Varietate si calitate
In principiu, pana esti tanar te intereseaza orice. Te seduce noul. Muzica noua, colega cea noua, telefonul nou si masina noua iti capteaza cam toata atentia.
Pe de alta parte, cand esti batran nu te mai intereseaza, aparent, nimic. Nu-ti mai vine nici sa razi la bancuri, le stii. Muzica noua e o zdranganeala infecta, colega cea noua iti aminteste de ma-sa, pe care-o stii si, mai grav, care-arata mai bine ca asta mica la vremea ei. Nu te intereseaza ce are nimeni de zis intr-atata cat sa-ti cumperi telefon, si masina, noua sau veche, e un fel de storcator de fructe : "bine, si ?"
Cred ca am o explicatie a acestei diviziuni. Ea curge pe filiera "fools are easily amused" : pana esti tanar esti cu necesitate nestiutor. Nu ne nastem invatati, si ca rezultat ne nastem cu necesitate naivi. Nu-i nevoie de foarte multa complexitate, si nici de foarte multa inteligenta pentru a te seduce, la tinerete. In nici un domeniu.
Copiii in etate de cateva luni petrec o perioada fascinati de propriile maini. Le privesc cu abandon ore in sir, si le misca in fata ochilor si le invart pe toate partile. Fundamental, au dreptate : mana omului este fascinanta. Doar ca nu poate fi fascinanta pentru omul adult, care are o relatie indelungata si fericita cu mana sa, la munca, la distractie. Poate fi fascinanta exclusiv pentru copii si extraterestri. Si uneori pentru omul indragostit, mana celuilalt. Iubirea este, nu-i asa, o regresie mentala.
Pe masura ce inaintam in experienta, cunoasterea se structureaza. Cam ca o suprafata pe care torni nisip. Incet-incet se vor forma movile, si pe masura ce torni vor fi tot mai inalte. Cateva dintre ele vor fi inalte de tot, domeniile de interes profesional, de exemplu, dar e putin probabil sa ramana zone complet neacoperite de nisip.
Ca atare, nivelul de rafinament al oricarei chestii anume trebuie sa fie tot mai mare pentru a te putea cat de cat interesa. Gasesti motive pentru a refuza care tinerilor le par absolut ridicole, asta in cazul fericit in care reusesc sa le inteleaga cat sa le chiar poata reprezenta. In cele mai multe cazuri nici nu inteleg ca-i de fapt un motiv in discutie, si le trec la categoria "excentricitati inexplicabile ale senectutii".
De-aia unui rocker batran muzica noua nu-i mai spune aproape nimic. Been there, done that, got the t-shirt zice americanu', adica am fost acolo, am facut aia, am si tricoul. Am mai auzit experimentele care seduc pustimea azi, acu 10 ani, sau 20 sau 30 sau 50. Le-am explorat toate posibilitatile, care s-au dovedit semnificativ mai restranse si mai sarace decat promiteau la inceput, si-am trecut mai departe. Nu ne mai intereseaza.
Aceasta abordare este naturala, dar ascunde in ea un risc. Dac-am pierdut din vedere ceva ? O crapatura relevanta, peste care am trecut cu privirea, un diamant in colb pe care nu l-am observat si nu l-am ridicat... Nu este doar posibil, este chiar probabil. Statistic vorbind, e o certitudine.
Si de-aici incolo, drumul spre o uriasa gresala e perfect deschis : faptul ca pe masura ce imbatranesti stii tot mai multe si te surprind tot mai putine n-are nimic de-a face cu noul, de fapt. Nu-i un defect al noutatii de care sufera, cumva, brusc lumea, nu-i o problema universala care ti se releva in timp. Si vechiul sufera, de fapt, de exact aceeasi problema, atata doar ca memoria il prezinta selectat : ceea ce-a meritat retinut, ai retinut. Restul, s-a uitat.
Daca tragi concluzia gresita ca noul e cumva defect, din principiu, ca nu poate, structural, sa mai corespunda asteptarilor ori sa mai satisfaca nevoile tale iti condamni spiritul la moarte prin infometare : nimic din ce urmeaza nu poate fi altfel decat nou. Vechiul nu mai vine. Si chiar daca ar veni, nu ar veni asa cum il prezinta digestia memoriei, ci asa cum a fost el de fapt. Daca ai avea norocul sa-ti retraiesti propria istorie, ai putea intelege alaturi de mine ce groaznic blestem e norocul asta. Pentru ca nimic pe lume nu-i mai plicticos decat vechiul-asa-cum-a-fost-el-de-fapt. Nici macar noul. De fapt, prin comparatie cu categoria corecta, si nu cea imaginata, noul e parfum.
