Notiunile de baza - III

Tuesday, 22 June, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Problema cu care incheiam articolul anterior din aceasta serie, si anume, cum decizi care sunt cele mai eficiente abordari ? aduce implicit si-o noua categorie de solutii in problema alegerii intreprinderilor in care grupul urmeaza sa-si investeasca energia. Dupa anarhie si autarhie urmeaza solutiile comerciale.

Astfel, daca soldatul isi pune problema concreta sa afle ce-i mai bine de facut cu pestele, a) sa fie el sarat sau b) sa fie tinut in caldura umeda, sa putrezeasca, isi poate da tot soiul de solutii. De exemplu, luand in considerare faptul ca pestele putrezeste singur, dar pentru a-l sara e nevoie de munca, pare a fi preferabil sa-l lasi sa putrezeasca. De alt exemplu, luand in considerare ca pestele nu se poate sara fara sare, si deci ca sa-l sarezi tre' sa faci cumva rost de sare, in timp ce putrezirea nu necesita nici o adaogire, iarasi pare a fi preferabil sa-l lasi sa putrezeasca.

Pe langa aceste raspunsuri din putul gandirii, soldatul mai poate obtine un raspuns si mergand la targ. Fierarul care aduce la vanzare scutul de fier pe care soldatul nostru si-l doreste ar fi dispus sa-l vanda pentru doua sute de pesti sarati. Pe de alta parte, nu-i dispus sa primeasca nici o cantitate de peste putrezit, nici pe gratis. Problema s-a rezolvat fara alte discutii, daca vrei scutu' sarezi pestele. Daca nu-l sarezi, si-l lasi sa putrezeasca, lucrezi degeaba.

Iata deci cum comertul a rezolvat problema celei mai eficiente abordari : vorbind cu fierarul, soldatul afla ca a sara pestele e o abordare mai eficienta decat a-l lasa sa putrezeasca. Uite ce lucru interesant are loc aici : fierarul raspunde intrebarii "Ce ai prefera tu, fierarule, sa primesti in schimbul scutului astuia ?". Asta-i o intrebare la care fierarul poate raspunde, ca-i despre el. Dar raspunsul pe care-l da el e utilizabil intr-un mod care nu mai tine de fierar. Raspunsul e utilizabil in mod universal, si soldatul trage o concluzie despre metodele de procesare a pestelui din raspunsul fierarului, concluzie care nu-l mai include pe acesta.

Comertul joaca astfel un rol de vehicul de abstractizare. Ca si limbajul, comertul este o indeletnicire umana care ingaduie creerea de reprezentari din ce in ce mai complexe asupra mediului inconjurator. Acest atribut extraordinar al ocupatiei respective nu se opreste la simpla chestiune a eficientei discutata mai sus, ci decurge la nesfarsit. Spre exemplu, daca fierarul care vinde halebarda ar fi dispus s-o vanda tot pe doua sute de pesti sarati, dar pe de cealalta parte ar fi dispus s-o vanda si pe zece barne de lemn de fag, soldatul merge acasa gandit.

La ce se gandeste el ? Pai uite. Scut, 200 de pesti sarati. Halebarda, 200 de pesti sarati. Total, 400 de pesti sarati. Tipul care-i sareaza poate sara 40 la zi, deci in 10 zile s-ar face. Pe de alta parte, tipul care repara undite nu prea are treaba, oare daca l-am trimite o zi in padure, n-ar fi el in stare sa vina cu cateva barne de fag ? Ia hai sa facem o incercare.

Si intr-adevar, se vadeste ca omul aduce patru barne de fag in prima zi, si sase intr-a doua, pentru ca intre timp s-a perfectionat in activitate ("acu' stiu unde sa le caut"). Iata deci ca in loc de 10 zile, mica natiune de la malul lacului a produs destul material de schimb pentru un scut si-o halebarda in 5 zile.

Cum de-a fost posibil ? Pai, comertul n-a rezolvat doar problema abordarii celei mai eficiente, ci-a indicat de-a dreptul care-s intreprinderile in care grupul ar trebui sa-si investeasca energia. Daca, de exemplu, mergand la targ cu barnele si pestii soldatul descopera ca multa lume ar mai cumpara barne de fag, el poate trimite unul dintre cei zece pescari impreuna cu fostul reparator de undite, acum reprofilat taietor de lemne, in padure. Si daca echipa se intoarce impreuna cu 15 barne, ca-i mai usor, soldatul sta si face o socoteala.

Doi oameni la padure ... 15 barne. 15 barne... o halebarda si jumatate. O halebarda si jumatate... 60 de pesti sarati. Pe de cealalta parte, doi oameni la pescuit ... 8 pesti, nesarati. Pai frate... hai atunci sa mai trimitem din pescari la padure. Si soldatul se apuca sa faca doua echipe, conduse de cei doi fosti lemnari, fiecare cu cate doi pescari in subordine. In total, sase oameni. La barne cu ei. In scurta vreme din fostul satuc de pescari nu mai pescuieste nimeni, toata lumea taie lemne, intre timp fierarii le-au facut securi si fierastraie, si soldatul s-a gandit ca n-ar fi rau sa se apuce sa construiasca si-o palisada. Asa ca parte din lemne se folosesc in scopul asta, si si-a permis sa mai ia si doi ucenici.

