O figura retorica

Sa incepem citand, cum sta bine unor oameni culti (am citit auzit io)

While Europeans are accustomed to being ruled by presumed betters whom they distrust, the American people's realization of being ruled like Europeans shocked this country into well nigh revolutionary attitudes.

Citatul vine dintr-un articol destul de interesant, aparut in Spectator-ul curent, in caz ca aveti chef sa-l cititi. Ce inseamna el ? Inseamna asa :

In timp ce europenii sunt obisnuiti sa fie condusi de oameni despre care se presupune c-ar fi superiori, dar in care n-au incredere, pentru americani descoperirea ca sunt condusi de fapt exact ca si europenii a provocat asa un soc incat mai c-a pornit o revolutie.

Problema cu acest citat este una foarte comuna pentru ganditorii de limba engleza : ei sunt, cum sunt toti oamenii, lenesi. Pe de alta parte, Europa e compusa din douazeci si ceva (cate ?) de state, toate nationale, toate diferite, fiecare cu limba proprie. Limba pe care americanul n-o intelege, pentru ca americanul e un fel de ungur : daca intalnesti unul vorbind limbi straine poti fi sigur ca-i evreu.

Pe de cealalta parte, nimeni nu poate vorbi despre nimic decat din experienta proprie, din lecturi, din ce-o inteles el. Nimeni nu poate vorbi despre ceva ce-i este necunoscut. Sigur, el poate vorbi in general, si eventual chiar avea impresia ca vorbeste despre acel ceva in discutie, dar aceasta impresie e strict subiectiva. Practic vorbind, daca dai din gura fara sa cunosti subiectul ori nu spui nimic, ori spui prostii, nu-s sanse sa descrii un elefant intr-un mod cat de cat acceptabil pentru cei ce-au vazut elefanti daca tu n-ai vazut niciodata unul.

Ca atare, niste ganditori lenesi de peste ocean care vorbesc despre cum e prin Europa vor vorbi despre cum e in Anglia. Pentru ca ei engleza vorbesc, si finlandeza nu, iar de romana nici macar nu stiu ca exista. Poate o rup putin in spaniola, dar sigur nu citesc nici greceste nici ruseste, ca ce-s viermii aia ?! Nici macar nu-s litere. Problema cu asa o atitudine este ca... si aici intervine figura retorica.

Problema cu Europa privita de peste ocean este ca nu are mai mult in comun cu Europa reala decat are Anglia cu restul continentul.

Ce este aceasta figura de stil ? Privita din Europa, ea este o banalitate. Privita din perspectiva in care textul de pana aici v-a adus, ea este un truism. Totusi, daca este folosita inspre un auditoriu compus nu din europeni, ci din americani, ea nu mai poate fi, nu-i asa, prin tocmai structura ei si definitia truismului, un truism. Si tot la fel nu poate fi nici o banalitate. Dar le va parea lor, fara sa chiar fie, un nonsens, o contradictie flagranta a presupozitiilor discursului.

Ce este ea atunci ? Hai sa-i examinam constructia. Se ia un grup oarecare, care comite o gresala mare ce curge dintr-o gresala mica, si se afirma ca "{gresala mare} nu-i in nici un fel diferita de {gresala mica}". Acest tip de afirmatie ramane tot un truism si-o banalitate in structura ei logica, dar din punct de vedere retoric aduce o remarcabila valoare. Este, daca doriti, echivalentul unei miscari "all in" la poker. Expune audienta unei decizii nete : sau oratorul va fi tratat drept dement, sau presupozitiile proprii vor trebui reexaminate.

Este, din practica va pot spune, o miscare foarte puternica, avand bineinteles un serios potential de-a va frige, ca vorbitor, dar si de-a va sparge sala, ceea ce-o constituie intr-o tehnica avansata, recomandata oamenilor energici echipati cu minti capabile s-o sustina.

Deci, cum se numeste ea ? Pentru ca ma tem ca daca nu-i gasiti numele mentionat prin colb de cronici va veti vedea siliti s-o numiti mirceasis, dat fiind ca popescois suna cam aspru (desi poate ar fi un nume mai adecvat).

In incheiere va urez oratorie placuta.