Povesti cu eroi

Eeeeeroi au foooost, eeeroi sunt incaaaaa
Si-or fiii in neeeaaamuuul roooomaaaaaneeeeeeesc.

Ingaduiti-mi sa fiu, pentru o clipa, irelevant.

Am o amica. Ea are douazeci si ceva de ani si niste probleme de sanatate destul de serioase dar din pacate cronice, fata de care are o atitudine mai degraba resemnata.

Cumva, nu e clar cum, s-a... hmm... oare care-i cuvintul... s-a procopsit cu un cetatean, la vreo patruzeci si ceva. Nu in sens si scop sexual, sa nu intelegeti de-astea ca nu-i cazul, el n-o intereseaza pe ea sub acest aspect si dupa toate probabilitatile nici ea nu-l intereseaza pe el, dincolo de "s-o facem si pe asta", dar si ala foarte caldut si copacetic.

Bun si-atunci ? Pai, sa vedeti. El nu are casa, precum nu are nici slujba, nici o profesiune si nici macar o ocupatie. Asa ca ea i-a rezolvat un loc intr-o casa tinuta de o biserica oarecare, nu conteaza care, unde se da pat si mincare oamenilor ajunsi in dificultati, pina se redreseaza. El nu pare sa se redreseze, ceea ce inseamna ca ocupa pe lumea asta locul unei persoane cu retard sever, pe la 60 sau sub, pentru ca in general chiar si nenorocitii cu 70 IQ reusesc totusi sa tina o slujba si, cu putin ajutor, o casa. Ati vazut I am Sam, apropo ?

Totusi, problema in cazul lui nu-i nici un fel de retard, ba chiar cetateanul se considera macar mai inteligent decit media, daca nu de-a dreptul mai inteligent decit mine. Ati citit Unskilled and Unaware of It, apropo ?

Mnoa, date fiind toate astea, sa mai pomenim ca cetateanul a ratat recent o intilnire cu domnisoara.

Ei urmau sa se intilneasca, intru care scop stabilisera chiar si o ora, intrucit ei ii revenea dificila misiune sa-i comunice ca va fi dat afara din casa de catre autoritatile bisericii respective pentru o lista de motive, precum enumerind la intimplare : ca in cei 2 ani si jumatate in care a locuit pe spezele lor (care constituie, in paranteza fie spus, de departe cel mai indelungat interval din cei 70 sau pe-acolo de cetateni care s-au perindat prin cele 4 locuri din casa respectiva, trei deviatii fata de medie) a adus numeroase si insemnate daune locului, generind inundatii (mai mult decit o data) si uitind oale pe foc, care-au ars pina la halul de-a umple casa cu fum suficient cit vecinii sa cheme pompierii, cu el sezind la televizor si ignorind cu succes lumea de-i suna la usa pina cind i-au spart usa cu securea si chiar si dupa aceea, ca a produs jumatate dintre plingerile inregistrate de la facerea locului, din partea vecinilor si trecatorilor, precum a si creat jumatate din plingerile adresate de catre un beneficiar bisericii, precum incalca repetat si spre disperarea celorlalti colocatari diverse reguli, de exemplu fumind in baie (singura incapere fara detector de fum), incalcind diverse sarbatori de-ale lor si asa mai departe.

Cetateanul a lipsit de la intilnire, fara sa dea telefon si sa anunte, nici inainte, nici in timpul, nici dupa, dar a explicat, fiind contactat telefonic (in seara zilei) ca nu s-a putut prezenta pentru ca avea o intilnire de afaceri foarte importanta la care n-a putut lipsi. In conditiile in care singurul contact intre el si afaceri este oralul pe care-l presteaza periodic acestui concept mistic de "afaceri", ca ele n-au nici o treaba cu el.

Am o alta amica, pe la douazeci si ceva. Ea are un tata, pe la patruzeci si ceva, care-i despartit de mama ei, in virtutea faptului ca femeia nu l-a mai putut suporta si-a intentat divort. Asta dupa vreo zece ani in care a incercat sa "faca lucrurile sa mearga", si anume, lucrind in medie cite douasprezece ore pe zi la servici, plus gatit-spalat acasa, ca sa tina o fata la scoala, un barbat alcoolic cit si o perioada pe mama lui, soacra ei (care-a raposat pe la jumatatea intervalului), intr-un apartament inchiriat.

Intr-un apartament inchiriat zic, pentru ca inainte de-a fi inchiriat aveau si ei, ca tot omul, un apartament (de fapt, in proprietatea soacrei, dar locuind toti patru acolo in trei camere semidecomandate), si o mica afacere, pe care-o conducea barbatul.

Afacerea nu a mers, in sensul ca asociata tantalaului a cam plecat cu banii, lasindu-l pe el cu paguba, ceea ce insemna si o ipoteca pe apartamentul mamei lui, ipoteca pe care banca a si executat-o de altfel.

Astazi locuieste intr-o garsoniera mizera si lucreaza intr-o slujba "la stat" tipica, unde munceste putin si prost la o chestie oricum inutila daca nu de-a dreptul contraproductiva, si-si aduce astfel aportul, dupa puterile lui modeste, la intemeierea si consolidarea opiniei tot mai larg raspindita in societate ca angajatii statului sunt de fapt beneficiarii protectiei sociale mascate sub pretextul muncii, opinie care aduce insemnate daune atit autoritatii statului in totul lui, cit si credibilitatii si in cele din urma eficacitatii eforturilor intru binele public a tot felul de cetateni talentati si muncitori, fara de care functionarea economiei tarii ar fi pur si simplu imposibila.

Ambii acesti cetateni au ferme convingeri politice, ambii se identifica drept "social democrati" si explica, afectind aere de superioritate in directia unor oameni care le sunt, din toate punctele de vedere, superiori, ca nu au ei (preopinentii adica) suficienta "experienta" si suficienta "intelegere" pentru a vedea lumina adevarului, adevar care in mod inexplicabil nu poate fi pus in cuvinte si nici nu rezista unei incercari de analiza, oricare ar fi ea.

Ambii au votat candidatii partidului rosu la toate alegerile din ultimii zece ani, si ambii considera ca societatea are, in primul rind si inainte de toate, niste datorii fata de cetateni. Asa, precum sunt ei.

Pai sigur ca da.

Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii orişiunde cresc.