Curand micul trib se apropie de treizeci de persoane, care traiesc intr-un fort, paziti nu de-un turn ci de patru, in care stau la paza nu un arcas, ci in total sase (facand cate patru cu schimbul) plus un soldat inarmat pana-n dinti, si chiar daca nu mai pescuieste nimeni totusi au nu doar peste, ci si paine, fructe si cas, de la targ. Ba chiar friptura, pentru ca soldatul s-a gandit sa trimita cate-un arcas cu fiecare echipa de taietori de lemne, ca "cine stie", si din cand in cand mai dau peste cate-un iepure.

De ce s-a apucat soldatul sa trimita pescarii in padure ? Pentru ca produsele padurii aveau mai mare cautare pe piata decat produsele lacului. Cine i-a spus lui asta ? Piata.

In lipsa unei piete functionale e destul de dificil pentru soldat sa aleaga cam ce-ar trebui sa faca oamenii. Orice alegere va fi neaparat arbitrara, si probabil eronata. De fapt, nici nu prea conteaza cine alege, fie ca oamenii traiesc dupa modelul autarhic, si pescarii pescuiesc ca "asa au apucat din mosi stramosi" iar soldatul achieseaza la starea de fapt, sa nu-si ridice lumea-n cap, fie ca soldatul hotaraste ca oamenii sa pescuiasca, dupa modelul autarhic, si ei se supun ca sa nu si-l ridice in cap, alegerile tot arbitrare sunt, si probabil eronate.

Dar odata ce exista o piata functionala, si soldatul, si pescarii pot afla ei insisi, direct de la sursa, ce ar fi cel mai bine de facut. Dupa care isi pot intemeia activitatea rational, nu fac ce fac pentru ca "asa au apucat", sau pentru ca "asa zice sefu'", ci pentru ca asa-i mai bine.

Category: Actiuni si Optiuni
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

8 Responses

  1. Auzi, rogu-te, dă-ni-le chiar mai rar decît suta de cuvinte, să apucăm şi noi să rumegăm în linişte gândirea asta. Mulţam fain.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 22 June 2010

    Hahaha!

    Mnoa bre ca nicecum nu-i bine.

  3. totusi e-o slabiciune in argumentul tau ca comertul ar fi vehicul de abstractizare, cum ii zici. si anume: daca fierarul e-n stare sa stie / afle ca pestele e mai bun neputrezit, apai afla si soldatul, fii tu pe pace, si fara comert. Universalitatea nu-i data de comert acilea ci de faptul ca pentru toti oamenii in toate timpurile in toate circumstantele pestele e mai bun neputrezit. cel mult poti zice ca comertul il pune pe ganduri pe soldat... in privinta pestelui dar si a mijloacelor. asta da. deci comertul stimuleaza inventivitatea... da' ce-i singurul?

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 22 June 2010

    Abuzezi de exemplu. Sigur ca in exemplul asta dat e "evident" ca pestele e mai bun neputrezit. Dar pe ce te bazezi cand induci ca in toate cazurile ti-ar fi "evident" ?

    Cum e mai bine sa folosesc 1 MWh, producand sase tone de aluminiu lingouri sau o mie doua sute de saci de polietilena impletita ?

  5. pai ia sa facem un mic comert de abuzuri pe-aici. sa raspund intai: nu stiu. fiindca n-am nevoie nici de aluminiu nici de polietilena.

    deci comerciantul se raporteaza la nevoia sa indirect, prin nevoile altora.

    dar (macar) nevoile de baza ale oamenilor sunt cam aceleasi. deci macar la nivel de nevoi de baza abuzul meu tine. sau nici macar nevoile de baza nu-s aceleasi? in rest in cazul nevoilor mai "complexe" e perfect valabil.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 22 June 2010

    Pai tine si nu tine. Cum e mai bine sa cheltui 10 lei, pe o portie de cartofi svabesti + ceafa la gratar sau pe o jumatate de portie de sushimi cu somon ?

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 June 2010

    PS. Ca sa generalizam : motivul principal pentru care o economie planificata tinde sa ofere putine clase de produse (un singur tip de masina ; trei tipuri de mobilier de dormitor ; doua feluri de branza ; doua feluri de paine ; un fel de lapte ; un fel de smantana ; trei feluri de lampi de birou) este tocmai nevoia de-a simplifica ecuatia pe care incerci si tu sa o rezolvi mai sus.

    Daca in fiecare categorie exista relativ putine (1-2) tipuri de produse, atunci rationamente precum "e evident pentru toata lumea ca X" au ceva mai multa aplicabilitate - nu pentru ca ar fi mai adecvate, statistic vorbind, decat in cazurile de economie libera pe care ti le-am aratat, ci pentru ca variatiile constituie vibratii relativ mici fata de un monolit masiv, caz in care par ele mintii omului neglijabile. Situatia nu-i diferita fata de un perete de beton, lung de 10 metri, inalt de 3 si gros de 0,3 (10mc, ~18 tone) la care atingem un vibrator cu greutatea tijei active de 1.8kg si vibratii in amplitudine de 8 milimetrii cu perioada de 18Khz.

    Teoretic o vibratie de 8mm se poate neglija in raport cu un zid de 10mc, si activitatea unei tije de 1.8kg se poate neglija in raport cu un zid de ~18 tone. Totusi, vibratorul de spart betoane sparge betoane, dintotdeauna, ca singura activitate.

  1. [...] in articolul anterior din aceasta serie ca piata ofera un model rational pentru alegerea intreprinderilor in care grupul [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.