienta dobandita, caci ar avea o pronuntata componenta subiectiva, care nu serveste cauzei propuse.

Pot confirma prima parte, chiar intarind-o : n-am cunostiinta (in urma unei preocupari de pur diletantism pe tema venind din directia antropologiei fizice ca subtema de preocupare cvasiprofesionala, recunosc cinstit) de abuzuri sexuale asupra minorilor descrise-n literatura medicala altfel decit ca experiente traumatizante. In parte pentru ca trauma-i mai interesanta medical decit orice altcevai si-n parte din alte posibile motive pe care nu reusesc sa mi le inchipui.

A doua parte insa pune o problema de principiu, si fara legatura cu tema discutiei (copii, adulti, sex, droguri, rock'n'roll) : de ce-ar fi inutil sa-ti impartasesti experienta dobindita ? Asa ceva nu poate fi adevarat. Chiar si ocolind referinta la teoria despre scrisul articolelor pe blog si nediscutind deci o subtila bogatie tematica, tot ramine intrebarea asta : daca nu-i ca sa-ti impartasesti experienta, pentru ce-i atunci blogul ? Sau darul vorbirii, daca e s-o ducem pina la capat, interogatia asta (altfel perfect legitima). Sigur, se poate scrie pe blog si din perspectiva critica, procedind deductiv de la niste principii. Dar si deductiile astea, tot se orienteaza inspre o realitate experimentata, altfel se gasesc in plina deriva, indistincta de completa confuzie mentala a participantilor la viata de zi cu zi prin azilele de preafericiti. O blogosfera compusa exclusiv din critica n-ar fi discernibila de-o blogosfera scrisa aleator de masini numerice, si ca atare experienta-i intotdeauna bine primita pe bloguri.

Si-apoi, partea subiectiva. Pai de ce sa nu fie subiectiva ? Cum s-ar scrie obiectiv, in principiu vorbind, nu doar bloguri ci de-a dreptul orice text - e o problema filosofica adinca aici, ce-i aia "scris obiectiv" ? Cine si cum ar putea citi asa o minune ? Cam ce rost ar avea dinsa ? Sigur ca-i subiectiv, de ce ne-am teme de propria subiectivitate ?

Nu contest ca va fi fost si vreun Alan Turing care se va fi itit pe lume ca urmare a vreunei forme precoce si originale de manifestare a sexualitatii.

Aici banuiesc ca zace ingropata o referinta, anume la faptul ca eu am zis la articolul cu clasificarea homosexualitatii ca "decit inca un singur Alan Turing nefericit pe lumea asta, mai bine oriciti gogi suparati ca alti gogi se pupa-n bar, sau ce timpenii mai fac dinsii". E drept, am zis, dar daca acolo-i referinta atunci e pe dos, nu-i vorba ca pedofilia va naste cine stie cum femei fatale, actrite exceptionale sau cosmonaute de elita din fetite abuzate sexual in copilarie. Ci dimpotriva, e vorba ca pedepsirea pedofiliei poate duce la pierderea unor talente din rindul pedofililor, cam tot asa cum demascarea elementelor contrarevolutionare a costat Romania cam tot capitalul sau uman in perioada respectiva. Orice aplicare-a legii contine-n sine neaparat si inevitabil un element de taiere-n carne vie, ca n-ai cum sa tai doar ce-i necrozat si numai atit, si-atunci discutia-i perfect legitima in directia de-a vedea dom'le totusi, ce tai tu acolo ?!

majoritatea subiectilor abuzati sexual la varste fragede descriu si manifesta tulburari ale sexualitatii in viata adulta

Problema mare cu aceasta privire (si care problema imi pare ca invalideaza complet si de la radacina orice abordare stiintifica sau medicala a temei) este ca nu exista de fapt sexualitate normala. Exista sexualitate comuna, care-i pe cale de consecinta banala si deci nereusita. Sexualitatea este poate singurul domeniu al existentei umane in care normalitatea este semn de disfunctie! Altminteri, fiziologia sexualitati reclama o minima doza de anormalitate, e un comportament de limita si se consuma la limita. Exact care-s limitele pentru fiecare individ sigur ca nu-i nici precizat si nici precizabil, de unde o suma de probleme-n interactiunea sociala. Dar problemele respective nu se vor putea rezolva niciodata proclamind sexualitatea banala drept norma si disfunctia drept regula, de banii aia mai bine ne taiem toti partile.

Obiectiile pot fi duse mai departe, aratind de exemplu ca supraalimentarea (carbohidrati in principal) cit si expunerea la poluare (hormoni ajunsi din pastielele anticonceptionale ale femeilor si cele de crestere ale vitelor via urina in apa de baut a fetitelor) are drept efect maturizarea sexuala (din punct de vedere biologic) tot mai precoce (si-aici am sa va spun ca stiu o mama a carei fetita de opt ani si zece luni tocmai a avut prima menstruatie, ca sa va faceti o idee, in cartile de le citeam eu in tinerete scria 11-13 ani nu 8!) fara ca asta sa agite pe nimeni. Prin comparatie, expunerea la informatie are cu siguranta efecte neglijabile. Obiectiile nu merita insa duse mai departe, ajunge cred cit am zis : mi se pare mai mult decit indoielnic ca se poate vorbi medical (sau stiintific) despre sexualitatea indivizilor.

