Ticalosul si libertatea.

Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minţii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minţii ! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm: Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.

Ei, asta este ticalosul.

Sa fim bine intelesi, Sorin Ovidiu Vintu o fi fiind inteligent, o fi fiind important, puternic, competent, capabil, poate sa fie orice doriti dumneavoastra si poate chiar orice isi doreste el. Dar este un ticalos. Nu pentru ca a furat banii pensionarilor prea timpi sa si-i pazeasca mai bine, atunci, cu FNI.

La nivelul ala se poate spune ca defapt a facut un serviciu, demonstrind unor oameni calpi ca statul nu poate sa-i apere, dinamitind niste sperante si niste idei fixe. Ei, tocmai aceasta spunere este ticalosia. Nu-i ticalos ca a furat atunci, nu din fapta cit din intentie survine ticalosia. E ticalos pentru ca stia preabine ce face, cit se intinde, si-a masurat cutitul si-a lovit discret, pe la spate. Aia-i ticalosia. Ca si-a facut "trust de presa" strict ca sa spele bani si sa murdareasca oameni e caracteristic si reprezentativ pentru acelasi mod de-a gindi.

Cam asta inseamna sa fii ticalos. Vintu e un model aproape perfect al unei notiuni. Rara chestie in societatea cea amorfa de la noi, modelele de intelectuali nu sunt nici pe departe atit de modele precit reuseste sa fie Vintu model de ticalosie. De-aia, in caz ca va intrebati, se simte tineretul mai degraba atras de modelele rele decit de modelele bune pe la noi : tineretul urmeaza intotdeauna ceea ce simte ca-i binele mai mare, si simtamintele tineretului nu se inseala niciodata. Ei intuiesc corect ca Vintu e mai aproape de perfectiunea categorica a categoriei lui decit este Plesu, sau Liiceanu, decit a fost Paler sau Coposu (ei da, iata!), decit vor ajunge vre-odata Dinescu sau Patapievici. Si isi doresc ca atare mai degraba sa fie Vintu decit sa fie Plesu. Tout simple.

Dincolo de aceasta problema a autenticitatii modeliative se gaseste o inca si mai importanta caracteristica a unei societati libere : ea are nevoie absoluta de ticalosi. Ticalosii sunt cei in raport cu care se defineste si se masoara societatea. Ineficienta ticalosiei lor este si definitia, si masura unei societati functionale.

Iar intr-o societate disfunctionala, asa cum este societatea romaneasca, alaturi de majoritatea celorlalte societati din toate timpurile si din toate locurile, ticalosii au un rol vital : ei sunt garantii si pastratorii libertatii.

Suna cel putin absurd, este ? Cum adica, asta, ticalosul asta care spune oamenilor ca "ori ca mine ori plecati acasa" sa fie garantul si pastratorul libertatii ? Absurd!

O fi parind absurd, dar nu este. Pentru ca in lipsa unui Vintu care sa spuna clar si raspicat ori ca mine ori plecati acasa, toata lumea va spune... ca Basescu. Va inchipuiti voi ca Vintu minte cind vorbeste de "o spaga mica, un post in guvern" ? Nu minte.

Motivul pentru care societatile disfunctionale au nevoie de ticalosi este ca ele sunt si vor fi intotdeauna conduse de ticalosi. Pentru a avea o contrapondere la ticalosia lui Traian Basescu, si-a sistemului lui ticalosit, cu ticaloasa de Udrea si ticalosul de Berceanu si ticalosul de Videanu si ticaloasa de Elena si restul de ticalosi avem nevoie... de inca si mai multi ticalosi. De ticalosul de Vintu si de ticalosul de Voiculescu si de ticalosul de Patriciu si asa mai departe. Pentru ca din neintelegerile lor, din coliziunea sistemelor ticaloase de pupincuristi, argati si rindasi pe care le arunca fiecare in lupta sa rezulte libertatea noastra, a celor ce nu suntem nici ticalosi nici lachei.

Altfel, rezistenta prin cultura a lui Doru Buscu cu "Un adevărat patron de presă. Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul." este exact egala cu rezistenta prin cultura a lui Gabriel Liiceanu, acum 30 de ani. Unul nu-si ducea masina de batut la Militie pentru inregistrare, celalalt isi calca cu masina cardul de acces in cladire. Fura pixuri si mizgalea cu ele prin buda, Dumnezeu stie.

E trista situatia, dar adevarul merita privit in ochi : Romania e o tara compusa inca in majoritate din pupincuristi, argati si rindasi. Prin structura, prin chemare, prin vocatie si prin inclinatie. Asa sunt oamenii, si pentru nevoile celor zece sau douazeci de milioane de lachei din tara asta se vor gasi intotdeauna niste ticalosi. Mai luminati sau mai putin luminati, dupa cum se percepe fiecare.

Si atita vreme cit majoritatea concetatenilor sunt lachei, vom avea o nevoie disperata de cit mai multi ticalosi, cit mai ambitiosi si cit mai caposi.

Asa sa ne ajute Dumnezeu.