Politica mea fata de evenimente

Friday, 02 April, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Incepe sa iasa soarele, s-a dezghetat pamantul si - ca rezultate simultane daca nu neaparat sinalagmatice - se dezmortesc gazele si incep sa miste viermii pe de-o parte, respectiv reincepe agitatia organizarii de seminarii, workshop-uri si alte atari fandoseli pe de cealalta. Dat fiind ca majoritatea cititorilor nu se indeletnicesc si nici nu se vor indeletnici cu organizarea de "evenimente" offline, acest text este mai degraba neinteresant. Totusi, cu scuzele de rigoare, undeva trebuie sa notez cateva idei simple, pentru a avea unde da link persoanelor interesate, economisindu-mi astfel timpul.

Deci, dragi organizatori, iata cateva informatii interesante. Ideal le veti lua in considerare inainte de a-mi trimite emailuri. In caz contrar nu aveti a va supara ori simti jigniti daca singurul raspuns va consta intr-un link catre aceasta pagina, tot asa cum nici eu nu ma voi supara si nu ma voi simti jignit ca-mi scrieti de biznis fara sa-mi fi citit blogul. Suntem, cum s-ar spune, chit.

Primo : Orice merita facut, merita facut bine. Orice merita facut bine merita platit.

Nu ma intereseaza, ca atare, sa particip la evenimente publice cu intrare libera. Deloc. De aceea, doresc sa includeti, de preferinta din prima, cat costa intrarea, alaturi de alte informatii de bun simt precum cate locuri (si cate invitatii gratuite distribuiti). Nu ma intereseaza cat primesc ceilalti speakeri. Tot deloc. Sunt in principiu dispus sa vorbesc pentru sume modice (sau eventual - desi improbabil - chiar gratis) daca reusiti sa ma convingeti ca-i o buna utilizare a timpului meu si in acelasi timp ca exista motive insurmontabile pentru care nu va puteti face meseria.

Pentru ca da, meseria organizatorului de evenimente este sa adune oameni dispusi sa plateasca. Asta face el, asa cum brutarul face paine si soferul de taxi conduce masina. A indeplini jumatate din sarcina, adica a aduna oameni punct e un fel de gluma, precum brutarul care stie incalzi cuptorul, campionul de snooker pe Amiga si soferul de taxi care stapaneste arta suirii si coborarii din masina, dar nu stie porni motorul. Este probabil timpul sa iesim, incet-incet, pe coate si pe genunchi, din amatorism si actorie si sa ne apucam de a munci de-adevaratelea si in acest domeniu.

Ca o paranteza, mi se pare usor amuzanta inclinatia acelorasi "formatori de opinie" care urla din gura de sarpe ca piraterie = furt (o idee de altfel falsa, precum am stabilit) de-a participa la evenimente gratis (si deci, necesar, gratuite). Aceleasi argumente care le par ridicole in primul caz ("da' n-are luma bani" ; "ce conteaza ca aud si eu, doara vorbitoru' nu pagubeste ?" etc) ii conving in cel de-al doilea. Interesanta schizofrenie, imi pare mie.

In tot cazul, participarea la un eveniment offline cere o investitie uriasa de timp, care se masoara in ore sau poate zile, fata cu un buget dramuit adesea la sferturi de ora sau poate chiar minute. Inteleg ca exista pe lume, si Romania nu-i o exceptie, milioane, miliarde de oameni care nu au cum si pe ce sa-si cheltuie timpul. Incerc, si cel mai adesea reusesc remarcabil de bine, sa nu-mi pierd timpul cu ei.

Secundo : Nu-ti pierde vremea cu prostul. Te va trage la nivelul lui, si are experienta.

Nu voi participa la evenimente care invita, onoreaza, tolereaza persoane indoielnice. Nu simt nici o nevoie sa privesc pustani carora tocmai ce le mijeste prima mustata explicandu-mi despre managementul de proiect. Sunt teme asupra carora numai maturitatea iti ingaduie sa vorbesti, asa cum sunt teme asupra carora numai senectutea iti ingaduie sa vorbesti. Nu doresc sa aflu ce cred hotii de-acum trei ani transformati brusc in campioni ai onestitatii despre nimic anume. Nu ma intereseaza parerile mincinosilor platiti, dovediti si rasdovediti despre adevar. Sau despre orice altceva.