Teoriile referitoare la instalarea / pre-existenta discernamantului la copil pot fi tratate, de asemenea, ca simple speculatii sau pot fi luate serios in calcul, in functie de scopul propus si de pozitia profesionala pe care se situeaza analistul care efectueaza studiul.

Problemele cu teoretizarea discernamintului in sexualitate sunt numeroase si destul de grave. Schematic :

  • Electorii nu dau nici un fel de dovada a discernamintului lor cind aleg. Daca e necesara dovada discernamintului pentru acuplare, ar trebui sa fie si pentru votare, ba chiar intr-o mai mare masura.
  • Exista suficiente cazuri de adulti care procedeaza la activitati sexuale demonstrabil lipsite de discernamint. Daca nu fixatiile adultilor sunt cauza limitarii (cel putin teoretice) a activitatii sexuale a copiilor, ci o preocupare reala pentru discernamint, cum se face ca adultii respectivi nu-si vad similar limitate activitatile sexuale (cel putin la nivel teoretic, sigur ca da) ?
  • Se presupune fara a se demonstra ca in fapt "discernamintul" participantilor (un concept de fapt nedefinit, nu doar la standardele la care se tin definitiile conceptelor in stiinte, dar chiar la standardele mult mai reduse ale inteligibilitatii in vorbirea comuna) contribuie in vre-un fel la "succesul" sau in fine, "bunastarea" cuplului rezultat. Totusi, dovezile istorice ne arata ca atunci cind imperecherea se impunea social tinerilor, fiecare primind o pereche aleasa de parinti in general pe considerente economice (si deci, in aceasta discutie de biologie, aleatorii) rezultatele pe termen mediu si lung erau mai bune decit sunt ele acum, cind zisii discernauti discern chestii, aparent nediscernindu-le defel sau ceva.

Ar mai fi de spus pe tema asta, da' eventual dezvoltam dupa nevoi, in comentarii.

Nu stiu care va fi varsta la care fetitele se vor socoti apte, biologic si psihic, sa-si asume reproducerea speciei.

Protestez impotriva tristei confuzii intre sexualitate si reproducere. Cele doua au aproape la fel de putin in comun cit au si reactoarele nucleare cu bombele nucleare.

Caci rasul lui Nabokov imi staruie si-acum in urechi, cu intuitia lui inteleapta de-a transa peste ani (textul e datat 12 noiembrie 1956) o „galceava” intelectuala dintre un scriitor (fie el si antropolog pe deasupra) si un biet Ph.D-ist fara prea multe pretentii, un John Ray in fusta, ce cata sa aplice unei largi respiratii (literare, bunaoara, sau chiar antropologice) rigorile eticii si moralei.

E pai da. Cu asta se ocupa arta, sau ca sa citam... naspa, ca nu mai retin unde-am spus, da' oricum am spus in multe locuri inclusiv pe la cursuri, ca arta-i acea forma sensibila care inseamna in alte universuri de semnificatie decit stapinea autorul lor. Adica fix asta, cind Nabokov iti raspunde tie la dezbateri pe care urma sa le ai, chit ca nu te cunoaste, fiind rece (de patruzeci si mai bine de ani). Si de fapt nici n-am spus eu primul, ca-i o idee comuna pina la banalitate-n filosofia artei, si mi se pare ca nici n-am puit-o eu (pentru mine zic, nu pentru lume) ci-am citit-o da' n-as putea jura unde.

Banalitatile. Banalitatile sunt cea mai importanta parte a istoriei.

———
  1. Cite monografii ati vazut scrise pe tema cetateanului Vasile care se simte bine ? Ca-n general daca citesti Vasile stii deja ca bietu' Vasile o patit ceva, si de fapt probabil ie deja rece. []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

15 Responses

  1. 1) Eu zic ca de fapt mama acelei fetite de 8 ani practica URO cu fata ei, astfel a absorbit mai multi hormoni din anticonceptionale.

    2) Cum masori tu ca era mai bine cand alegea mama si tata cu cine sa se casatoreasca?

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 3 December 2011

    Rata divortului.

  3. Deci daca femeile nu aveau cum sa divorteze ca ii dezonorau toata familia si toata lumea le considera curve pentru tot restul vietii si nici nu ar fi avut cum sa se intretina singure, deci nu divortau, institutia casatoriei avea mai multe succesuri?

  4. Io am inteles de acolo ca medic e articolul lolita din 94 da' ma rog.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Saturday, 3 December 2011

    @gheorghe Mei, asta cu "nu puteau" poate fi o scuza la nivel individual. Noi discutam statistic aici, la nivelul intregii societati. Nu exista "nu puteau", pur si simplu n-aveau nevoie, ca nu era necesar.

    @Freud A ? Ok.

  6. Moar leik nu aveau alte alternative.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Saturday, 3 December 2011

    Ete pula, "nu aveau alternative".

  8. @Gheorghe
    Cam ce stii tu concret despre cum/cine/pe ce criterii se aranjau casatoriile ?

