O poveste veche

Wednesday, 23 June, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Aflam citind ziare irelevante de peste mari si zari tot soiu' de chestii amuzante. De exemplu :

Reporting from Beijing — Mike Zhang considered himself serious boyfriend material. He knew what to order at an Italian restaurant. He could mix a tasty margarita. And he always volunteered to carry his girlfriend's handbag.

Then came the deal breaker. Zhang, a 28-year-old language tutor and interpreter, couldn't afford an apartment in the capital's scorching property market.

Rather than waste any more time, his girlfriend of more than two years dumped him.

Adica,

De la corespondentul nostru in Beijing - Mike Zhang se considera un foarte promitator prieten cu vedere spre sot. Stie ce sa comande intr-un restaurant italienesc, face o margarita gustoasa (sic!) si intotdeauna se ofera sa-i duca poseta iubitei.

Totusi neprevazutul a lovit : Zhang, care are 28 de ani si este de profesiune interpret si profesor de limba engleza nu si-a putut permite sa cumpere un apartament in parjolul de piata imobiliara din capitala Chinei.

Decat sa-si mai piarda timpul cu el, iubita lui i-a dat papucii, dupa doi ani de relatie.

Problema aici nu-i neaparat ca aparatamentele in Beijing costa cam dublu fata de cele de pe Dorobanti in perioada anilor 2007 - pentru ca si chinezutii din Beijing castiga cam dublu fata de bucuresteni. Cu vedere spre triplu. Da, chinezii aia care-s saraci si prapaditi, intrebati numa' ca va explica parintii si bunicii.

Sau daca nu, va explic eu. Candva prin anii 90 spre sfarsit un cetatean chinez, nici mai mult nici mai putin decat directorul Institutului de Fizica Atomica din Nanjing daca bine retin a venit la o conferinta organizata in Cluj. Omul venise cu bani foarte, foarte numarati, pusi la dispozitie de ceva institutie birocratica de-a lor, si s-a cazat, dupa cum erau ordinele, la Continental.

Pe-atunci "hotelierii" smenarii care se ocupau cu turistii suficient de nenorociti cat sa fi pus piciorul in Romania inca mai practicau de-alea cu 500$ pentru straini / 50$ pentru localnici. Si se comportau ca niste vite incaltate, era toata patria un fel de Litoral generalizat. Mbon.

Tata, vazand care-i treaba, i-a oferit omului sa stea cu noi, house guest cum s-ar zice in limba engleza, ca-n limba romana cea vorbita de cei mai primitori si generosi dintre traci nu exista notiunea. Omul a acceptat.

Dupa care, si-a spalat singur, cu mana, sosetele, desi aveam masina de spalat. Nu a considerat ca-i indreptatit sa pretinda ori macar sa solicite uzul curentului electric. De fapt, totalul a ce-a cerut in saptamana cat a stat cu noi a fost niste apa calda, seara, in care isi adauga o cantitate infima de ceai. Si noi aveam ceai, chinezesc, de export. N-a mai baut nimeni ceai cat a stat omul acolo, pentru ca pur si simplu cum dracu ?! N-am vazut nicicand pe nimeni din familie sa foloseasca mai putin decat tot stocul de ceai al chinezului la o singura cana. Doara pui o lingurita de ceai, nu ?

Duminica era obiceiul sa vizitam bunicii, care tineau masa. Chinezutul nostru a mancat o portie de vrabiuta, cu painea la final pe post de prajitura, si din toata fructiera de 5 kile o pruna. Pe care-a supt-o cinci minute, eliberand la final un sambure lis. Pana la lemn, fara nici o fibra vegetala ramasa, din gresala, pe el.

Astia erau chinejii acum 10 ani de zile, pe cand noi ne credeam mari destepti si ei munceau sa dea in branci. Astazi noi ne credem tot mari destepti, ei muncesc tot sa dea in branci. Nimic nou sub soare. Dar sa revenim.

Ceea ce zice iubita simpaticului de Mike Zhang nu-i ce intelege naivul reporter. Ea afirma pur si simplu ca Mike e incompetent in rolul de cuckold, ceea ce nu-i de mirare, traditional tipii de 50 de ani il joaca mai bine decat tipii de 25. Chiar daca se ofera sa-i duca poseta.