Inteleg ca intr-o societate foarte obisnuita sa fie calcata in picioare, la nivel de grup ca si la nivel de individ, respectul de sine face o nota discordanta, suparatoare. Cum iti permiti tu, Gheorghe, sa porti camasa alba, dar alba de-adevaratelea, scotand astfel in evidenta faptul ca peretii cei albi sunt mai degraba gri, in cel mai bun caz, si de fapt cenusii de-a dreptul. Sa-ti fie rusine!

Nu-mi este.

Category: Oda Superbiei
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

14 Responses

  1. da si tu exemple domnu:D

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Friday, 2 April 2010

    Nu-i frumos, plus ca lumea o ia personal pe urma.

  3. Hai cati dau eu exemple. De exemplu mie mia placut de blogu lui Gramo. Siacuma am un blog exact calui Gramo. Bine ca nu mai un exemplu nu exemple.

  4. Nu, nu, pe bune, da niste exemple.

    Eu sunt chiar confuz, pentru ca n-am auzit de vreun blogger care sa fi fost invitat undeva, oriunde, nici macar pentru a vorbi gratuit, necum sa mai vrea cineva sa-l si plateasca....plus ca eu n-as da doi bani chiori pentru a auzi un blogger vorbind.

    I mean, daca mi-ar pasa de ce are de spus, ceea ce chiar nu-i cazul, m-as duce sa-i citesc pagina - gratuit.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 April 2010

    @dadatroll Bun si-ala.

    @Liviu I-auzi, interesanta idee. Daca mi-e permis sa te intreb, pentru ce-ai da tu doi bani chiori, in afara de crapelnita ? Ca sa ne asiguram ca avem totusi un minim spatiu mental comun, si deci putem discuta.

    Pentru ca rationamentul asta e de-a dreptul impiedicat, adica, tu esti in control, si nu emitatorul, daca vrei, faci, nu daca el vrea face, daca te interesaza ce-are a spune il citesti gratis pe blog, de parca el e si obligat sa-ti scrie tie pe blog tot ce-ar avea de spus si te-ar putea interesa, prin ceva lege a naturii necunoscuta inca. Eventual, direct pe RSS, uite, de exemplu, daca te intereseaza Trilema, nici nu intri aici, ci o citesti direct pe RSS, este ?

    Asta pe de-o parte, ca pe de cealalta, iote Voiculescu-i bloger, si Nastase-i bloger, si spre deosebire de securistii aia, si eu sunt bloger. Intre altele, cum ar veni, dar nu pot spune ca mi-e rusine, chiar dimpotriva.

    Exemple n-am sa-ti dau, dar asta nu inseamna ca nu ti le poti gasi si singur, cu un minim de efort.

  6. Pai, evident, as da niste bani chiori pentru una-alta. De exemplu, eu inca mai cumpar carti, in loc sa le citesc pe toate pe net (e adevarat, pe unele le citesc pe net, piratate and shit, ca doar n-o sa astept 3 ani, pana se-ndura cineva sa afle ca Frank Herbert a avut un fiu)

    Ideea nu e ca eu pot obliga un blogger sa scrie nu stiu ce. Ideea e ca, daca e blogger, oricum scrie, nu? Doar n-a devenit blogger citind? Da, unii prefera RSS, am cativa de genul asta abonati la mine, nu vad problema. Nu, nu e obligat sa scrie despre absolut tot, dar, mai devreme sau mai tarziu, va ajunge si la punctul ala, din lipsa de subiecte/idei.

    Nu, Nastase si Voiculescu nu-s bloggeri. Amandoi sunt relativ bogati, din cate stiu eu, personaje politice relativ importante (ma rog, al doilea mai putin, da' tot poate vinde cei 5% ai lui uneori, nu-i asa?). Sa spui despre aia ca-s bloggeri e ca si cum ai spune despre Elena Udrea ca-i schior, c-a facut si aia la un eveniment. De fapt, n-a facut, doar a carat-o o sanie, da' ma rog. Alea-s chestii pe care le fac (daca le fac ei, mira-m-as) asa, tangential, nu-i ocupatia lor de baza, nu? Ii doare-n bascheti pe ei de bloguri, cititori and shit, corect?

