In opera sa ne masuram
Andrei Plesu lanseaza niste sageti in Dilema, acuzind persoane pe care le vede, cu ochii mintii, "stingînd lumina, punîndu-şi pătura în cap şi pornind, cu fălcile încleştate, la luptă".
Nu da nume, fie pentru ca ochii mintii nu vad carti de vizita, fie pentru ca proverbiala patura in cap il impiedica sa faca identificari prea precise. Cel mai probabil nu da nume pentru ca nu-si permite. Asa-i dintotdeauna, lupii batrini, mai grasi decit le-ar ingadui calitatile proprii masurate la moment, ingrasati in virtutea inertiei, acumularii, trecerii timpului, incearca sa polemizeze cu lupii tineri, mai subtirei decit le-ar permite sa duca aceleasi calitati masurate in acelasi fel. Dar incearca s-o faca fara sa si-o asume, pentru ca stie si el cum stie oricine in pozitia lui, instinctiv, ca intr-o masurare directa, pe-un cimp neutru n-ar avea nici o sansa sa iasa viu. A simtit-o recent amicul lui, intr-o confruntare directa cu - culmea umilintei - o femeie! si inca, o femeie din aceeasi generatie. Ce s-ar alege din Plesu, cel care zice ca si-a cistigat, "prin prestaţia lui civică şi profesională, dreptul de a fi tratat cu un minim respect" daca s-ar vedea silit sa abandoneze damfurile si pretiozitatile si sa intre in ring corp la corp si minte la minte cu vre-unul dintre nenumitii ceia la care face aluzie mi-e usor mila sa cer sa aflu. Am totusi ca o banuiala.
Dezavantajul metodei curajosului, de-a o da anonima, este ca mai oricine poate sa ridice manusa. De exemplu eu. Vastul meu narcisism imi ingaduie sa presupun ca Andrei Plesu mi se adreseaza fix mie. Pina la urma, de ce nu, ar avea motive (de exemplu, de alt exemplu, si mai ales de-asta).
Ce are sa-mi reproseze stimabilul, dincolo de faptul ca nu am avut, cum a avut el, "intelepciunea" sa ma alatur unei cauze nobile, ca de exemplu cauza presedintelui Traian Basescu ? Noi sa fim sanatosi, e drept ca s-a mai ingrasat putin de-acolo, dar grasimea nu-i nici lucru de lauda nici avantaj, intre lupii tineri. In schimb eu n-am pentru ce sa-mi cer scuze si de ce sa incerc, subtil si delicat, sa ma distantez astazi, cu sugestii despre cum "nu s-a inventat H.R. Patapievici in 2005". Ce-i drept, s-a inventat mai demult, si s-a acoperit de-un munte de ridicol in 2009, cind stia el ce sexuri interzise s-ar gasi pe virtuala caseta cu Mircea Geoana.
Pai, dincolo de faptul ca n-am avut "intelepciunea" sa ma apuc sa-l sustin pe Traian Basescu, cealalta mare buba este ca n-am opera, sau in termenii stimatului,
O regulă de bun-simţ ar fi aceasta: ca să conteşti statutul cuiva, trebuie să ai tu însuţi un statut. Să exişti. Să pui, la o adică, ceva pe masă. Nu orice nubilă ţanţoşă poate ieşi la portiţă ca să bombăne genunchii Ginei Lollobrigida. E nevoie de un dram de îndreptăţire, de oarecare acreditare: să fii măcar Miss Ferentari, sau Miss Tecuci! Altfel, asistăm la un spectacol ridicol, în care se dă cu golul în plin, cu cvasi-nimicul în ceva consistent. Ca să demolezi o autoritate, trebuie să fi cîştigat, la rîndul tău, o autoritate cît de cît comparabilă. Despre cineva care a tradus în limba română Platon, Heidegger şi Schelling, care a oferit o ediţie critică a lui David Armeanul (ultimul comentator grec al lui Aristotel), care a scris cîteva cărţi de filozofie originală şi a marcat cel puţin o generaţie cu Jurnalul de la Păltiniş şi cu Epistolarul, despre cineva care a întemeiat o editură prestigioasă cum este Humanitas şi a format cîteva serii de studenţi prin prelegerile sale universitare, despre cineva de genul ăsta nu se poate pronunţa, cu o nonşalanţă de bistrou, orice scrib nărăvaş, incapabil să sară peste propria lui umbră.
