Va mai amintiti PC Report ?

Mircea Popescu : Acum sa tot fie cincisprezece ani parintii mei cumparau religios Academia Catavencu si eu PC Report. Intre timp AC s-a rupt, s-a hartanit. PC Report ce mai face ?
Mircea Sârbu: PC Report este istorie, alături de Open IT, Byte România, PC Magazine şi câte or mai fi fost. Vremea revistelor de tehnologie IT a trecut.

Mircea Popescu : De ce ?
Mircea Sârbu: Nu-s sigur dacă ai apucat vremea revistelor de electronică aplicată, cu tot felul de scheme. Nu eram pasionat, dar era bătaie pe ele prin anii 70. Toţi adolescenţii umblau cu ciocanul de lipit cu ei. Acum nu mai există aşa ceva. Electronica s-a "comodizat". Nu mă mai interesează deloc cum e construit televizorul, mă interesează doar ce pot face cu el. Aşa se întâmplă şi cu computerele.

Mircea Popescu : Cu alte cuvinte, au satisfacut o nevoie, si-au disparut odata cu ea. A produs bani PC Report, ca activitate comerciala ?
Mircea Sârbu: Hmm... Nu prea. Am câştigat destul pentru un trai decent şi cam atât.

Mircea Popescu : A lasat satisfactii sufletesti insa ? Oarecum comparabile cu sentimentul unui profesor, sa zicem ?
Mircea Sârbu: Da, asta da. Dar nu ca sentimentele unui profesor. Vreau să zic că, într-un fel, cred că mai mult am învăţat eu din PC Report decât i-am învăţat pe alţii. Practic, am învăţat o meserie nouă. Pe care o mai exersez din când în când.

Mircea Popescu : Cat de mult ar trebui sa ne ingrijoreze comodizarea de care vorbeai ? Vom ajunge incapabili sa ne intelegem tehnologia, ca in filmele SF proaste ?
Mircea Sârbu: Nu trebuie să ne îngrijoreze deloc. Este mersul firesc al lucrurilor. Unii se vor ocupa la modul profesionist de tehnologiile acestea, aşa cum unii se ocupă de altele. Habar n-am ce-i sub capota maşinii mele. Ştiu doar să pun soluţie pentru spălat parbrizul. În rest nu mă interesează decât să pot merge cu ea. Când vreau eu, nu când vrea ea.

Mircea Popescu : Daca deschid un TCP sniffer acum, n-am idee ce-s nici jumatate din pachete. E angoasant. Nu-i angoasant ?
Mircea Sârbu: Depinde. Pentru serverul pe care am aplicaţiile ce le dezvolt pentru clienţii mei am anumite pretenţii, pentru computerul meu am altele.

Mircea Popescu : Bun. Daca vremea revistelor de tehnologie IT a trecut, vremea cui a venit acum ?
Mircea Sârbu: Vremea tabletelor. A sculelor simple, cu câteva funcţii specifice. Includ aici şi e-book readers de gen Kindle.

Mircea Popescu : Nu-s lucruri la dispozitia dezvoltatorului solitar, si nici a unui start-up. Inseamna asta o re-inchidere a cartii tehnologiei ?
Mircea Sârbu: Nicidecum. Internetul este încă o resursă sub-exploatată. Şi, pe de altă parte, chiar şi gadget-urile din gama iPhone sau Android powered oferă mult spaţiu pentru inventivitate. Sunt platforme noi, care în combinaţie cu internetul pot aduce lucruri foarte interesante.

Mircea Popescu : Dar sub controlul, si pana la urma spre beneficiul, proprietarului platformei. Dintr-o carte publicata un autor castiga poate un dolar. Distributia beneficiilor e probabil si mai dezavantajoasa pe aceste platforme, din punctul de vedere al creativitatii.
Mircea Sârbu: E vorba de Apple aici? E un business în care poţi să intri sau poţi să nu intri. În principiu, nu-i un joc cu suma nula. Dacă Apple nu oferă creatorilor de aplicaţii sau de conţinut suficient, nu va mai avea aplicaţii, pentru că dezvoltatorii se vor îndrepta spre Android, sau Chrome OS, sau MeeGo sau cine ştie ce va mai apărea.

Mircea Popescu : Nu cred. Cred ca dezvoltatorii sunt pur si simplu fericiti sa dezvolte, si se va gasi intotdeauna un Bill Gates sau un Steve Jobs care sa le adune rezultatele si sa li le vanda. Si mi se pare ca in toata nauceala exploziei tehnologice, tendinta de exploatare se adanceste, nu slabeste. Macar acum 50 de ani oamenii primeau un salariu fix pentru chestia asta. Acum s-a externalizat, Apple nu simte nevoia sa dezvolte aplicatii, le vor dezvolta fraierii pe banii lor. Un fel de star system.
Mircea Sârbu: Uite, eu sunt fericit să dezvolt şi admit că nu ştiu să vând. Care-i soluţia? Lucrez cu cineva care ştie să vândă, care are o reţea de relaţii în toată Europa şi e el însuşi în business-ul IT, dar pe alte segmente. Pentru mine e situaţia ideala. Ok, el câştigă din aranjamentul asta, dar câştig şi eu. Mai mult, câştigăm împreună, pentru că suntem complementari şi putem oferi soluţii mai complete.

