Povestea Elizei - XXXVII
M-am gandit mult la Culita. M-am gandit ca ar trebui sa nu mai fac niciodata ce fac eu. E prea periculos.
Dar daca ar mai fi unu', atunci cate lucruri as putea face... Ar putea sa ma lege ca pe o vitica. As putea sa imi pun catusele pe amandoua mainile si sa ma agat in cui. Si sa ma invete minde... catusele pe amandoua mainile... m-ar putea trage de picioare in jos, sa doara... cate mi-ar putea face...
M-am gandit toata saptamana numai la ziua de joi. Si duminica in biserica. Patimile sfintei Eliza. Ce bine ar fi. Miercuri i-am pus in mana un bilet. "Sa vii maine dupa ore." Atat. Cand am ajuns acasa, am lasat portita crapata. In casa nu era nimeni. M-am dezbracat, am luat catusele, m-am suit pe scaunel, le-am pus la maini, le-am agatat de cui. Am aruncat cheia tare de perete. Am impins scaunelul.
Sunday, 2 May 2010
sper ca a venit tac-su :))