Nu va mai jucati cu copiii
Am citit un articol excelent pe blogul lui Sebastian Corn (scriitor impricinat pe care, daca nu-l cunoasteti deja, vi-l recomand), despre Haralambina si dorintele ei. Si cum citeam eu asa numa' dintr-o data am inceput a zambi, si pe urma a ma hlizi cumsecade spre monitor si mai pe final a rade de-a dreptul, in hohote. Le zice bine musiu Corn.
Dupa care a inceput sa ma doara capul. Mai frate! Da' sa ma intelegeti, nu vorbesc neaparat de Haralambina lu' Corn, pana la urma fiecare judeca pentru sine si-si creste progenitura asa cum considera, nu crez ca-i de caderea mea sa dau sfaturi sau exemple personale cum nu crez ca-i de caderea nimanui, bine ? Da' acestea fiind spuse, mai frate!
Nu va mai jucati cu copiii mai oameni buni! E nesanatos ce faceti voi! Uite, hai sa va dau un exemplu de cand eram eu copil, sa nu ramana situatia nebalansata si sa para ca ma iau de cetatean. Deci, cand eram eu copil mai traiau la aceeasi vreme cam o mie (una mie) de alti copii in aceeasi mila patrata. Pentru ca asa faceau comunistii, trageau cate un cartier de blocuri si mutau toate femeile gravide acolo. Intre care anul ala fu si mama, precum si o mie de alte femei, zece cate zece pe scara de bloc, cate trei scari, cate 10 blocuri intr-o mila liniara in toate directiile. Deci socotiti singuri, 10 x 10 x 10 x 3. Da ?
Si atunci, daca aveam chef de jucat un fotbal, aveam cam O SUTA de echipe la dispozitie, ma intelegeti voi ? Nu erau in tot orasul terenuri cate echipe aveam noi, asa ca jucam pe un camp (intre timp l-au facut cimitir). Si vara, mergeam 400 de metri pana la gardul padurii de cercetari agronomice ale Institutului de Agronomie, unde saream gardul, si ne jucam de-a diverse, pentru ca fiind padure haiduci si altele se gaseau. Si in aceasta vasta padure de zece acri era si o constructie (Cetate!!!) abandonata unde fusesera niste bazine de apa. Va dati seama ?!
Daca ne jucam de-a pac-pac apai se naruiau dracului zidurile de fierbeton armat de atata PAC! PAC! La fiecare moment erau macar zece mingi de-alea de-un leu fugarite de macar zece seturi de cate zece-douazeci de pustani intr-un cerc cu raza de o suta de metri de la iesirea din bloc. Bine ? Nu exista sa nu incapi si tu sa fugaresti mingea undeva. Daca ne scoteam tevile, apai dracu' sa o ia hartie, daca nu zburau in tot momentul cam doua kilograme de celuloza sub forma de cornete. Ore in sir. La final, centrul de colectare isi facea norma pe tot anotimpul maturand covorul ramas in urma. Bun ?
Si iarna se interzicea traficului o straduta in panta din loc in loc pe care lumea turna apa cu furtunele (lumea = parintii, da ?) si ne faceam patinoar unde ne patinam cu patinele. Si erau sute de copii cu patine, si care n-aveau se dadeau cu sania si aia pe care nu-i lasa cu sania se dadeau cu bocancii, si asa mai departe. Iar mai tarziu, cand am crescut si ne interesau fetele aveam cam 5 in fiecare scara de bloc, toate de varsta noastra, in medie, daca nu era bloc de-ala zgarie nori de 20 de etaje unde erau macar 15-20, si ne intalneam intre noi mergand si venind de la in vizita. Bine ?
Si-am fost fericiti, si anume, toti, dracu' sa va ia cu ipoadele si rolele si prostiile voastre de azi. Pentru ca asa tre', copiii sa se joace intre ei. Nu cu parintii, nu cu adultii. E o perversitate fara margini asta, sa tii copilu' inchis in casa sa se joace cu tine! E nesanatos, bai! La orice varsta, e nesanatos. Copilu' de la varsta la care e capabil sa umble tre sa umble cu o ciurda de alti copii, cam de-o varsta cu el, aproximativ, da' nu ai tu ca parinte sa-ti bati capu', ca se separa ei singuri dupa cum e corect. Natura are grija.
