Sa vorbim deschis

Friday, 05 March, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Miza intregii chestii cu schimbarea statutului PNL, ca si miza aceleasi chestii din PSD de-acum doua saptamani, toata vorbaria cu liste, cu proiecte, cu echipe si alte chestii de-astea care "suna bine" e de fapt controlul. Mare descoperire, ce sa spun.

Substanta unui partid politic vine din ingemanarea intre bani si oameni. Intre lucrurile pe care trebuie sa le faca un partid sunt destule care nu se pot face decat de oameni, oricati bani esti dispus sa arunci. Cel mai convenabil exemplu, a umbla de nebun prin oras lipind afise. Dar si a discuta cu alegatorii, a face lobby, a emite discursuri, chestii de-astea pe care doar mintea omului le poate realiza. Tot intre lucrurile pe care trebuie sa le faca un partid sunt destule care nu se pot face decat cu bani. Oricati oameni se roaga de presa, articole si aparitii la TV tot numai platite vor exista, mesh-uri si bannere nu-ti da nimeni gratis, lobby-ul fara friptura e ca si femeia fara despartitura si asa mai departe.

Pentru un partid aflat in opozitie, si fara perspective de-a intra la guvernare, asa cum sunt si PNL si PSD, banii vin de la sponsori, ca sa le spunem astfel. Aspiratia normala a oricarui sponsor (adica ala ce strica banii pe curve) este sa devina investitor (adica ala care depune bani azi pentru a scoate bani mai multi maine).

Viata partidelor se reguleaza prin vot. Structura votului asa cum este ea la ora actuala ingaduie tuturor politicienilor sa fie curve : fiecare, de la ultimul delegat in cadrul unui Congres Judetean si pana la prim-vicepresedintele partidului poate promite oricui orice si pana in final vota cum doreste. Structura votului asa cum o doresc sponsorii cu aspiratii de investitori n-ar mai ingadui nimanui sa-si vanda votul mai mult decat o singura data.

Practic ceea ce doresc acesti oameni este sa inchida tiparnita de promisiuni a politicienilor, asa incat astia sa nu mai poata tipari oricate promisiuni e nevoie, ca sa acopere oricati bani sunt la dispozitie. Sa se introduca niste limitari, omul si promisiunea, sa se dea cate una la fiecare ca sa ajunga pana in spate.

Se discuta de transparenta, de incredere, de alte povesti, dar faptul simplu este ca nici transparenta, nici increderea, si cu siguranta nici binele, abstract si generalizat, eventual "al tarii" nu intereseaza absolut deloc pe nimeni. Ce intereseaza pe toata lumea e placinta lui, si apoi, dupa ghiftuire, eventual si a grupului lui. Politicienii vor sa stoarca cat de multi bani de la sponsori, si sa faca tot ce vor ei. Sponsorii vor sa plateasca cat mai putin, da' totusi suficient ca politicienii sa faca ce vor ei. Asta-i piesa.

Avantajul modificarii dinspre "libertate" inspre "transparenta" ar fi ca se va dezvolta aparatul functionaresc : toate promisiunile vor trebui numarate, cantarite, urmarite, executate, platite, se vor standardiza si sorta pe categorii, la care li se vor calcula preturi medii si evolutii in timp, tot tacamul. Asta poate fi un progres, intr-o tara asa de ametita ca Romania incat si administratia cea mai fumata, obosita si banala e un fel de racheta spatiala.

Dezavantajul modificarii ar fi ca se va atrofia capacitatea oamenilor de-a lua decizii. La ora actuala, pentru a fi un bun politician n-ai nevoie neaparat de bani. Ajuta, sigur, dar nu-i suficient. Sigur, sarac fiind tot vei ajunge sa te vinzi unui interes financiar, precum Antonescu Voiculescului in acest ultim exemplu concret, dar macar te vinzi tu pe tine, si la rigoare, daca ai sange de Basesc, calci pe tot ce-ai promis si faci tot cum ti se pare tie. Ceea ce poate fi un avantaj, atunci cand ceea ce urmaresc interesele comercial-financiare e o tampenie (cum de exemplu se intampla in fiecare secol de zeci si sute de ori, adesea cu rezultate grave, cel mai bun exemplu fiind bineinteles prezenta criza).

