NSFW - Povestea Sandei

Monday, 15 March, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Sanda s-a nascut in ‘75, intr-o familie proaspat mutata la oras. Tocmai de-o saptamana intreaga, sa zicem, desi nu era intreaga : luni coborau pe peron, sambata tatal ei plangea in maternitate. Nu-i clar de ce plang tatii in maternitate, dar se pare ca tatal Sandei nu fu primul, cum se pare ca n-a fi nici ultimul. Mai vazusera zidurile alea trase-n lavabil alb cu dunga regulamentara de un centimetru tati plangand, cum mai vazusera si Sande, de altfel.

Orasul, industrializarea patriei, dezvoltarea multilateral dezvoltata, constructia socialismului, decenii de impliniri marete. Pe care Sanda le-a trait, ca toate celelalte Sande, Andree, Ioane si Adriane, din clasa ei, din clasele paralele, din orasul ei, din orasele paralele, cu cheia de gat si pita cu marmelada in mana. Printre constructii, urme de senila de excavator, gramezi de panouri solare si praf.

Scoala primara, apoi gimnaziul, cu multe reguli, cu snurulete (de sef de detasament si de grupa, de responsabil si de bagator de seama), activitati pionieresti, practica agricola, olimpiade si concursuri de sah, cercuri (electronica sau tribuna juridica) si cu tot restul pe care nu-l mai notam aici : pentru cei ce le-au prins ne-am repeta, pentru ceilalti oricum nu conteaza. Uniforme cu numar matricol, carnete de elev cat o palma, paginile la caiete numerotate si la sfarsitul caietului cu-n referat in care semna toata lumea, si eventual doi trecatori pe post de martori.

Cu intrarea la liceu, examenul de groaza si teroare, fara posibilitate de apel : ori la scoala ori la munca. Si apoi cu treapta, si apoi cu intrarea la facultate, si armata indiferent. Da, si pentru Sanda. Pregatirea Sandelor pentru Apararea Patriei. Sanda "a dat" la cel mai bun liceu din oras - matefizica - unde intrau cam un sfert si-a intrat. In cea mai buna clasa.

Cu ajutatul parintilor si bunicilor la munca pamantului, cu transferuri de valori, ideologii si pareri, din sisteme disjuncte intre ele si incoerente in ele insele, cu forta mai mult decat cu vorba buna, cu lecturi cat pentru doua vieti, pe furis si pe sub mana, cu Liceenii si cu muzica la pick-up si magnetofon. Cu ceaiuri dansante si cerut prietenii si tabere pionieresti la Navodari. Oameni sezand linistiti pe benzi rulante care uruiau in surdina, ducandu-i spre nicaieri, ca si pui din fermele de KFC. Oameni printre care si Sande, Sande printre care si Sanda.

Si undeva pe parcurs, revolutia, imbulzeala, agitatia, Punctul 8 (de la Timisoara). La 15 ani vanzand in carciuma, la 16 la taraba, facand Stanbulul dupa tricouri si mohair, carand cu spatele marfa pentru calculatorul CIP, bluzele "italienesti" de la sarbi, blugii americanesti din Ankara, parfumurile frantuzesti de la bulgari... Facultatea, obiectivul final, dar acum cu conotatii noi - oras mare, cu deschidere, domeniu cu deschidere inca si mai deschisa - sociologie, cu o concurenta de 8 pe loc desi nu-i era clar, nici Sandei, nici colegelor ei, nici profesorilor lor cam care-i rostul, scopul sau utilitatea, si cam care va fi functionarea viitoare a acestei profesii. Daca intr-adevar era profesie.

Proaspata studenta, ajunsa in Bucuresti cu cele doua perechi de blugi si 7 tricouri, cu geamantanul de carti si cu bani cat sa se poata-ntoarce acasa, dupa niste nopti dormite pe holuri sau pe la prieteni si-a gasit prima cazare "in Capitala", pe vremea aceea la margine de tot, in Petru Poni (visavis de Petromul de la iesirea spre Pitesti), intr-o camera de 8 locuri cu paturi suprapuse, cu acoperis picurand la fiecare ploaie si cu baia pe hol, unde colcaiau melcii. A varuit camere, a improvizat rafturi, si-a facut camarazi, prieteni, cunostinte. A gatit si-a inventat mancaruri si cand n-a fost ce a mancat paine cu apa.

Si pentru ca acasa era tot mai complicat, si-a cautat de lucru, din primul an de facultate. Si-a gasit ceva, nu chiar o slujba, sau aproape o slujba, la un teatru de revista, sau o revista de teatru, ceva confuz in tot cazul, cu oameni jucand rolul de cautatori si cautatori jucand rolul de oameni, relativ acceptabil si relativ convingator. Slujba unde s-a straduit sa faca treaba, pe cat posibil, si pe cat posibil a si facut, cand i-a iesit. Iar cand nu i-a iesit, n-a facut.