Din multe, nenumarate motive! Pot sa explic, cu puterile mele reduse, unul singur, asa, la repezeala : socializarea. Copiii isi negociaza singuri rolurile. Daca tu te joci cu copilul, ca parinte, ai doua optiuni nete : ori lasi copilul sa impuna jocul, ori impui jocul. Si alegerea iti apartine. Tie. Fara discutii. Ca atare, nu e o alegere reala, e o alegere falsa, oricum alegi! Care-i rezultatul ? Ca oricum alegi vei obtine un copil desocializat, incapabil sa se joace cu ceilalti copii, care uneori or fi si alteori n-or fi de acord cu ideile lui, un copil care si-a creat falsa categorie a lui "Doal ziceam" si falsa opinie ca ea este intotdeauna acceptabila, un copil nenorocit. O lobotomie, o taietura facuta cu dalta prin orbitele sau urechile plodului e mai mica distrugere a mintii lui decat prostia asta!
Te mai mira ca el se va juca de-a Hiclal ? Pai de-a ce sa se joace, nenorocitu' ?! Tie ti-e frica sa nu moara, ca oricarui parinte, si deci ii comunici ca nu vrei sa te joci de-a el murind, chestie care alt copil n-ar face-o veci pururi, ca i se rupe lui daca moare plodu' tau, si acest i se rupe e esential pentru sanatatea mintala a viitoarei Madalina Manole. Copiii au o atentie exceptionala, ca ala ii singuru' rol al creierasului lor la varsta copilariei, sa observe si sa noteze ce fac cei din mediu. Asa se seteaza creierul, si pe observatiile si notitele astea va functiona toata viata.
Deci, de ce-s sfiosi pana la lacrimi, de ce-s desocializati, de ce nu stiu sa se poarte, de ce se deprima si de ce toate celelalte tinerii din ziua de azi ? Pai voi de ce credeti, asa, ca o curiozitate ?
Lasati copiii sa se joace intre ei. Cand erati voi copii, va zicea tata sa nu va prinda in casa pana apune soarele ? Va zicea mama ca ajunge galagia, ia mai iesiti voi si pe-afara ? Sau stateau amandoi geana pe voi, de parca n-aveau nici servici nici alte treburi ? Tineti minte copilul ala ciudat, pe care-l crestea bunica si nu-l lasa sa vina la nici un joc, copilul ala de care radeau toti (poate chiar si dumneavoastra), copilul ala fricos si plangacios, care incerca sa-si cumpere prieteniile cu bomboane ? Il stiti sigur, ca nu se poate sa nu fi avut unul in clasa, nu se poate sa nu fi avut unul in vecini.
Acum il cresteti. De ce va nenorociti copiii ?
Sunday, 25 July 2010
O teorie e cea conform căreia vremurile-s de așa natură încât societatea are posibilitatea să se autodistrugă (mai corect ar fi: să se dezintegreze) sub presiunea propriilor celule (familii sau indivizi, după caz), care-s din ce în ce mai mult într-o stare de autoprotecție/paranoia. E un fenomen indus în parte de mentalitate, în parte de mass media, plus alți factori.
E des întâlnită situația în care părintele trăiește cu frica „că-s hoți” sau că „îl calcă mașina” sau mai știu și eu ce alte presupuneri. Dacă cumva vine un nene și îi momește copchilul cu o ciocolată, ei?
Da' uite, eu am crescut într-un cartier păcătos din București, am avut de-a face și cu hoți și cu de toate și-s bine, în viață, sănătos (n-a apucat nici unul să-mi rupă oasele până acum, deși nu se știe niciodată). Ba chiar în diversitatea asta culturală nu-i așa rău cum cred unii.
Sunday, 25 July 2010
@spyked Intocmai. De fapt, copchii care se descurca singuri in general nu prea sunt suficient de naivi sa se ia dupa unu' cu o ciocolata. Aia care or fost protejati in schimb o patesc de obicei, si n-o patesc la 5 ani, cand orisicat, tesutul se regenereaza, ci la 35, ii duce nenea banca cu zaharelu' si-i fute de nu-si mai revin toata viata lor. 30 de ani de-acu' incolo platesc la ciocolata aia.