Pana in final, intreaga poveste revine la a spune ca ideile preconcepute sunt inamicul ratiunii. Si sa nu-ndrazneasca nimeni a-mi spune ca avand in vedere ca se bazeaza pe un oarecare demers cognitiv, ideea numita "mare gresala" in aceasta discutie nu-i de fapt preconceputa. In raport cu noul orice asteptari sunt, de fapt, idei preconcepute.
Friday, 28 May 2010
când te aud asa de blazat îmi pare ca ai 80 de ani, ol' man! :D
Friday, 28 May 2010
Pai am.
Friday, 28 May 2010
ani câinești? la mine-i invers
Friday, 28 May 2010
Tu, stii cum se zice la Biblie ca Dumnezo o facut aia si ailalta ?
Mnoa, inainte sa se apuce m-o tocmit pe mine sa-i spun ce nu-i bine. De-aia se si zice ca lumea-i fapta dracului.
Friday, 28 May 2010
tu ai fost versiunea beta :)))))))
Friday, 28 May 2010
Mnu, ca io eram dinainte.
Ce-i drept pe-atunci eram schiop.
Friday, 28 May 2010
te alinti.
se stie doar ca nici un barbat nu depaseste vârsta de 17 ani
Friday, 28 May 2010
Pai nici atunci n-aveam mai mult.
Friday, 28 May 2010
tuma!
ca nici acuma n-ai
Friday, 28 May 2010
``Pana in final, intreaga poveste revine la a spune ca ideile preconcepute sunt inamicul ratiunii.``
Pai vezi cum imi dai dreptate ? Si partizanatul politic tot de la idei preconcepute porneste !
Friday, 28 May 2010
@kokofifi Nici n-am.
@Marian S Nici vorba.
Friday, 28 May 2010
Aici mai intervine si factorul psihologic. Omu' isi fixeaza oarecum, oareşcât sistemul de valori/asteptari pe la 45 de ani. Ca sa te intereseze noul trebuie sa fii structural capabil sa il si accepti, ceea ce multor oameni in varsta le este peste mana.
Sigur, ideal ar fi ca nucul de 90 de ani sa fie la fel de flexibil in fata furtunii ca puietul de cateva luni, avand in el insusi puterea sa infrunte noutatea vantului tare. In realitate, nucul se frange.
Friday, 28 May 2010
Nu cred ca-i de fapt o problema de structura.
Comparatia convenabila imi pare idealul casnic al anilor 80. Gaseste-ti, mama, o fata/un baiat de treaba si asezati-va "la casa voastra". Mdea. E o tampenie, dar o tampenie comisa in masa de foarte multi oameni, pentru ca aia "au apucat", adica aia era ideologia.
Imi pare ca batranii n-au o problema structurala cu noul, cat au o problema ideologica, si-mi pare ca survine cam pe linia pe care-o descriu : e pur si simplu o gresala usor de facut.
Sunday, 30 May 2010
Cam asa evolueaza si o relatie ... hmmm ...
Wednesday, 2 June 2010
Cred că cel mai simplu îţi dai seama de felul în care cineva acceptă noul după entuziasmul cu care face/vorbeste/termina, ceva. De aici şi până la plictiseală e un pas mic.
Wednesday, 2 June 2010
Acu' mai depinde si cat de veche e chestia aia noua pentru acel cineva.
Wednesday, 2 June 2010
acu offtopic
cum vad si eu postarile recente? dau click pe home si apare nu stiu ce articol de prin martie 2009. Mai dau un click, cautam un articol citit pe fuga si nu mai stiu cum se cheama. Cand sa revin, nu mai e.
Wednesday, 2 June 2010
In sidebar in partea dreapta pe la mijloc ai arhiva pe luni, de exemplu http://trilema.com/2010/06/ pentru iunie curent, http://trilema.com/2010/05/ pe mai etc.
Wednesday, 2 June 2010
nu mai stiu din ce luna/zi era articolul, observ ca la fiecare refresh se incarca ceva de prin 2009. Era vorba despre o crasma din Tm :)
Wednesday, 2 June 2010
http://trilema.com/2009/nsfw-meet-trilema-editia-ii/ ?
Wednesday, 2 June 2010
Nici asta. Ma dau batuta, e o adevarata plimbare ametitoare de la un link la altul. Pe pegina nu exista nici caseta cu "search".
Wednesday, 2 June 2010
http://trilema.com/2009/cautare-pe-blog/ :D