Practic discutam astazi daca sa avem in continuare politicieni de bordel, sau preferam sa-i inlocuim cu un fel de angajati din presa. Dumneavoastra ce preferati, oameni ca Mircea Badea sau oameni ca Gabriel Oprea ? Mai multi Marean Vanghelie sau mai multi Dan Diaconescu ? Inca un Cristian Tudor Popescu sau inca un Theodor Melescanu ? Mai vrem un Constantinescu, doar ca mai tanar, sau am prefera inca un Columbeanu, dar cu barba ?

Cam asta-i problema in totul ei, n-ai cum alege din ce sa fie facuti oamenii, pasta-i aceeasi, nu se schimba ea din hartii. Tot ce poti alege e in ce-i imbraci.

Chestiune care mie imi este oarecum indiferenta, n-am ajuns inca in halul ala sa stau sa confectionez hainute pentru papusi pentru a o schimba pe Barbie din chelnerita in tenismeana si invers. Chestiune care si dumneavoastra banuiesc ca va este idem si la fel indiferenta.

Chestiune care, independent de indiferenta noastra, va decide fata Romaniei pe urmatorii zece sau douazeci de ani.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

22 Responses

  1. Dupa cum am zis si pe twitter, inainte sa citesc acest articol, Mircea Geoana = White Bitch Sandwich.

  2. mno. acu' sa te prind ca nu esti prezent la congres, ca chiar ma supar!

  3. N-am urmarit congresul, insa rezultatul votului imi pare ca vine sa confirme parerile omilor, cum ca Orban o cantindat numa ca sa se poata organiza ceva. Ca stia toata lumea ca nu-i cazul.
    In cazul in care o fost numa asa ... de forma, de ce pustie nu or facut si ei circ d'ala fremos, sa nu sictireasca simpatizantul ?
    Amu sincer, decat Orban, l-as fi pus iar pe Bizareanu sa parcitipeze in presupusa competitie, cred ca ar fi facut mai fremos decat Orban.
    Io unul, doar atat am inteles (dupa, ca postarea ta ii inainte) toata treaba.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Sunday, 7 March 2010

    Neah, asta-i chestia, actorii au fost sinceri si-au jucat din inima. Zic ei acu, la spartul targului, c-o fost totul o mica ceremonie actoriceasca, da' lacrimile fura fierbinti, si nici Stalin nu zambeste in poza de grup.

  5. kokofifi`s avatar
    5
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Sunday, 7 March 2010

    ţuţ, ţuţ, ţuţ !

  6. kokofifi,cum poti mai nou sa mânii un PNL-ist ? Zice ca ţuţericeşti către trânsul si-i gata treaba, aşa ca grijeste-te, Mircea ii degraba varsatoriu de sânje virtos ... asta ... virtual, şi aspru tare la mânie, io n-aş îndrazni a ţuţăricăi înspre el :D

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Sunday, 7 March 2010

    @Florin Chiar sa-i vars sangele nu crez, ca nu pare credibil c-ar mai fi virgina dupa umblet, dupa port, da' o bataie de-aia sanatoasa cu cureaua ghintuita zic ca intra. Nu din cauza de suparare, insa.

    Si-apropo : dupa cum probabil stiti, ţuţ insemneaza fain sau perfect prin partile Vadului, Feleacului, Clujului si nu numai. Oare ţuţer de-acolo vine, pe filiera ca ţuţeru-i omu' care crede ca tot ce face Crinu-i ţuţ ?

  8. Mircea, lol, mei, am precizat ca sangele virtual. Drept ii ca n-am luat in calcul ca poate vreti ori chiar va place :))
    Ţuţ, in sensul ca ganţ, ştoc, fain parfict, ahem, ii de luat in seama ca fiind al doilea sens, bun si asa.

  9. kokofifi`s avatar
    9
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Sunday, 7 March 2010

    io ţuţăi inspre Trilemoi in sensul orbánist al cuvântului (ăsta a fost highlightul congresului, pentru mine), adică PNL rockz cu etnobotanicu-n frunce! :D

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Sunday, 7 March 2010

    Tu te tii de scandaluri, ce mai.