Sunday, 25 July 2010
Am fost copilul ala ciudat de care radeau toti. Nu inseamna ca nu m-ar fi lasat ai mei sa ies. Pur si simplu am fost eu mereu o bestie antisociala. Nu inseamna ca m-as fi jucat cu adultii. Sau ca m-as fi jucat prea mult. Mai mult visam, imi imaginam aventuri de genul celor citite prin carti. Uneori ma antrenam sa devin acrobata. Orice obiect de mobilier din casa era bun. Orice perete abrupt cand ieseam cu ai mei pe undeva prin jurul orasului. Ei nu-si doreau decat sa zaca pe o patura, eu nu-mi doream decat sa ma catar pe stanci.
Sunday, 25 July 2010
Apai de-aia am si zis ca nu voi sa vorbesc la modul personal, ca persoanele, mnoa, fiecare-si stie noima lui proprie. Nu inseamna ca ce-i bine-n general e si obligatoriu pentru fiecare-n parte.
Sunday, 25 July 2010
Hm, faptul ca acei copii vor asa de mult sa se joace mai degraba cu parintii decat cu alti copii e deja un rezultat al statului cu ochii pe ei sa nu rasufle fara sa miroasa mamita sau tatita. Deci pe scurt, nu e ca nu va mai jucati cu copiii, ci mai lasati-i oameni buni sa respire si singuri.
Sunday, 25 July 2010
Ca tata de baiat si in curand de baeţi, zic ca mnup. Adica nu ca mnu ca-s ghibol si ca nu ar fi bine sa fie ashe cum zici, ca io-l tip de mai bine de un an singur p'afara, si inca nu mi-i atat de mare incat sa mearga la scoala, da mnup in senul ca vremurile se schimba.
Is mai putinic copii, nu mai calci pe ei ca pe broaste, al meu are prin preajma inca doi copii de-o varsta, astia-s tati, trii puschetari ce alearga o minge, joaca turca, trag cu 'tubermanele' ori batucesc zapada.
Sunt din ce in ce mai multi omi care hotarasc fie ca nu vor sa se sacrifice si sa faca copii, fie ca isi pastreaza libertatea de a fi, gen trilema insarcinati-va.
Asa ca, mnup, nu mai vezi cete/hoarde/bancuri/carduri de copii p'afara, nici ca o sa mai vezi, asta si pentru ca, lasandu-i la o parte pe aia de nu vor sa faca, aia care fac, fac destul de greu si cam tarzior, ashe ca tin de ei cu dintii.
Mai ii si faptul ca, de obicei, omii fac acum cate unu.
Daca eram tata de fata, dupa ce avea 10 ani, iti ziceam ca s-o lasi tu pe a ta afara, sa vina domnii de 30 sa ti-o educe :D
Sunday, 25 July 2010
@Diana Coman Doamne fereste, si sa rezulte in douaji de ani niste adulti care nu simt nevoia de Stat protector care sa le fie si mami si tati ?
Eu nu inteleg urmatoarea chestie : lumea face miscari de strada si actiuni ngoistice contra gainilor de baterie si pro gainile de freerange, da' nimeni nu-si pune problema ca totusi... mai frerangeuiti si plozii, mai oameni buni, nu doar vitele au nevoie de aer. Nu-i cam suspect ? Cred ca rad maimutele de noi.
@Florin Apai de acord cu tine, ca s-o schimbat vremurili. Practic problema revine la aia ca ne luam - toti - mult prea in serios, dupa care avem pretentia "sa ne jucam". Pai cu ce sa ne jucam, lmao!
Apropo de fete, hm. Complex subiect, adevaru-i ca nu-i cunosc decat o latura, ma gandesc ca fetele insele vor avea a ne lamuri chestiunea. Eu personal am cunoscut si exemple si contraexemple la ce zici tu.