  9. @Mircea Popescu: Buna seara!
    Referinta la teoria despre scrisul articolelor pe blog e destul de...impovaratoare, ca sa zic asa, sa stii! Asa ca nu intamplator am ezitat indelung in a ma deda la confesiuni referitoare la subiectul la care mai sus faceam referire. Voi incerca insa in timp, incet-incet, dupa ce impactul se va mai fi diminuat, sa zugravesc cum se vede (si) aceasta parte a lumii prin lentila emotiilor mele.
    Voi cauta apoi, tot in timp, sa mai adancesc oleaca din subiectele ramase cumva in aer, asupra carora nu m-am priceput sa fac destul de multa lumina cat sa ma fac bine inteleasa.
    Mda, am cam rastalmacit, inversand-o, referirea la Turing, imi asum!
    Dar n-am facut deloc confuzie intre sexualitate si reproducere, era vorba acolo despre o nuanta - referirea era la asumarea!!!, in plan rational, a reproducerii ca posibila "finalitate" a manifestarii sexualitatii (iar nu neaparat a exersarii, spre perfectionare, fireste! :-), a senzualitatii)
    Chestiunea cu "sexualitatea normala" e un subiect vast si generos, care merita o aplecare atenta si temeinica si asupra careia chiar merita revenit, atat din perspectiva antropologului, cat si...
    Cat priveste tema delicata cu discernamantul, aicea iara ingaduie-mi ragaz sa mai reflectez un pic.
    Referitor la arta, acilea suntem de acord! Asa ca poti si tu rade in voie de mine, la fel cum a facut-o si Vladimir ieri seara! :-)

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 December 2011

    A, ca asumare a potentei continuta-n act. Totusi... am impresia ca o buna parte spre larga majoritate a femeilor adulte nu-si asuma zisa chestie cind se iubesc cu careva, ci-i cel mult un ce confuz privit maximal ca un fel de vizita la un cabinet de stomatolog mai dubios. Si-atunci, faptul ca nici copilele nu-si asuma mai apasat n-ar avea prea mare imporanta.

    Las' ca de unde ride Vladimiru' creste, iara eu n-am inca anii sa rid chiar asa.

    Vestea buna este ca este vreme.

  11. Iaca, nu neaparat in contextul discutiei de mai sus si nici negresit legat de subiectul cu homosexualitatea si pedofilia, cat ca ecou al unor preocupari "stiintifice", sper oleaca mai serioase si mai fundamentate decat maniera de scoala primara in care-i redactat articolul...
    Informatia in sine insa merita consemnata ca atare:

    http://www.stiintasitehnica.com/afecteaza-sexul-in-adolescenta-dezvoltarea-cerebrala-_950.html

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 December 2011

    Potrivit unui studiu efectuat în cadrul Universităţii de Medicină Ohio, se pare că da. Studiul nu se doreşte însă a fi unul pro abstinenţă în perioada adolescenţei, în cazul oamenilor astfel de efecte nefiind demonstrate încă, ci doar la hamsteri.

    Experimentul, efectuat pe hamsteri, arată modul în care relaţiile sociale din perioada adolescenţei, când încă se dezvoltă creierul, pot avea consecinţe variate.

    Avind in vedere ca sursa este citata ca "ap.com" fara alte precizari, si ca studiul nu-i indicat deloc mie articolul imi iese la evaluare cu 0. Daca ai observat, cind scriu un articol pentru a introduce in discutie o descoperire stiintifica dau intotdeauna link la studiul respectiv (cel mai recent exemplu : Voua nu vi-i un pic mila de fizica ?). Mi se pare ca in lipsa acestei relationari, un articol de blog nu poate avea valoare.

    Pe de cealalta parte, trebuie sa iei in considerare faptul ca tema este foarte incarcata politic, existind in Statele Unite o partida numerosa de cetateni care insista ca abstinenta este buna si de dorit pentru adolescenti pentru ca trebuie sa fie pentru ca asa zice in nustiuce cartulie scrisa de analfabeti acum niste ani. Ca atare, e plin de "studii" de trei parale, pseudostiinta cum practica americanii, cei mai jegosi dintre barbari sub aspectul cercetarii.

    Coroborind cele doua nu pot sa iau in considerare (deloc!) chestia citata.

  1. [...] capete un contur, nevoia de modele puternice prinsese sa-si iteasca indraznet capul, cat priveste discernamantul valorilor…ei bine!, asta-i o alta poveste, mai lunga si mai complicata, pe care voi incerca sa o abordez [...]

  2. [...] comunicarea aceasta facilitate a ne-statului fata in fata cu celalalt…nu degeaba Mircea Popescu se pronunta asupra extraordinarei argutii a blogurilor. Mie imi pare si-acum oleaca straniu sa vad uneori cum net-ul cultiva o forma de relationare [...]

  3. [...] intemeieze. Toti oamenii-s bolnavi in sensul ca se abat de la normele homeostaziei medii tot asa cum toti oamenii-s devianti pentru ca se abat de la “genul mediu” al umanitatii, fiind ori barbati ori femei si nu [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.