Pe scurt, relatia dintre ei nu era nici pe departe ce presupune, in naivitatea lui puritana, "corespondentul nostru din Beijing". Ci cu totul altceva.

C'est tout.

Category: Lifespiel
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

16 Responses

  1. Urmeaza un reality show, ca cel de pe Euforia :))

  2. house guest = în gazdă? Cel puțin mai pe la sud și mai prin Moldova cea de nord eu așa știu că se spune în limba celor mai primitori dintre traci cum zici tu.

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 June 2010

    @Gogu N-am avut placerea. Sau ma rog, euforia.

    @Diana Coman Asa ceva. E o diferenta de statura sociala, iei in gazda (take him in) copilul unui vecin de la tara venit sa dea admitere la facultate, de exemplu. Inviti (?) ca house guest primarul comunei respective venit cu treburi in oras. Da' sa zicem ca nu observam.

  4. Îl inviți ca oaspete, oaspetele casei dacă vrei. Cam așa ceva. Dar deși e drept observată diferența, săgeata spre ospitalitate e cam gratuită dat fiind puținătatea situațiilor/oaspeților de tipul respectiv (da, se pot comenta cauzele acestei lipse, dar tot n-au de-a face cu ospitalitatea ci cu alte probleme).

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 June 2010

    Daca ma gandesc bine, ai dreptate.

  6. Un anunt promo, e voie ?
    Primesc in gazda studenta eminenta. Fata zdravana de la tzara, plata in natura. Accept gaini, oua, brinza telemea, vin, palinca, diverse legume. Nu accept rude in vizita in grupuri mai mari de doua persoane, exclus tot satul.
    Obligatoriu nefumatoare. Interzis nefutatoare.
    PS: am masina de spalat si placa de par.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 June 2010

    Lol bun asa, deci ea sa-ti dea de mancare tie ?

  8. Da` ce, io nu-i dau gazduire ? La capitala ? Fifty-fifty.

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 June 2010

    Ce-oi rade de tine cand singura sleampata dispusa la de-astea-ti face gemeni si te lasa fara casa :D

  10. E drept, multe s-au schimbat in China in ritm alert...
    Cu prietenii chinezi ne tavalim in oale de sarmale (in foi de vita) si facem slalom printre rulouri cu salata "boeuf". Si chiar parcurgem f'o doua sticle beajolite in 5 insi. Ca deh, ei nu suporta solicitari etilice.
    Nu se dau inapoi, cum ziceam, de la aventuri gastronomice extinse.
    Un singur lucru il remarc i(n)dentic: prepararea ceaiului. Il consuma la fel, o fierbinteala cu putine frunze...

  11. Deci da.

  12. Intamplator am avut si eu de a face cu un chiez super destept dar in acelasi timp foarte modest si la locul lui. Venise sa ne predea un curs de telecomunicatii referitor la niste echipamente produse de ei.
    El era fericit ca guvernul ia permis sa faca o scoala de comunicatii pentru ca in mod normal nu avea voie de oarece parintii lui erau tarani si el trebuia sa munceasca tot in agricultura.
    Cu toate ca era mai destept decat toti cei de acolo nu avea aere sau alte alea se consider un am inferior celorlalti, cu toate ca unii din acei mari ingineri veniti la curs inca nu stiau ce e aia legea lui Ohm

  13. inca 10 ani si o sa mergem noi in china sa stam in guest hausuri si sa rontaim drept cina o fibra de bambus cate-o jumate de ora in casa vreunui chinez care castiga de 5 ori cat cel mai bogat roman

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 June 2010

    @factor Cel mai haios e sa-i duci la un restaurant chinezesc de-aici :D

    @Noni Noa vazusi.

    @F Poate nu zece, dar cu siguranta incolo bate.

    Cine lucra, are.

  15. Tot despre chinezi la articolul ``Speculanti si lichiditate``.

  1. [...] noi vor fi “foarte scumpe”, si asta va fi pe nedrept. Pina la urma toata chestia e o poveste destul de veche. Rubrica: Gandesc, deci gandesc Puteti urmari raspunsurile prin fluxul RSS 2.0. Puteti lasa [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.