Sunday, 25 July 2010
Hai ma ca erau si pe vremea noastra de astia tinuti in casa si batuti cu furtunu de la masina de spalat daca intarziau de la scoala. Ai dreptate cu numarul mare, dar o alta consecinta a comunismului era si mica diferenta sociala intre copii.
La mine in casa daca faceam scandal eu si cu fratemiu ne dadea tta cate un sut in cur si mars la joaca, mama era insa de parere ca ar trebui sa fim inchisi in debara ca sa nu ni se intample ceva.
Subscriu la cele mentionate mai sus in totalitate.
Sunday, 25 July 2010
Dacă ne luăm după domnu` Popescu internetul va rămîne doar al adulţilor.
Asta voiai să spui ?
Sunday, 25 July 2010
@Mircea Popescu Hm, la extreme mai apar uneori macar oarece voci mai de bun-simt, dar restul lumii da repede cu mitraliera, ca de', sunt atacati la printzip. Acum ce sa zic, femeia cu andrele mai avea o replica pentru cine-i lauda pochiii mici ca ar fi nemaipomeniti: "eh, un rahat cu ochi acolo".
@Florin Ca fata care misuna singura si la 10 ani si la mai putin de atat iti zic ca nu vine nimeni sa o educe daca ea nu vrea. Si nici n-o tii tu, daca ea chiar vrea :D
Sunday, 25 July 2010
Stiți ce m-a intrebat pe mine un tată de fată, in clasa a VII-a , la o ședință cu părinții? Probleme erau cu carull -”Doamna dirigintă , ce facultate să urmăm , ca să invățăm să ne creștem bine și frumos copiii? ”
Eu nu am avut un răspuns răspicat, aveți?
Sunday, 25 July 2010
@cipslim Erau. Acuma-s blogeri de succes, sarmanii.
Faina chestia cu tata/mama, cred ca-i absolut emblematica pentru pe-atunci. Mami se ingrijora ca daca pateste ceva si tati da din maini a lehamita, "mai da-l si-n pizda masii" gen. Acu' mai nou avem familii din doua mame, de te si intrebi cum... da' sa nu intram in detalii.
@Marian S Sincer nu prea vaz sa aiba mare legatura cu ce spuneam io, da' mnoa.
Sunday, 25 July 2010
@Diana Coman Ase, sparge-l pe Florin ca merita si daca-l sparg io zice ca ii port duminicile :D
As vrea si eu sa vaz notat prinzipu' ala, asa de-o curiozitate. Cacred ca si ei, printipialii, daca l-ar vedea scris s-ar sparie.
@incertitudini Sper ca le-ai recomandat Scoala de la Frankfurt sau ceva de genu' ?
Sunday, 25 July 2010
Diana Coman, io glumeam catre Mircea, legat de comentariile de la "Bai, mi-e lene" :)
Sunday, 25 July 2010
Esti optimist. Pe scurt e ca daca-l iubesti trebuie musai sa-l sufoci, ca e mai fragil decat un palmier transplantat in Bucuresti, ca devotiunea parintilor se masoara in cat ii sufla in c(eafa) pochilului si ca toate astea ar fi "sacrificii" de le fac ei. Mai pe lung e in fapt ca e mult mai simplu sa tii copilul in dulap decat sa te asiguri ca are in el ce-i trebuie ca sa faca fata la ce poate intalni pe afara. Pentru orice problema complicata exista o solutie simpla - care e de obicei gresita :D
Sunday, 25 July 2010
@Florin Ma facusi sa citesc toate comentariile de la "Bai, mi-e lene" - glumesti tu zici, ca n-ai fata :) Decat sa incerci tu sa rupi picioarele alora cu educatia, stai linistit ca la nevoie le rupe fata chestiuni mai esentiale pentru ei decat picioarele :D
Sunday, 25 July 2010
@Diana Coman Este ce zici. Pana la urma, o recunoastere a propriei incapacitati de-a fi parinti, de-a fi adulti, de-a fi oameni. Si-o asigurare stupida impotriva propriilor spaime proiectate in viitor (si cat m-am sacrificat eu pentru tine! nu poate fi vina mea!). Un fel de-a nu avea de fapt copii, avand totusi copii, da' nu chiar. Nu degeaba cita cineva articolul cu insarcinati-va, e remarcabil cat de apropiata e pseudo-actiunea de non-actiune.
