Perversitatea romanilor - studiu etnobotanic
Cunoasteti familia de cuvinte a cistiga, cistig ? Inseamna, ca sa citam din Dexu' cel vechi,
A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea.
E o familie numeroasa si fericita (mai ales pentru ca se bucura de atita atentie in gindurile si visele romanilor), care prezinta totusi o problema : cuvintul cisti. El numeste o rata, o suma platita la date fixe, un fel de locatie (stiti ce-i locatia, da ? ca doara n-oti fi ziaristi, sa-mi povestiti de sinistrul prin inundatie). Pare la prima vedere ca-i frate bun cu cistig, parte din aceeasi familie, fruct din aceeasi radacina.
Pe de o parte, poate fi o familie de cuvinte pe care noile norme de scriere (cu a din a) o chiar nimereste, daca intr-adevar vine din limba latina, unde ar exista familia castigo castigare. Pare la prima vedere ca seamana. Pe de cealalta parte, daca cisti chiar e frate bun cu cistig, atunci avem o oarecare problema, pentru ca el pare mai degraba sa vina din turcul kisti, care inseamna fix aia, locatie, rata la chirie.
Prin urmare si-asa deci, iata cumplita dilema pe care v-o expun : sau familia a cistiga/cistig vine din turca, si-atunci s-a format prin extensie de la notiunea de beneficiu al chiriei, ratei de incasat, ceea ce implica pe de-o parte ca s-ar scrie in mod corect cu i nu cu a, si pe de cealalta parte ca inca un cuvint din patrimoniul latin al limbii romane e de fapt turc, si latinistii nostri se basesc pe gura, sau familia a cistiga/cistig vine din latina, eventual fara termenul cisti, care e doar o coincidenta de scriere, ajuns apropiat prin ceva alianta evolutiva a limbii chit ca dupa singe-i distinct.
In care al doilea caz romanii sunt de-a dreptul perversi, pentru ca in limba latina castigo, castigare inseamna a pedepsi, si a certa, a rusina, a pune in fiare. Deci daca intr-adevar vine povestea din latina, inseamna ca tiganii romanii au ajuns pina in halul de abjectie in care au identificat in limba lor pedeapsa cu beneficiul, semn clar si indiscutabil al faptului ca se indeletniceau in principal cu furatul.
Pot intelege perversitati precum nauca - nauka, unde stiinta din limba rusa devine nauceala in limba romana, pot intelege perechea narod - narod, ca-i drept ca poporul e cam talpa, pricep si ce-or avut cu rabota. Si cu nenumarate alte vorbe luate cu forta de la marele cotropitor de la rasarit si siluite in chipuri barbare.
Dar sa te apuci si sa interpretezi pedeapsa latinilor in sensul de... "daca-i vorba de pedeapsa inseamna neaparat ca-i si vorba de ceva cistig usor, si deci ala-i de noi, ca doar n-om cistiga ceva in alt mod, Doamne fereste" mi se pare prea din cale-afara.
Ei, spuneti-mi boieri dumneavoastra, c-oti fi mai scoliti decit mine, cum sta treaba. Vine a cistiga din limba turca sau din obiceiurile tiganesti ? Ca eu sincer va spui privesc la alternative si nu stiu ce sa mai aleg.
Chestie care, culmea culmilor, nu se intampla aici si acum pentru prima oara sub cerul albastru al patriei noastre, sa privesti la alternative si sa nu stii ce sa alegi. Ce fatalitate, parol!
Sunday, 5 September 2010
mda... de ce imi vine in mine Neagu Djuvara cu ai lui cumani si pecenegi .. ? nush ..al naibii sa fiu.. asa n-as vrea sa cred ca tara asta si-a inventat o istorie si-o limba intr-o epoca in care tot ce era promovat putea sa treaca de bun pentru ca pentru alte surse nu era trecere... asa nu vreau sa cred asa ceva..dar .. noah...vezi ca-i greu
Sunday, 5 September 2010
La tati ni-i greu.
Sunday, 5 September 2010
io cred ca-n ceva limba veche de dinainte de anul 1000 "castiga" asta sau sub ce forma s-o fi pronuntat insemna ceva de genul: dacule draga, daca vrei sa faci niste parale du-te si depune ceva efort, siluieste-te, pedepseste-te si o sa castigi. un fel de: ce faci? uite ma chinui sa scriu un blog... (castig adica)
Sunday, 5 September 2010
Si labor, laboris ? Opus, operis ?
Ca vezi tu, opus in romaneste inseamna... contrar. Si labor nu inseamna nimic, s-a pastrat in laborator si-n rest pace.
Ce-ar mai lipsi ar fi sa se numeasca Satana Labor si-atunci am fi la superlativ. Da' nici asa nu suntem tocma' departe, mi se pare.
Sunday, 5 September 2010
labor s-a pastrat in laborios, ma gandesc.
Sunday, 5 September 2010
Mi se pare ca ala-i mai tardiv decat laborator. Probabil lucrator e cel mai vechi.
Monday, 6 September 2010
Limba noastră ? O comoară !
(În adîncuri înfundată... )
Tuesday, 7 September 2010
Să mai faci studii etnobotaniste dintr`astea că e faine și cu efect soporific, deci e utile. :D
Tuesday, 7 September 2010
Cred ca doar frantujii se opun importului de cuvinte. Ba se si sperie de asta!
Englezii, ceva mai isteti, adopta ce se nimereste.
Efectele beneficiale ale "castigului" sunt evidente in ambele contexte. Fie ca vorbim de castigul asupra ceva sau de castigul a ceva.
Nu neaparat ar avea originea cuvintului un sens legat de conduita generala... Dar are cu observatii indelungi care-l clasifica: travaliu(suferinta)/munca(travailler), pasiune/suferinta (din latina "patio", dar asociata cu grecii vechi ce tratau amorul si pasiunea din amor ca fiind diferite si opozabile) si altele...
Tuesday, 7 September 2010
Chestiunea nauc/nauka ca translatare aproape antonimica e putin probabila.
Mai facila e asocierea cu "naluca" (aparitie, ivire a ceva...) ce-ar veni din particula "na" (ca in greceste "ana") si latinul "luce".
Se poate face usor conexiunea intre o "aparitie luminoasa", surprinzatoare, socanta, care ne poate lasa zapaciti.
Sau mai bine, ne putem gandi la individul scos brusc in lumina puternica; e naucit, ametit, surprins.
Tuesday, 7 September 2010
Opus (opera, operator, operatie...) nu are legatura cu oppositus (opus, situat impotriva...)
Tuesday, 7 September 2010
factor Rog seriozitate!
Thursday, 15 September 2016
Cum ai traduce "probitas" intr-un dictionar latin - roman? Ar include dimensiunea de modestie / smerenie, de opusul arogantei? Daca nu, ce cuvant latin ai alege pentru a descrie cele?
Intrebare bonus: iti pare folosirea mai sus a cuvantului "dimensiunea" acceptabila in locul cuvintelor "intelesul" sau "sensul"?
Friday, 16 September 2016
Probitate mei. De Fabricii Probitate = despre probitatea lui Fabricius.