O usoara stare de soc

Am participat azi la o sedinta ordinara a TNL Timisoara, organizatie care de curand a trecut prin alegeri si are un nou birou cum presedinte, viceperesedinti scl.

Ca rezultat direct si nemijlocit ma aflu intr-o usoara stare de soc. In principiu viata partidelor, nu doar a partidului liberal, ci de fapt a tuturor partidelor trecute de pragul electoral se desfasoara dupa niste ritmuri aparent imutabile, respectand niste cicluri care par de natura mareelor si-a eclipselor de luna. Cosmice, cum ar veni.

Interesul populatiei vine odata cu campaniile electorale si cu evenimentele social-politice mai importante si trece odata cu finalizarea primelor si stingerea ecourilor si impactului ultimelor. Ca rezultat, afluenta de membrii, simpatizanti si terti creste si scade, urca si coboara, functie de pozitia in ciclul electoral in care ne aflam si ce se mai vede la televizor ori citeste prin ziare discuta pe bloguri.

Asa stand lucrurile, si nu de azi-de ieri ci dintotdeauna, "batranii" mai hatrii n-au nici o problema sa rada aprobativ cand emit eu opinii precum "stai sa vezi numa', ca trece campania si-om fi trei oameni in sediu, om goli scrumierele odata pe luna" pe la sfarsitul lui noiembrie. Pentru ca intr-adevar, cu urmatoarea campanie de orice natura doi ani la vale, cu un grup de "independenti" tot mai bucalat in Parlament si cu deja-obisnuita ofensiva PDL impotriva oricui nu-i la fel de prost ca ei (de s-a ajuns la exclus educatoare de gradinita si femei de serviciu pe motiv de dosar politic, cel putin pe-aici prin Timis), cam asa si aparea situatia.

Si-n plus, nu-i tocmai dificil sa fii de acord cu mine, dat fiind cam ce-o facut neiertatoarea trecere a timpului din sperantele, aspiratiile si incet-incet carierele alora de n-or fost, istoric vorbind. Nu zic ca am neaparat un merit in chestia asta, pur si simplu s-o nimerit sa nu iasa Geoana. Nimic. E o intamplare, nu era un lucru previzibil, si fara malitie zic. Uneori, absolut din gresala, se mai intampla si chestii normale in Romania pitoreasca.

Dar sedinta de care va vorbesc mi-a zdranganit usor autosuficienta aroganta pe care poate c-ati observat-o in paragrafele anterioare. Pentru ca bai frate! Erau acolo mai multi oameni decat acum 6 luni, adica prin august, si poate chiar mai multi decat acum 3. Mai ca nu ne mai incapea sala, care altfel e destul de generoasa.

Si nu oameni veniti ca n-aveau treaba acasa. Se discuta de proiecte, diverse chestii, impartit flori de 1 Martie, facut bal de Dragobete (ocazie cu care am aflat ca PSD-ul, in lipsa de relevanta, s-a apucat sa fure sloganuri - da' nu-i suparare, daca baietii reusesc sa fure putina meserie de la cei care se chiar pricep cu atat mai bine si pentru partidul lor si pentru tara noastra), directoarea + reprezentanti ai parintilor de la colegiul C. D. Loga venisera sa solicite sprijin pentru a evita inchiderea unui liceu ce-a existat ceva peste o suta de ani (nu mi-e clar ce-a casunat Inspectoratului contra alora de-au scos 2 din cele 3 medii de zece de la ultima sesiune de examene nationale, da-n fine), reprezentanti de ONG-uri veniti sa inceapa parteneriate, zici ca noi suntem la guvernare si mai multe nu. Si c-am format guvernu' direct de-aici, de pe strada Gheorghe Lazar numero uno.

Sincer, nu-mi explic. Seful CSL mi-a pasat cu umorul lui englezesc un "avem echipa buna" pe post de explicatie, care-i o gluma de insider pe care nu m-apuc s-o explic ca nu mai gat articolu' astazi. N-avem, domnu' Robu, nu dati, promit ca nu este nici un fel de echipa. Bine ? Stam cu totii uite asa pe spate si va ascultam cu maxima atentie gangavelile. Pe cuvant. Si sa mai mentionez, daca tot suntem la subiect, ca sedinta respectiva fu statutara, ca sa n-avem discutii pe urma, bun ? Mnoa.

Nu-mi explic, cum ziceam. Poate fi de la criza, ma gandesc, da' propun asta asa, ca o posibilitate teoretica, nu ma risc s-o proclam explicatia neaparat si absolut corecta, de pe varful muntelui de experienta si autosuficienta superioara de care vorbeam mai sus, ca sa nu ma fac iara de ras.