Sunday, 25 July 2010
Nu e o recunoastere, e doar o evidenta/manifestare a/consecinta :) Nu degeaba se zice ca doar cei care n-au idee ce trebuie facut de fapt fac mereu cate ceva.
Nu mi-e prea clar cum e cu apropierea aia, ca ce iese din pseudo-actiunea asta e mai aiurea decat din non-actiune si in plus nu e ca oamenii aia nu fac eforturi si muncesc uneori de zuzi (ca nu e vina nimanui decat a lor e alta poveste).
Sunday, 25 July 2010
E, pai metafizic zic apropiere, ca-n praxa sigur ca nu se regaseste :D
Ps, mi ze pare ca nu exista zuzi, doar zuza, zuze, fara masculin. Dintr-un intemeiat motiv :D
Sunday, 25 July 2010
Serios? Ce-i drept n-am un DEX aici, dar din copilarie eu stiu ca exista, DEX-ul online zice ca exista, iar in cel roman-rus gasesc doar a zuzai, nici zuz si nici zuza. Motiv sau cauza zici? :D
Sunday, 25 July 2010
Erata: a zuzui, nu "a zuzai".
Sunday, 25 July 2010
Pai cauza nu poate fi intemeiata, tu, ca ea insasi e intemeierea :D Motiv toata ziua.
Tu ai auzit vre-odata "ba zuzule!" ? Ca io am auzit "Ei, o zuza, ce-ti bati capul".
Sunday, 25 July 2010
Pai exact, de aia si intrebam: exista intemeierea aia sau doar un motiv? Ca motive se gasesc pentru orice :D
Am auzit cu siguranta "e zuz" si "niste zuzi".
Sunday, 25 July 2010
Nu prea crez sa existe.
Monday, 26 July 2010
Si citind asa...mi-a venit in minte o intamplare..si mi-am dat seama ca-i cam ca in "Imparatul mustelor" si intre blocuri. Aveam in zona un junior ca noi dar foarte timid, plapand si docil si ne-am gandit sa il poreclim. Ei bine.. "IUDA", a fost unul dintre cei care si-ar fi dorit sa creasca in alta parte, intr-o altfel de lume, pe o alta planeta. Dar s-a nimerit acolo intre bestii mici. Nu pot sa uit cum urletele sale au alertat-o intr-un tarziu pe mama lui care a coborat si si-a eliberat odrasla legata de cel mai falnic copac din gradina blocului. Era legat bine de tot, fedeles si lasat acolo la afumat in miez de vara. Iuda a crescut si-i tot cu capul plecat si azi, atata ca azi, cand il vad, mi-e rusine ca la greutatea din carca lui poate am mai pus si eu o piatra. Ca se ocupa natura de toate, cred. Am vazut tevi de cornete aproape inghitite pentru ca in avantul luptei juniorul cu teava de suflat la gura n-a vazut geamul prea curat. Cel lovit de masina de 3 ori in aceeasi vara, miraculos, traieste. Si cel care a plecat acasa cu o caramida in cap, dupa o disputa "ca intre copii" traieste. Traieste si iluminatul care ne-a invatat pe toti cum sa-ti dai o laba, ca nah, el aflase primul. Daca stau sa am gandesc, nu in copilarie esti cel mai predispus la a caca steagul ci in adolescenta. Atunci ne-am mai rarit. Una peste alta, am ramas cam toti cei care cu mijloacele pe care le avem al indemana, suntem cel putin teoretic in stare sa traim o viata. Toata. Fiecare cum doreste, dar s-o ducem la capat. Restul, joaca acum carti cu Elvis. Nu e copil ci maimuta cel care n-a jucat "tzaca", n-a umplut un prezervativ cu apa ca sa-l slobozeasca de la etaj in capul cuiva, cine n-a scuipat o corneta printr-o teava si n-a incercat sa agate fetele care jucau "elasticul", nu-i copil al' de n-a colectionat abtibilduri Turbo si Lazer si n-a luat la cur macar o data o curea cu catarama lata, n-a jucat carti pe pedepse si nu s-a batut "ca sa vedem care-i mai tare". Oricum ar suna, sa ridic in pula toti crescatorii de generatii palide. Cu drag, za Porc.