Pana intr-o buna zi, cand seful teatrului, sau patronul, sau proprietarul cladirii, sau nu-i clar de fapt si exact ce rol avea grasanul respectiv in structura de active si pasive din spatele structurii de hartii din spatele structurii de relatii de bine de rau interumane care construia institutia, sau corporatia, sau in fine, ce-o fi fost chestia unde lucra Sanda, a rostit printre dinti, scuipand intr-o parte, "acum aduceti-o pe aia noua", si Sanda s-a trezit cu doi gealati in camaruta mica si usor igrasioasa unde-si avea ea fizic amplasat locul de munca, care-au luat-o pe sus fara s-o intrebe mare lucru, si fara multa dificultate, fata subtire si mladie ca un pai din campie, pierzandu-i un pantof pe drum.

Si, odata ajunsa in spatele cortinei, tinandu-i o mana sucita la spate si rupandu-i de pe umeri rochia usoara, de vara, unul dintre cei doi, mai blond, mai talamb, o-mpinse afara, in fata publicului, femei si barbati cu fete usor amorfe, cu priviri abrutizate de nesfarsita perindare de femei despuiate, mai cu voia mai fara, pentru amuzamentul, sau torpoarea, sau distractia lor. Sau ce-o fi fost. Oarecum excitati, pentru cateva secunde, sa vada prospatura.

Si asa, sub privirile un pic invidioase, un pic superioare ale celorlalte fete, obisnuite sa iasa goale-n scena la fiecare reprezentatie, in fata unui public obisnuit sa le vada pana-ntr-atata ca nici nu-si mai da osteneala sa le remarce, s-a topit inocenta Sandei.

sandaNu stiu daca mai conteaza ce-a facut ea mai departe, daca a intrat in pamant de rusine, daca s-a topit de placere, dac-a fugit inapoi, in fundul gol spre fundul tarii sau s-a angajat in toate teatrele de revista si revistele de teatru de pe toate ulitele noroioase, prafuite, inundate ale "Capitalei".

Stiu sigur ca nu ma intereseaza. Si mai stiu ca desi Sanda asta despre care va spui nu exista, povestea este intru totul adevarata.

Si are bune sanse de-a fi chiar povestea dumneavoastra.

(PS. Singura, absolut singura legatura intre randurile de mai sus si alte randuri pe care le puteti citi pe internet e imaginatia mea bolnava.)

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

22 Responses

  1. Imaginația asta a dumitale ceva de speriat, parol!

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 15 March 2010

    Nu-ti fie frica, musca.

  3. Nici la fetishuri nu stai rau :))

  4. de ce e nsfw povestea sandei?

  5. Mikael Eon`s avatar
    5
    Mikael Eon 
    Tuesday, 16 March 2010

    tara in care mortul e de vina.

  6. no sex?

  7. Cristi Parvan’s blog = Cristian Preda ? Il botezi cu apa de ploaie pe el sau pe tine?

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 16 March 2010

    @ioana Pentru ca la work ar trebui sa se desfasoare work, nu comedioare de-astea stupide in sine si triste prin victimele lor.

    @Mikael Eon Sa-i fie rusine.

    @Flaviu No. Sex is for people.

    @Dr.A Ma gandeam aiurea.

  9. sanda nu-i un bot de carne. sanda stie asta. sanda nu ajunge cu mana sucita la spate. sanda isi apara "gradele de libertate". Sanda stie si ca "orasul cu lumini" e plin de cazuri de siluire dar nu-i mai putin safe decat catunul noroios. Sanda stie ca-n catunul noroios scuzele de genul "n-am ce sa fac", sunt doar un "bot de carne" sunt bine infipte in mintea sandelor de acolo. Sanda prefera sa aleaga ea gradul de "safe".

    PS: daca singura "legatura" e imaginara ... atunci nici "linkul" n-ar trebui sa fie "real".

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 16 March 2010

    L-am scos.

    Si foarte bine face.

