Adrian Mihaltianu

M-am nascut in penultimul an “misto” de comunism din Romania. Apoi a urmat Cutremurul, criza financiara internationala, austeritatea lui Ceausescu si un deceniu ingrozitor de gri, in care am copilarit prin santierele de pe Mihai Bravu, fugarindu-mi colegii si fiind fugarit de ei prin casele in curs de demolare si prin blocurile in curs de constructie si jucand fotbal de-a latul Victoriei Socialismului, pe vremea cand inca nu puteau circula masini pe acolo.

Adrian Mihaltianu e un bloger pe care-l cunoasteti mai probabil, daca-l cunoasteti, drept zvoner. Asa ca o paranteza : inteligent ales pseudonim, este ? Din citi tipi si tipe cunosc sa se preumble pe Internetii romanesti sub un nom de plume probabil ca asta-i cel mai bine ales, cam singurul care-i mai degraba un cistig decit o paguba pentru utilizator.

Ei, stiu ca scrie de pe la inceput de 2007, l-am mai citit ocazional, da' din ceva motiv care-mi ramine opac nu mi-o percolat pina acum prin vastele intunecimi suboccipitale observatia asta simpla : dom'le, imi place. Imi place, scrie bine, suficient de des, e citabil, are tot ce-i de trebuinta pentru un blog bun. Asteptati un darvirgula aici ? Nu este nici un dar si nici o virgula.

Am observat recent, cind i-am introdus un articol in fain, despre ideile de "imbunatatire" ale Primariei din chestia aia, cum ii zice, de-acolo din mijlocul sectorului agricol Ilfov. Un articol suficient de bine scris cit sa ma trimita sa ma mai uit in jur. Unde-am gasit inca unul bine scris, si fix ce-i nevoie pe linga aplicatia concreta si amanuntita : o discutie mai generala si de principiu, chestia ce se numea "editorial" in vechime, despre cum e cu capul plecat. Si mai departe, o chestie despre muzica, de pe cind eram si noi mai tineri : VCMG. Da' nu pur si simplu uite ba, hahaha, muzica de cind eram noi mai tineri hahaha ca voi n-ati prins. Ci suficient ajtia cit sa fie dar nu exagerat cit sa alieneze, si la final o intrebare. O sarcina concreta, o ocazie de rascumparare, ca asta-i pina la urma sensul diferentierii pe lumea asta : nu-i suficient sa zici voi sunteti asa si noi suntem asa, tre' sa zici voi sunteti asa, noi suntem asa, si ca sa fiti ca noi tre' sa stiti asta si sa faceti aia. Asa ajunge diferentierea sa fie ceva productiv, nu o simpla marota, nu o aiureala, nu un echivalent al teoretizarii asupra pitipoancei ca fiind. Chestia mi-a placut atit de mult incit am sa si dau un premiu-n karme aluia care satisface intii cerinta.

Si iata cum am ajuns sa introduc trei articole de pe un singur blog asa, la rind in fain. Nu mai retin cind mi s-a intimplat ultima oara chestia asta, dar se prea poate ca niciodata : ai' de-mi plac suficient pentru asa ceva nu scriu mai des de-o data per ciclu galactic. Se aude domnilor, cacuvoi vorbesc ? Mbine.

Da' nu se opreste aici, ci mai sunt : zice bine despre RMGC (Moise Guran despre Rosia Montana), si anume

Si iarasi pe scurt, parerea mea:
0. RMGC este una dintre solutiile pentru zona Rosia Montana. Nu trebuie dati la o parte doar pentru ca nu ne convin. DAR, solutia e temporara, pe doar 20 de ani, si implica niste costuri uriase pe termen lung pentru mediu, precum si pentru comunitatile dimprejur. Locurile de munca se vor termina, iar solutiile post-exploatare nu-mi inspira deloc incredere. Business planul RMGC se bazeaza pe niste valori ale aurului care tin de wishful thinking mai degraba decat de realitate. S-a intrebat cineva ce se va intampla cand bula aurului se va sparge?

Pai e mare lucru sa intelegi atita lucru cit am subliniat eu acolo. E plina blogosfera de blogari care nu au inteles nici in somn asa ceva. Mai putin plina decit era prin 2009 ce-i drept, da-n continuare plina cit sa dam si la altii, chiar si gratis, numa' sa-i ieie.

Sigur, mai baga cetateanul si cite-un iutub asa, sa fie, mai una, mai alta. Dar per total eu sunt foarte fericit ca scriem in aceeasi limba. Mai am si eu ce citi.

Cam asta.