Nuditatea la copii si sugari

Mai mult la copii si mai putin la sugari, dat fiind ca-n ce priveste sanatatea si bunastarea nounascutului cam toata lumea-i de acord cu natura, anume ca-i prinde mai bine sa saza invelit decit in pielea goala, pina prin jur de un an de zile nefiind tocmai capabil sa-si regleze singur temperatura si pierderile de caldura asa ca mai raceste daca-l lasati despuiet.

Dar, odata cu ancorarea-n real, care in general survine la copiii sanatosi de cap inainte de intarcare (care, daca tot am mentionat, e preferabil sa aiba loc la discretia copilului, ca un proces gradual inceput undeva dupa sase luni si finalizat probabil spre un an, chit ca daca mai suge de la sin si pe la un an-doi nu-i un capat de tara), inteleasa in sensul locomotiei independente, se pun niste probleme mecanice. Adica, copilu' vrea sa se miste, diversele toale mai mult il incurca, tre' cumva echilibrat beneficiul ca-i tin cald si-l protejeaza de una-alta cu dezavantaju' ca-i stau in cale si-l impiedica. Plus ca le hartaneste, dar asta mai putin conteaza mai nou, data fiind abundenta materiala in care traim.

Cele doua extreme posibile exista si se manifesta, de-o parte nemtii (ori sasii, daca preferati) leaga copiii de zici ca-s diavoli si vrajitoare bietii, si parintii se tem sa nu le-o tuleasca la fuga. Literalmente copilu' neamt petrece o jumatate spre trei sferturi din orele zilei complet imobilizat in panere, carute, patuturi si alte cutii, legat de picioare, cu legaturile puse-n sac legat si ala la gura, in camasa de forta, e ceva care frizeaza abuzul, cel putin pentru ochii mei.

Pe de cealalta parte la tigani e mare lucru daca are copilul pina pe la virsta pubertatii o sfoara la briu, deja se considera imbracat in costum de scafandru. Apropo de care chestie, acum niste ani mergind la ceva treburi cu niste cetateni americani am zis sa ne abatem spre Turda, sa vada si dinsii minuni arhitectonice ale etniei rome. Ei, si-ajunsi acolo am oprit masina, am vorbit cu care tigani mai cunosteam din partea locului, ne-au dus la plimbare in camerele ale faine, matasuri, covoare, oglinzi aurite cit tot peretele, o luxura ceva greu de conceput pentru mintea americanului care-i foarte, foarte puritan fara sa-si dea macar seama.

Si cum ne plimbam putin pe drum dupa socul cultural la care-i supusesem, sa-si mai revina, dam un colt si dintr-o data iata-ne pe-o ulita prafuita, din douazeci de pasi am iesit din Europa si eram brusc in Rutenia secolului XVII. Iara spre noi venea, din trecutul imemorial, o copila ca de vreo 10-11 anisori, cu un inceput minuscul de sin sub areole si-un singur floc cirliontat pe pubis, cu un curmei legat in jurul soldurilor si-o bota pe care-o clatina alene in mina, lovind-o din loc in loc de gard.

Astia sarmanii cit pe ce sa moara, cum e posibil asa ceva ?! oare ar trebui sa cheme politia ?! Eu cu un zimbet dracesc i-am invitat sa-i faca poze, doara ce mare lucru, chestie care le-a taiat complet genunchii, ca "if we show up with that at the border we're going straight to prison" si alte temeri asemanatoare. O fi, nu zic nu, dar faptul ramine ca tratamentul nuditatii e o chestiune pur culturala, si daca tiganii nu-s deranjati de puradei in pielea goala, e problema lor si sa fie sanatosi.

Probabil ca excesele dauneaza in ambele directii, chit ca n-avem studii serioase pe care sa ne putem baza, dar eu presupun ca atita timp cit e cald afara nuditatea-i benefica pentru copiii mici, nu doar pentru ca se pot tavali si catara in voia lor ci si pentru ca au ocazia sa simta lumea corect si uniform. Uite ca exemplu ilustrativ faptul simplu ca inainte de moda cu cotiere, casti si genunchere copiii tot se dadeau pe patine cu rotile, si e drept ca se mai loveau, dar dezvoltau o gratie si-o finete pe care plozii cei de astazi n-o dezvolta.

Probabil ca indiferent de-i cald sau nu afara nuditatea-n incaperi nu-i mare lucru, functie si de preferintele copilului, si-n plus imi inchipui ca-i o idee buna oriunde exista apa, cel putin pe mine unul stiu sigur ca ma enervau slipurile la mare, ca lipeau mereu nisip. Sigur, depinde foarte mult si ce fac ceilalti, nu-i o idee tare buna sa fii singurul deosebit, mai ales intre plozi de-o cifra. Pe de cealalta parte probabil ca un copil mereu imbracat va dezvolta oarece relatii mai dubioase cu obiectele si mai deficiente cu oamenii, cel putin la nivelul cel mai abstract-statistic de vagi tendinte.

Cea mai importanta concluzie ramine, totusi, observatia simpla ca normele sociale, asa obiective precum pot parea in lipsa examinarii sunt totusi niste exercitii in arbitrarul cel mai absurd. Ca exemplu ilustrativ, stiti ca-n Romania pina la Revolutie toti copiii, de ambe sexe, purtau rochite pina pe la 7 ani cind incepeau scoala ? Chestiile se numeau "sortulet", erau niste mizerii de plastic vag albastrui cu guleras si panglici legate-n funda la spate, pe scurt un fel de sarafan, obligatorii in toate unitatile de invatamint gradinitistic de stat si motivul proxim pentru care eu am ajuns a face gradinita particulara (de limba germana, cu o ghenosinlerarin blonda si foarte machiata) : nu le puteam suferi si nu eram dispus sa le port.

Asa incit toate babele convinse ca va face copilul meningita daca se joaca cu putulica-n nisip (asa cum de altfel mi-a atras una atentia sa nu las fata sa sada cu curu' pe ciment, ca "nu va mai putea face copii" vara trecuta) sunt aceleasi babe care erau convinse ca-i perfect normal sa imbrace baietii-n sarafan acum treizeci de ani, si deci, ma rog... cita baza putem pune pe ideile lor ?

PS. Sursa foto : actualbob on webshots.com