Monday, 26 July 2010
Ahaha asta cu geamul prea curat am vazut-o si io, pfoai, ce chestie. Si era geam de ala solid de juma de tenti, am crezut ca-i iese teava pe cur lmao. Noroc ca i s-o oprit maneru-n gingii. ("Vezi ma, ce bine c-ai avut maner ? Io ti-am zis sa-ti pui!")
Adevarul adevarat este ca mie-mi-e foarte usor sa vorbesc, ca am trait fara sa sparg un geam (veci pururi, niciodata n-am spart un geam).
In schimb era sa omor un vecin (sut cu patina-n tampla -> copilu' lat, avea urma si-n liceu), mi-am rupt aceeasi mana de doua ori in acelasi loc, ierni consecutive (a doua oara m-am dus singur la spital, in loc de mers la scoala). Si de fapt, din mia aia de copii o murit unul singur pan-am fost copii, si ne-am jucat prin gropi pe santiere printre cabluri electrice si catarat in pini si aruncat cu bolovani si ce mai doresti tu. Sigur, odata ce-am ajuns adolescenti in tulburatii ani 90 se murea pe capete, de nici nu stiu de-a mai ramas jumatate, da' aia-i usor-usor alta poveste.
Pe scurt, ce ziceam, c-am pierdut sirul ? A, da. Bine.
Monday, 26 July 2010
Aaa...da, bine zici tu, am uitat, clavicula, in acelasi loc, doua ierni si la mine. Nu e minunat ? :D
Monday, 26 July 2010
Pai ie minunat, cacaii de exemplu n-are clavicula, si daca eram cai ce ne mai rupeam ? Hm ?
Monday, 26 July 2010
Bre, sunt alte vremuri, urmează o generație de cyborgi. :|
Nu cred că jocul cu părinții e chiar așa dăunător pruncului, precum susții dumneata. Cum nici să fie lăsați să hălăduie nu e o soluție, ci trebuie să existe un echilibru între timpul petrecut cu părinții și cel petrecut cu copii de-o seamă cu el.
Îndrăznesc să întreb: cu dumneata nu s-au jucat părinții dumitale deloc, deloc?
Btw, punem de-o campanie, gen: ”Evitați să vă jucați în exces cu copii dumneavoastră!” , că tot se poartă campanii la orice? :D
Monday, 26 July 2010
Mari, sa stii ca sunt ciuborgi, asti micii, au computerele, iphoanele, ipoadele si alte minunatii de izci ca-s integrate direct in ei.
Nu cred Mirciu s-o gandit ca sa nu se joce deloc parintii cu ei ci, ashe, cum spui ”Evitați să vă jucați în exces cu copii dumneavoastră!”
Monday, 26 July 2010
El știe la ce s-o gândit, dar a făcut o pledoarie de zici ca e păcat capital să te apropii de prunc.
Mie una, mi-s tare nesuferiți părinții aia prea serioși și cu un deficiențe la capitolul spirit ludic. :|
Monday, 26 July 2010
Orisicum, parintii or sa faca fix numa ce vor ei, nu ce li se spune sa faca, ca ashe-s parintii.
Io, inainte sa fiu parinte, ashe ma pricepeam la teorie de apara si pazeste, pfoai si ioai, ca mai apoi sa descopar ca nu mi se pupa deloc teoria cu practica.
Plus ca ' copiii is in ashe fel dimensionati incat sa inmoaie parintii aia prea seriosi astfel incat sa se dedea la giumbuslucuri, gen
Monday, 26 July 2010
http://picasaweb.google.ro/sorin970/Scan#5322013601943562322
si
http://www.youtube.com/watch?v=WTe1JjKSYTs
Monday, 26 July 2010
Hehe... fain fecior, să-ți trăiască și să fie sănătos!
