Se mai intampla
Ziarul Financiar, numarul 1 de la coada in ce priveste presa quality, business, jurnalistica, de investigatie si alte asemenea (da' nu-i suparare, ca si concurentii, tot numaru' unu, si tot de la coada sunt), publica un "articol" care-i de fapt un insert publicitar, pe care nu se oboseste sa-l marcheze ca atare. Asa cum de altfel si sta bine unor jurnalisti de-aia cu legitimatie.
In cadrul acestui insert publicitar nemarcat ca atare (marcaj pe care de altfel legea il si solicita, dar respectuos si in surdina, in caz ca intereseaza pe cineva), jurnalistii de larg angajament angajati temporar pe un post ceva mai ingust de piaristi, si platiti cu un salariu inca si mai ingust de 400 lei nedeclarati + ajutorul de somaj uita sa mentioneze faptul esential, si de fapt motivul intregii agitatii, sau macar chestia pe care besiMAG se chinuie s-o comunice : ca ei is numaru' unu!
Se mai intampla. Plus ca merge si asa. Sigur, sa fiu in locul beneficiarului acestui exemplu de jurnalism de investigatie dezlantuita asupra comunicatelor de presa n-as plati pentru stangacii de-astea, pentru ca nu, nu "se mai intampla", si nu, nu "merge si asa", cel putin nu intr-o lume in care serviciile se platesc cu bani, legile se respecta scl. Pe de cealalta parte, banui ca nici eMAG nu va chiar plati, chiar daca pe alte considerente.
Ceea ce ne readuce exact de unde am pornit. Din nou.
Tuesday, 23 February 2010
Nu vreau sa dau cu mucii in fasole cu naivitatea mea, dar am lucrat putintel in domeniu, am colaborat si cu cativa ziaristi si-ti pot spune ca ziaristii publica articole din astea "cu cifre" si fara sa fie platiti. Acum, nu stiu exact cum ar trebui sa fie presa din domeniul asta, dar stiu ca daca dai un comunicat in care spui ce bani ai facut si cat ai de gand sa faci, eventual daca vinzi/investesti si pe cel loc esti in industrie, cat iti propui sa cresti etc, ei il vor prelua fara sa faca multe investigatii si uite-asa te-ai trezit intr-un articol in ZF. Vorbesc acum de magazinul online X, adica magazinul online obisnuit, care nu-si permite sa plateasca astfel de articole, iar singura sansa ca sa fie bagat in seama (de orice ziar, nu numai ZF) este sa bage la inaintare niste cifre bombastice.
Ce incerc sa zic in toata polologhia asta e ca poate ca emag a platit, sau poate ca nu. Interesul ziaristului este oricum sa dea o astfel de stire (e despre liderul pietei, plus ceva cifre, e perfecta). Despre calitatea articolului nu discut. Oricum, in general se copiaza comunicatul de presa si asta e articolul. Dar repet, astfel de stiri nu trebuie platite neaparat. Iar daca emag a facut-o, problema lor.
Tuesday, 23 February 2010
Este si ce zici tu.
Totusi, mie nu mi se pare ca publicitatea oferita
gratisfara contraprestatie monetara, ci in contrapartida, in schimbul altor avantaje, la pachet scl ar fi, in virtutea unei formal-imaginare "gratuitati" scutita de ma rog, prevederile legale.Ma gandesc ca-i destul de evident ca daca eu vin pana la tine si-ti masor talia cu un centimetru adus de-acasa, pot scrie un articol in care sa comunic lumii ca Narcisa-i 17 inci jumate peste mijloc.
Dar daca tu iti masori talia singura, sau inca si mai amuzant, tu estimezi cat va fi o masuratoare a taliei tale la anu'... s-avem pardon, ne aflam in alt domeniu decat jurnalismul. Nici macar nu mai e o problema de quality sau ne-quality, pur si simplu nu-i din categoria respectiva.
Tuesday, 23 February 2010
No bine, eu te primesc sa-mi masori talia, dar la companii cum propui sa se intample treaba? Pana la urma, ei fac publice niste estimari care la unii chiar sunt pe bune adica e acolo o pipitza la marketing care nu doarme noaptea si face grafice si calculeste, iar altele sunt "pregatite" pentru presa de pipitza de la PR. Acum, ziaristul primeste una bucata comunicat cu aceste cifre. Ce poate (si ar trebui) el sa faca? Pai in primul rand sa verifice cifrele din trecut, ca doara d-aia is publice. Si vede el frumos ca respectiva companie si-a cam umflat un pic profitul (care e de altfel inexistent) si, ca un deontolog ce se afla, publica cifrele reale, nu cele pe care trebuia sa le inghita. Bun, pana aici toate bune si frumoase. Mai poate verifica pozitionarea companiei respective in industrie si poate afla ca locul ala 3 e de fapt 5. Dar pentru asta, domnul ziarist profesionist trebuie sa aiba ceva dosare si monitorizari ale industriei, sa stie si el cam pe unde se afla, nu? No, sa spunem c-o rezolvataram si pe asta. Mai departe, ajungem la estimarile sus-numitei companii si aici incepe dilema. De verificat, n-are ce verifica. De publicat, o poate face linistit, si cu dosul asigurat, daca baga un "compania estimeaza ca...". Mai departe, ca lucrurile scrise acolo sunt niste mari gogomanii, mai ales privite din perspectiva recentelor investigatii jurnalistice, asta tine doar de cat de mult vrea sa se faca de cacao jurnalistul in cauza (si cat de mult observa naivii care-i inghit gogomaniile = cititorii).
ei, daca undeva pe parcursul acestui lung si anevoios proces de scriere a unui articolas de 1/6 pagina intervin anumite sume stimulente, atunci e foarte posibil ca toata munca jurnalistului sa se duca pe apa sambetei, ajungand astfel la teoria sustinuta de domnia voastra, pe langa care pot adauga cateva exemple concrete de rezultate ale unei astfel de "colaborari".
Dar toate acestea sunt doar o introducere pentru marea mea frustrare: cum se face frate ca eu, ca piarizda ce ma aflam, am ajuns sa scriu articole pentru faimoasa jurnalista de la Romania libera, care le mai publica si cu greseli (din alea majore, gen stalcit numele directorului)? Sincer, mie-mi convenea, ca macar aparea la ziar ce vroiam eu si nu ineptiile uneia care avea atata profesionalism cat o gaina beata si deci ar fi scris niste articole de ar fi ras si curcile (tot bete, ca au tras un bairam impreuna cu gainile). Si trebuie sa recunosc, a avut bunul simt sa nu-mi ceara bani pentru onoarea de a publica articole sub numele ei. Pe de alta parte, eu sunt cea care ar fi trebuit sa-i cer bani, cota parte din salariul pe care-l primea pentru ce scria, nu? Deci cam asta cu profesionalismul ziaristilor din Romania.
no, acu ca mi-am scris oful, ma duc linistita sa trolez si prin alta parte. Pi curand deci!
Tuesday, 23 February 2010
Apoi io m-as certa cu tine, da' mai bine vin sa-ti masor talia, ca de certat n-am pe ce, asa-i cum zici.
Tuesday, 23 February 2010
pai hai! nu trebuie s-aduci centimetru, ca am eu:)