  11. Florin`s avatar
    11
    Florininsigna de prim sositinsigna de trolinsigna pentru 1000 de comentarii 
    Sunday, 7 March 2010

    Kokofifi, dacă ţuţăi în sensu(al) orbánist, asta ar însemna că urmăreşti oareşcari interese, ca aşa ne spunea grand Ludovic, ţuţerii primeau ţechini pentru serviciile lor, ţuţăiau admirativ contra cost. Inteleg ca nu ţuţăi contra cost, ci doar admirativ, cu privire la PNL rock&rulz, inspre Mircea, caz in care lu' Mircea ar trebui sa-i placa, nu sa se manie, ca-i ţuţăială de bine spre PNL.
    Asta-i baiul cu ţuţăiala, nu ştii când ii de bine şi când ii de reu.

  12. kokofifi`s avatar
    12
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Sunday, 7 March 2010

    urmăresc interesul de a-l mânia pe Trilemoi, cum bine ghicit-ai :D

    ţuţăi auto-admiratiff pentru că l-am ginit pe etnobotanic de pe vremea când lumea credea ca 'are discurs' si ca PNL-ul 'are program'.

    long-long time ago!

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Sunday, 7 March 2010

    Imi vin in minte cateva vulgaritati, da' nici nu-ti dau satisfactia, fifo, nici la astilanti nu voi sa le dau idei.

    Asa ca tuguie tu inainte.

  14. kokofifi`s avatar
    14
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Sunday, 7 March 2010

    nu-mi spune ca asta ti-a fost punctul vulnerabil, Trilemoi :)
    no more ţuţing from now on, promit!

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Sunday, 7 March 2010

    Lol nici vorba tu. Radem, glumim, mai scoatem un ochi, doar e interneti.

  16. Acum cativa ani, mai exact vreo 2500 ( sic :P ! ), in Grecia antica, exista un principiu pe care toti erau obligati sa-l urmeze pentru a fi conducatori desavarsiti: Kalokagatos; presupunea ingemanarea in om a binelui, frumosului, ratiunii si adevarului. La cati din liderii politici de azi mai gasesti aceste valori?
    "Viata partidelor se reguleaza prin vot" - pai da, dar apoi ne reguleaza ei pe noi :)), la propriu.

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 27 October 2010

    Cum adica "erau obligati" ?

  18. Moral vorbind...era o datorie morala

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 27 October 2010

    Ei, pai atunci nu s-a schimbat nimic :)

  1. [...] ingropi totul cu mana ta.Nu m-a interesat cine stie ce chestiunea cu votul individual sau pe liste, am spus deja ca-i dupa parerea mea fix la fel de eficient ca apa sfintita. Am trecut cu vederea obiceiul vechi [...]

  2. [...] indeobste n-am nimic de castigat cand ma trezesc vorbind pe-aici pe teme politice, [1] [2] [3] [4] [5] [6] ca sa citam cateva cazuri dintre toate, cel mult inamici “pe viata”, amenintari cu [...]

  3. [...] Când obosesc peste măsură, găștile de savanți stau în vârful patului, legați la gât, cu albastru de metil pe buze și înghit medicamente. Cu voci răgușite își povestesc ce grozav s-ar juca ei barbut pe o mână de karmă de calitate. Povestea se repetă în fiecare zi. Ei nu știu ce se va întâmpla și totuși se joacă. Își asumă un risc? Nici vorbă, habar nu au ce-i ăla risc. Aparent, nu e nicio logică în purtarea lor, predominant e doar sentimentul de libertate. Fără să bage de seamă, savant după savant se înscriu în Institutul ăsta, deși în acel moment nimeni nu este conștient că totul este un joc absurd, al întâmplării, al oboselii statului pe scaun, al votării de bazaconii, al dependenței de karmă și așa mai departe. În concluzie, savanții par că se joacă bambilici, iar dacă va face amigdalită, el – noul venit – va înghiți cea mai amară bulină. Calculate, șansele lui de reușită erau 2%, după mașina de calculat a lui Nea Mircea, savantul șef al Institutului de polimicționare trilemică și karmică. [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.