    Uite, eu recunosc cinstit, nu ma uit asa des la TV, nu urmaresc toate posturile, nu citesc toate ziarele. Totusi, MA UIT la TV ocazional, citesc un ziar ocazional, vad pana si interviuri cu un puscarias. Totusi, n-am vazut niciodata un interviu cu un blogger, sa zicem. De fapt, singura data cand am auzit de-un blogger la TV a fost cand 3 boi si-au pierdut jobul (parca la antena1) c-au luat drept stire un photoshop amarat. Nici macar atunci n-a fost sunat, invitat si nu i s-a cerut un comentariu. Parca.

    Eu nu-mi dau seama cine si de ce ar vrea sa ma invite pe mine sa vorbesc pentru unii, nu mai zic sa ma si plateasca. Sunt dispus sa inteleg ca altii sunt mai interesanti si merita invitati, platiti, rugati, aplaudati etc. Doar ca n-am auzit niciodata de asa ceva. De-asta zic: da si tu niste exemple. Cine te-a invitat undeva, gratuit sau cu bani? Daca a fost cu bani, cine nu te-a platit? De ce? A existat un fel de contract? Ai facut ceva pe tema asta?

    Ma rog, acum, daca nu vrei, nu vrei, nu te poate obliga nimeni. Eu sunt doar curios.

  7. A, referitor la partea cu cautarea : dupa ce sa caut? Mircea Popescu? Gasesc probabil un link spre fiecare post de-aici. Polimedia? La fel.

    Zi-mi tu, ca nu te costa nimic.

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 April 2010

    Pai daca e bloger oricum scrie, da, dar asta nu inseamna ca oricum scrie tot. Ca dupa teoria asta nu mai ai nevoie sa cunosti fete, ca doara daca-s fete oricum is pe hi5, nu ? Si daca-s pe hi5, oricum le vezi fofo acolo, nu ? Pai si deci.

    Cred c-ai ratat subtextul la exemplul cu RSS si Trilema. In tot cazul, nu se pune problema ca voi ajunge eu sa-mi dau actiunile cersetorilor din lipsa de maruntis, chestie care ar trebui sa fie destul de clar evidenta simtului comun.

    Ideea, data mura in gura, este ca faci o confuzie, intre dreptul suveran al consumatorului (adica tu) de-a-si alege oricare dintre ofertele prezente in piata - inaintea alegerii lui ! - si dreptul suveran al producatorului (adica, eu) de a oferi ceea ce crede el de cuvinta. Asa functioneaza piata.

    In ultima vreme insa, au aparut o trupa de tipi habauci care au impresia ca prima parte se traduce in obligatia producatorului de-a produce ce doreste consumatorul, in ce forme si ambalaje doreste el. Opinia este rezultatul unui silogism defectuos, prin alaturarea faptului "consumatorul e liber sa-si aleaga ce oferta il incalta" cu teoria "clientul are intotdeauna dreptate". Drept rezultat, consumatorul compara oferte virtuale, inexistente in piata, dar imaginate de el, cu ofertele reale, si apoi e nemultumit de astea din urma. Problema lui, isteria lui, sa-i traiasca.

    Exemplul cu RSS e perfect ilustrativ pentru toata tema, fa-mi placerea si dovedeste-mi ca reusesti sa te documentezi pentru a intelege ce spun. Ce dezbatere a existat, intre consumatorii de RSS si producatorii de RSS ? Pe ce teme ? Cum a decurs ? Cum s-a soldat ? Ce este "People bitching about unsubscribing to our RSS feeds have to understand we make jack shit out of them anyway." ?

    Este o pagina cu Trilema prin presa chiar aici, daca te intereseaza problema. Nu-mi dau seama exact ce mare chestie e teve-ul in masurarea spatiului public, dar in fine, fiecare-si fixeaza ce standarde doreste. Daca bine retin au existat numeroase interviuri, discutii, si chiar emisiuni cu blogeri pe la tevee. Eu nu-l privesc deloc, asa ca nu prea pot spune mare lucru pe tema TV.

    N-am inteles ce problema vezi in statutul de bloger al lui Nastase sau Voiculescu. Daca ai un copil, inseamna ca nu esti tata, pentru ca mai mergi si la servici ? Daca la servici esti schior, inseamna ca de fapt nu esti schior, pentru ca mai ai si un copil ? Ce soi de gandire e asta ? Daca maine ma apuc si fac tuberculoza, sunt tuberculos, indiferent daca mai fac si culturism pe langa. Voi fi un culturist tuberculos, si-un tuberculos culturist, nu vaz problema.