Eu am crescut cu cheia de gât, părinții îi vedeam mai mult în weekend. Cea mai mare parte a timpului mă jucam șotron, rațele și vânătorii, ascunselea, elastic, ne băteam cu apă, organizam teatre de păpuși, spectacole și ce dracii mai inventam impreună cu ceilalți copii din bloc. Dar mă jucam cu drag și cu părinții, când aveau timp de mine.
Tata se prefăcea în căluțul meu magic și mă plimba în spinare prin toată casa, mă gâdila, mă azvârlea în toate părțile, ne băteam cu perne... întorceam casa pe dos, spre disperarea mamei. :P
Monday, 26 July 2010
@Mari Pai echilibru sa fie, da' s-o stim si noi. Echilibru numesti tu ce se vede-n jur ? Hm ?
Dara ca s-or jucat, da' nici intr-un caz nu tin minte sa se fi tavalit tata-n chiloti pe gresie de-atata jucat. Nici nu-i tocmai sanatos, cum de altfel descopera si temerarul explorator al varstei demult trecute. Chestia asta-i pana la urma problema mare, parinti care pretind ca-s copii, fete care pretind ca-s baieti, barbati care se dau muieri, tangai cu mucii-n decolteu care se dau mari experti, e o cacofonie de voci si-o confuzie de roluri de abia mai alegi om cu persoana. Chestie care pe mine ma amuza si pe ei sarmanii ii confuza.
Chestia cu "campaniile" e cam asa : o campanie inutila care-i face pe oameni sa se simta bine merge, o campanie inutila care-i face pe oameni sa priceapa ce gresesc nu merge.
@Florin Eu chiar astept momentul cand vom integra interfata la internet direct in creer. Mai imi iau si-un powersuit de-ala si-s Robocop.
@Mari editia a 2-a Tu ici regreti ca nu-s pedofil dincoace te plangi ca nu ma apropiu destul de copchii, ti-or scapat personalitatile multiple din chingi ? :D
@Florin editia a 2-a Ca bine zici. E foarte de-adevaratelea aia cu teoria si praxa.
Monday, 26 July 2010
@Florin Mei da' bine mai joaca mandrele dat fiind cate camere's acolo pa ei. Spune drept, daca erau toti mustaciosii aia cu teleobiectivu' pe tine la momentu has, mai faceai ficior sau stateai si te uitai la obectu' muncii flasc ? Intreb numa'.
@Mari Deci clar sechele :))
Monday, 26 July 2010
Bre, aici nu era vorba de cazul dumitale, care ai zis clar că nu ai copii și nici nu îți dorești, ziceam de cei care posedă prunci.
Și oricum dumneata, pedofil sau nu, e recomandabil să stai departe de copii, pentru binele ambelor ”tabere”. :D
Crezi că-s sechele? Oare se mai vindecă? :S
Monday, 26 July 2010
@Mari, multumim frumos, sa fie ashe cum zici :)
Si io am crescut cu cheia de gat, am prins joaca (cu razbeluri intre ulite si clanuri, la bunici) de toate felurile si-n ashe hal ca greu imi vine sa cred ca am fost ase impilitat :))
Si io ma jucam cu tata, folbal, io eram mingea :))
@Mircea, drept iti zic ca io n-am fost la demonstratie, nu de alta da le stricam toate socotelile de cat m-as fi imprastiat de ras p'acolo. Deci da, or prestat grozav picii, cu toate obiectivele ei si cu toti omii razand pe langa, ii ceva :D
Monday, 26 July 2010
E tare dulce piticul tău, o să te trezești cu domnițe la ușă în curând. :P
Monday, 26 July 2010
@Mari Ei, cat de grav poate sa fie. (famous last words)
Stii cum se zice, ca se vindeca pana te mariti ? Mnoa.
@Florin Io ma jucam de exemplu sah. Da' dracu' s-o duca de lume, tot mi se pare cel putin inadecvat sa joci fotbal cu tata si el sa fie mingea.
Sa vezi cata atentie vor avea nevoie la 15 ani, daca la 5 au cameraman propriu.
Tuesday, 27 July 2010
Apoi, asta e.... rămân așa defectă, că la măritat nu mă pricep, cică sunt greu de îmblânzit. :D