Mircea Popescu : Da. Stii povestea dintre cei doi Steve, la inceputurile carierei lor, cand cu scosul de integrate din schema ?
Mircea Sârbu: Nu o ştiu pe asta, dar ştiu o mulţime altele cu cei doi Steve. Mi s-a părut interesant faptul că e mereu nevoie de doi care să tragă căruţa. Nu cred că Woz ar fi putut face Apple fără Jobs, deşi el era omul mai tehnic. Din câte ştiu, Paul Allen şi Bill Gates erau cam în acelaşi raport. Hewlett şi Packard. Stan şi Bran şi atâtea alte cupluri...

Mircea Popescu : Hai sa ti-o spun. Ceva sef le oferise un bonus de cate 100 de dolari pentru fiecare integrat pe care reusesc sa-l elimine din constructia unei piese, ca erau scumpe. Woz n-a dormit patru nopti la rand, dar a scos majoritatea, mai ramasesera cateva din cateva zeci. Jobs a incasat cinci mii de dolari si i-a dat si astuia 350. Astazi nu mai da 350 de dolari. Poate 3.5 centi.
Mircea Sârbu: Concluzia? Jobs e un businessman de geniu. Ok, a fost întotdeauna un tiran, şi-a exploatat la maximum oamenii... Dar noi n-am fi făcut astăzi această conversaţie aşa cum o facem fără ca Jobs să fie un ticălos. Tot ce înseamnă azi computere personale se trage din viziunea lui, aşa că sunt dispus să-l iert pentru că l-a păcălit pe Woz.

Mircea Popescu : Break-out, se numea. Dar sa trecem ca ne deprimam. Ai vre-o aderenta pentru social media ?
Mircea Sârbu: Am un mare interes pentru social media ca fenomen. Dar nu aderenţa. Facebook mă deprimă. Folosesc câteva scule de gen NetVibes sau Delicious, urmăresc câteva bloguri dar nu sunt foarte implicat.

Mircea Popescu : Ai incercat twitter ?
Mircea Sârbu: Am încercat. Nu-mi place. Nu poţi să comunici nimic coerent în numărul acela de semne. Interacţiunea e minimală. Nu-i tot una să urmăresc tweet-urile cuiva sau să-l fac friend într-o reţea de socializare.

Mircea Popescu : Pe mine ma satisface. Gasesc ca-i o scula foarte puternica, dar are o curba usor abrupta in prima faza. 140 de caractere sunt la fel de suficiente cum sunt si 2 : 0 si 1. Cum vezi evolutia comunitatii open source ? Creste ? Stagneaza ? Cade ?
Mircea Sârbu: Nici una, nici alta. Se schimbă, devine parte din ecosistem, din businessul IT. Îmi place ceea ce se cheamă "Professional Open Source". Adică o firmă care găzduieşte o comunitate de hackeri şi vinde produsul în mod profesionist. Metafora stupinei e excelenta: albinele fac mierea (pentru că asta ştiu să facă, plus că le place) iar stuparul vinde mierea. Corect. Clienţii nu prea se înghesuie să-şi ia ei înşişi mierea din stup, deşi e la liber.

Mircea Popescu : Am vazut ca-ti place. Cam cum estimezi comunitatea de Open Source in Romania ? Cati dezvoltatori (sa zicem cu 1,000 si peste linii de cod contribuite la un proiect) exista ? Ca ordin de marime, eventual.
Mircea Sârbu: Sunt foarte puţini cei care contribuie cu adevărat cu linii de cod. Eventual bug reports, traducere şi localizare lucruri din astea...

Mircea Popescu : E nevoie de-o masa critica inainte de-a putea avea dezvoltare in Professional Open Source ? Pe care eventual Romania n-o are inca ?
Mircea Sârbu: Da, e nevoie de o masă critică. Dar problema la noi este mult mai generală. Nu există coeziune socială pe nici unul dintre palierele societăţii, aşa că e greu să-mi imaginez că se poate ajunge la masa critică. Există prea puţină colaborare de orice fel.

Mircea Popescu : Drept. Bine, spune cititorilor daca duci lipsa de colaboratori, idei, poate oferte de asociere pentru vre-un proiect anume. Cine stie...
Mircea Sârbu: M-ai prins

Mircea Popescu : Nimic, nimic ? Pai atunci de unde colaborare, daca nici cine sa ceara nu-i ?
Mircea Sârbu: Deocamdată nu-mi pot permite să inverstesc timp într-un proiect open source, deşi ar fi câteva idei... Poate după ce termin proiectul principal la care lucrez acum.

Mircea Popescu : Ne spui doua cuvinte despre el ?
Mircea Sârbu: Well, e o aplicaţie de asigurare a calităţii pentru municipalităţile din Norvegia. Într-un fel e outsourcing, cu diferenţa că nu lucrez după specificaţii, ci colaborez şi la partea de proiectare de ansamblu.

Mircea Popescu : Am inteles. Bine, multumesc foarte mult pentru rabdare, si spor!
Mircea Sârbu: Numai bine.