    Faptul ca tu nu-ti dai seama de ce ar putea sau ar vrea cineva sa te invite pe tine nu spune nimic despre blogeri, de nici o culoare. Ceea ce spui tu poate fi adevarat, sau nu, dar in tot cazul te priveste mai ales pe tine.

    Cat despre restul chestiunilor, poate la primul workshop la care ne intalnim. Pentru ca desi e drept ca pe mine nu ma costa nimic, nu se poate spune acelasi lucru si despre tine.

  9. Bre, ideea cu Nastase, Voiculescu, Badea si altii e ca, daca ei sunt invitati undeva, nu sunt invitati pentru ca-s bloggeri si WOW, CE MISTO SCRIU EI! Sunt invitati pentru ca-s cunoscuti..."in alta calitate". N-as fi zis ca-i asa greu de inteles. Da, la aia sta lumea la rand la interviuri si invitatii si altele, oarecum normal. Unul e fost prim-ministru, pe celalalt trebuie sa-l pupi in fund pentru 5% in plus la alegeri, iar ultimul poate produce efecte interesante si aduce garantat ceva audienta, datorita emisiunii de la TV. Daca Nastase si Voiculescu ar iesi maine din politica, nu i-ar invita nimeni pe nicaieri pentru ca, vai, sunt bloggeri :)

    Daca erai un fost prim ministru sau aveai partidul tau sau ceva de genul, intelegeam perfect faptul ca lumea te invita peste tot. Uite, poate te-au si invitat si eu n-am retinut, dar nu-i vina mea daca am auzit si n-am retinut, Popescu nu-i chiar cel mai rar intalnit nume din Romania, nu-i asa?

    Lasand la o parte alti bloggeri (si pe mine cu ei, pentru ca eu am spus clar, pe mine n-are cine sa ma invite undeva sau de ce), eu intreb: pe tine cine te-a invitat si mai ales, daca ati avut un contract care promitea ceva plata, cine anume nu te-a platit? Nu vad de ce eziti atat sa-i "dai in fapt" pe hoti. Ce ai de pierdut?

    La workshops si altele de genul nu particip, cu bloggeri nu socializez. Poate de-asta nici nu am auzit de invitatii si altele similare. Singurul blogger invitat undeva de care am auzit eu a fost DeMaio, invitat la ceva emisiune radio, dar chiar si aia era in Brasov, pe undeva...si parca n-a fost invitat pe post de blogger, ci pe post de fost jurnalist.

    Despre costuri, poti sta linistit, orice-as face sau spune eu pe internet, nu ma costa absolut nimic.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 April 2010

    Poi bun, daca lasam la o parte si aia, si cealalta, si mai adaugam ca mnoa, nu te costa nimic, deducem ca de fapt nu mai ramane nimic de discutat.

    Zic, deci, ca ramane cum am stabilit.

  1. [...] chit ca scrie clar la publicitate cam cit costa si chit c-am spus de cel putin o suta de ori ca nu, pro bono nu-i aia unde tu vrei si io fac. Pro bono e aia unde tu faci ceva util dar din motive obiective si reale nu pot iesi bani. Nu din [...]

  2. [...] si indiferent de cum ti-ai reprezentat tu in mintea ta riscurile. Ai nevoie de ceva ? Urmeaza sa platesti. No free lunch sau vorba poetului nici soarele nu [...]

  3. [...] Si-atunci e dintr-o data clar si evident de ce-i plin Bamboo de cocalari penibili si tigani nespalati : ca pentru banii aia ei primesc ceva in schimb, nu faptul de-a fi acolo da’ insemnatatea faptului de-a fi acolo, asa cum inteleg ei insemnatatea aia. Iara oamenii care chiar is in virfu’ piramidei nu se duc la Bamboo din exact acelasi motiv : nu-s dispusi sa gireze cu prezenta lor teoria aia profund gresita. Am mai discutat despre asta. [...]

  4. [...] sa va spun. S-o dus (invitat - ceea ce inseamna PE BANI) la petrecerea cu ocazia careia Shirley MacLaine primea al 40-lea premiu de vietuire sau asa ceva [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.