Scatoalca si demnitatea umana

De cand m-am hotarat sa particip la discutia publica din patrie, acum iata ca s-au facut aproape doi ani deja, am impartit o mare cantitate de scatoalce in toate partile. Altor blogeri, comentatorilor lor, comentatorilor proprii, au curs frate panere, camioane, vagoane, barje intregi.

Fata cu masinaria de dat in oameni reactiile fura variate, si dupa tip si dupa frecventa. Sa citam un tip mai rar intalnit :

Esti prea drastic mai ca tot timpul si privesti totul prin prisma ta …

Eu la 170cm vad lumea de la nivelul meu, altcineva la 150cm vede lumea de la nivelul respectiv.

Ai un stil ciudat de a motiva negativ ….

Cum v-ati putea astepta, autoarea a scapat nebatuta. Nu mult, in tot cazul. N-am sa intru in detalii ca de ce nu-s de acord cu abordarea (pentru ca am intrat deja), si oricum e mai interesant sa discutam tipuri de reactii mai frecvente.

Ei bine, dintre toate cele posibile cea mai frecventa este ca pleznitul se supara! Si imi jura dusmanie vesnica!!! Sa moara Jean! Primesc uneori intrebari in particular, "Da' ce-are rapandula X cu tine ? Ca peste tot te injura ?" si raspunsul este, indeobste, pai da, c-am scris de ea ca n-are tate si se lauda degeaba (un exemplu, mai sunt destule).

Aceasta atitudine, ca adica ne-am luat-o de la X ? Noa foarte bine, X este pe veci dusmanul nostru!!! ascunde in sine un amuzant defect de gandire. In primul rand, pentru a rationa asa trebuie sa fim deja niste persoane moralmente decazute, intrucat argumentam nu pentru a urmari adevarul, ci pentru a ne urmari un oarecare interes personal, asa cum il percepem noi, cu redusele noastre abilitati cognitive. Asta deja inseamna ca meritam palme, din capul locului.

Dar mergand mai departe cu analiza, odata ce-am hotarat ca vom urmari nu adevarul, ci interesul propriu, e o politica foarte proasta sa-i dusmanim pe aia care ne-or pleznit deja. Pentru motivul simplu ca ala ce ne-o pleznit o data foarte probabil ca poate sa ne mai plezneasca inca cel putin o data. Daca scopul nostru in viata nu-i sa aflam cum stam, ci pur si simplu sa evitam a fi plezniti, oricat de prost am sta, atunci atitudinea "rationala" n-ar fi sa-i dusmanim pe cei ce ne-au plesnit, decat eventual in cel mai secret secret. N-o putem face public, ca-i ca si cum am cere palme.

De-aia mie imi si sunt simpatici prostii si proastele care dupa ce-o incaseaza se supara si se apuca sa ma injure. Denota o oarecare naivitate, o sinceritate a prostiei care este, ca orice sinceritate, seducatoare.

O alta reactie, mai rara decat prima, este ca recipientul scatoalcei nu "se supara", in sensul ca nu declara. Ce-o fi fiind in sufletul lui numai el stie. Si eu. E destul de usor sa-mi dau seama ce-i in sufletul lui urmarind daca ma evita sau nu pe mai departe. Ala care ma evita e clar ca-i prost ca si primii, doar ca nu la fel de naiv, asa ca nu se expune aiurea debitandu-si nemultumirea, ci ma asteapta probabil, Willie E. Coyote, pe la vreo cotitura, prin vre-un loc unde judeca el ca oi ajunge eu a trece. Ceea ce se poate intampla sau nu. Daca se intampla, va dati seama ce ma voi distra, judecand dupa faptul ca eu sunt inca in viata, dupa uite treizeci de ani de impartit barje de scatoalce in toate partile, de la profesori si politai la ce doriti dumneavoastra.

Exista insa si categoria, inca si mai rara, a celor care-o incaseaza, se pitesc pe undeva un minut, un an, o saptamana, pana li se potolesc lacrimile si vajaitul din urechi dupa care revin. Si iarasi, si iarasi si iarasi. Aveam in gimnaziu un coleg foarte enervant. Slab de bataie, il cafteau absolut toti baietii, si respectiv cateva dintre fete, mai solide (de exemplu gagica cu care-am fost sa cumparam mobila). Da' nu conta, ca imediat dupa o lua de la capat.

Inca si mai rari sunt cei care - minunea minunilor! - repara defectiunea ce-a cauzat intreaga chestiune si revin! Foarte rar, dar exista, am avut ocazia sa vad cu ochii mei, chiar pe blogul asta.

Ei, si-acum sa revenim la titlu : scatoalca ingaduie impartirea semenilor pe categorii : prostii naivi ; prostii veninosi ; prostii autisti si oamenii normali. Ca atare, aplicata uniform va imparti un grup de ceea ce pareau la prima vedere oameni in patru grupuri mai mici, din care trei de prosti si doar unul, cel mai mic si mai prapadit, de oameni.

Din aceasta cauza se formeaza (in cadrul primelor doua categorii de prosti mai cu osebire) ideologia ca scatoalca atenteaza cumva demnitatii umane, de exemplu prin aceea ca ar reduce un grup mare de oameni la un subgrup mare de rebuturi cvasi-umane si un grup mai mic de oameni de-adevaratelea.

Ei bine, nu este adevarat. Scatoalca e doar mijlocul prin care falsitatea umanitatii prezumate e scoasa in evidenta, tot asa cum ossasepia e mijlocul care evidentiaza diferenta dintre pleu si aur. A spune ca ossasepia atenteaza la auritatea pleului e o prostie care cere, bineinteles, palme.