  11. Porcul de York`s avatar
    11
    Porcul de York 
    Tuesday, 16 March 2010

    Interesant, mai ales ca-i o chestiune frecventa ca situatie. Sa zicem asa. Sanda este sau nu este predispusa la a pati asemenea lucraciune. Radacina e in sistemul ei de valori. Adica.. ea poate sa nu fie tentata de "orasul cu lumini" si isi poate gasi un Sandu linistit, nebautor si nefumator, cu care sa imparta lumea in doua sau cu pentru care sa gateasca fericita in timp ce el priveste meciul la TV. Tentatia "luminilor" apare in general din pricina lipsurilor, de ordin material in speta, carevasazicalea unii vrea BANI. Dar esti pregatit sa-i vrei? Nu oricine vine din orice catun si crede ca-i fruncea, pentru ca se trezeste intr-o situatie urata, intr-o serparie in care minti multi mai versate si perverse au loc sa se dezlantuie, ba chiar din asta au un mod de viata. Prin rasucitele mele randuri vreau sa zic ca Sanda a fost predispusa prin natura alegerilor facute. Ca n-o patea asa, si-ar fi gasit un Sandu din "orasul luminilor" si sigur n-ar fi ales un parlit. Ar fi fost unul din cei cu masina lustruita. Pentru mine, o Sanda care ajunge pe scena desnuda, siluita asa putin, si o Sanda care a gasit un baiat de bani gata si sta cu el iubindu-i portofelul, e aceeasi Sanda. Ce-i la mijloc se numeste ghinion. Ea pentru mine , tot putreda-i ... a dracu' visina !

  12. Porcul de York`s avatar
    12
    Porcul de York 
    Tuesday, 16 March 2010

    Rectific ceva cu scuzele de rigoare. La o mai atenta analiza, Sanda ta ... e ceva mai cuminte de cum am zis eu, tu vorbesti de o Sanda mai batrana, eu de una ceva mai tanara, Post-Revolutie.

  13. cristian`s avatar
    13
    cristian 
    Tuesday, 16 March 2010

    Ntz ntz.... numai partea cu Petru Poni nu se potrivește... că trebuia să aibe pile pe lîngă alea câteva monezi pentru a se întoarce acasă + nu erau camere cu 8 paturi, nu ploua pe holuri și nici crescătorie de melci nu a fost vreodată.

  14. Cristian: .. pentru un loc in camera de 6 cu 8 paturi nu trebuia pile ci doar insistenta. Povestea Sandei de aici omite distinctia intre caminul de baieti si cel de fete. Dar cum Sanda poate fi oricine ...

    PS: iar melcii aveau si ei gradul lor de libertate nu erau crescuti de vreun grasan antreprenor

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 16 March 2010

    @Porcul de York Nu ma pretind o somitate in meandrele ruralitatii romanesti contemporane, dar judecand dupa bufetele satesti as presupune ca obloanele-s lasate pe o lipsa ampla de Sanzi nebautori si nefumatori. Care nu-s plecati la Istanbul, gen.

    A, si daca tot suntem cu Capsha pusa, http://www.youtube.com/watch?v=_DLF7quqbCs

    Da'i bine ca observi cum lucrurile nu sunt faptual chiar asa de simple cum le arata statistica. Un fapt simplu si banal, asupra caruia si Cristi atrage atentia, si ciudatul ala de criminalist nu pare sa-l fi patruns.

    @cristian Am furat tocmai ca sa fie autentic. Si este.

    @parvan Inchisorile sunt intotdeauna construite in antrepriza, pe bani, cu contracte. Antrepriza, adica chestia ce-o fac antreprenorii, nu-i asa.

  16. cristian`s avatar
    16
    cristian 
    Tuesday, 16 March 2010

    @parvan - precum spui Sanda o putea să fie oricine dar amănuntele date despre acel cămin (apropo era mixt) din acea perioada, a acelui cămin, liceu, este identică cu cea pe care mi-am petrecut-o eu acolo - pură coincidență - de aia nu pricep de ce doar juma din amănunte sunt reale...

    referitor la PS - exact cum spune Mircea

    @Mircea - păi să facă bine să fie

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 16 March 2010

    Noa taci ca-i interesant, eu m-am bazat pe amintirile omului! Am fost pacalit ?!

  18. Eu raman la parerea mea atat de bine fondata incat nu merita argumentata : Ardeti holdele, otraviti fantanile si sa fugim in munti (Alpi, de preferabil).

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 16 March 2010

    Ma pregateam sa citesc ca "ai lu' Venus", sa cad de pe scaun, imi alegeam deja coltu' de covor.

  20. Dar totusi ce inseamna NSFW ?;))

  21. Mircea Popescu`s avatar
    21
    Mircea Popescu 
    Friday, 24 September 2010

    Not Safe For Work.

  22. Mircea Popescu`s avatar
    22
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 30 March 2016

    On re-read, I must add that I see absolutely nothing above and beyond pious fraud in Cristi Parvan's protestations above.

    Sanda chooses exactly nothing ; Cristi however likes to pretend she did. To assuage his own guilt, to deny his own failure, whatever. I won't go into the discussion of that other than to say I have no idea why even keep using male names. There's really no call.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.