Monser, sa sarim peste propria umbra, dar sa nu sarim peste cal. Editura Humanitas n-a fost "intemeiata" de Liiceanu. Humanitas a fost intemeiata printr-un ordin al Ministrului Culturii de-atunci, recte Andrei Plesu, ordin care a rebotezat Editura Politica. Condusa, n'oublions jamais, si-n vremea lui Ceausescu tot de acelasi intemeietor director, Gabriel Liiceanu. Cel care, cum fara indoiala cunoasteti, nu-si ducea masina de batut la Militie intru inregistrare, rezistind astfel batailor regimului cele manuale prin masina lui de batut cea independenta. Poate ca lipsa mea de anvergura ma face atit de intractabil in fata pretinsei sau chiar realei confuzii asupra istoriei in care, cu trecerea timpului, Andrei Plesu pare sa naufragieze tot mai des. Poate. Nu prea cred.
Pentru ca, venind la tema, o mie sase sute si paisprezece articole scrise si semnate de mina mea pe Trilema (excluzindu-l pe acesta de fata) inseamna aproape un milion de cuvinte. Noua sute treizeci si sase de mii trei sute si cincisprezece, pentru cei interesati de precizie matematica. De la inaltimea acestui milion de cuvinte, scris de mine, ma uit oarecum in jos la crestetul chel al unui burtos care se crede monument de cultura si ma gindesc ca mai are de muncit. Cartea medie duce cincizeci, saizeci, hai optzeci de mii de cuvinte.
In raport cu milionul pe care sed eu, doua-trei volumase de eseuri, doua trei volumase de reverii cu pretentii filosofice, inca cinci sau zece cartulii diverse nu constituie mult mai mult decit un musuroi de cirtita. Tot asa cum el se uita in jos inspre cel ce-a produs "o carte de interviuri (care trăieşte în primul rînd prin cei intervievaţi)" sau cel "a cărui prestaţie publică se reduce la o carte de bombăneli acre plus o antologie de alte cîteva bombăneli", tot asa, exact la fel, cineva se uita in jos la el. Eu, in cazul de fata, dar asta mai putin conteaza, pina la urma.
Îţi vine să întrebi: cine sînteţi fraţilor? În numele cărei isprăvi personale vorbiţi? De ce vă irosiţi tinereţile aruncînd, otrăviţi, cu praştia? Daţi-ne ceva! Altceva decît resentimentele dvs. ambalate „jurnalistic“ sau „sociologic“. Scrieţi ceva solid, impozant, pentru instrucţia şi plăcerea cititorilor. Ocupaţi-vă de înzestrarea proprie, nu de găurile din statuia altora! Mîrîiala nu e o specie a creativităţii. Regăsiţi-vă! Agitaţia dvs. bilioasă nu ajută şi, de fapt, nu interesează pe nimeni! Prin verdictele dvs. iritate, cei vizaţi nu pierd nimic, iar dvs. nu cîştigaţi nimic.
Ce-mi displace din toata aceasta chestiune, dincolo de imaginarele atingeri pe care un batrin depasit de vremuri le-ar putea aduce, mie sau altora, e tendinta manifesta a lui Andrei Plesu de-a se transforma intr-un fel de zoso in spatiul cultural.
Nu esti, bai Andrei, ceea ce-ti inchipui tu ca esti. Nu esti, si n-ai fost niciodata. Da, ai fi putut sa fii. Ce-i drept, era posibil. Nu s-a actualizat posibilitatea aceea, marele sistem filosofic e tot nescris, paralogii despre ingeri nu constituie nici macar un inceput. Geme lumea de insemnari stupizele de elev plin de sine, ca-s la Paltinis sau la Sorbonna sau oriunde altundeva, tone de literatura de-asta de mina a doua se uita zilnic si pentru totdeauna, in toate culturile lumii. Pe cine crezi ca mai intereseaza ce notite emfatice isi facea pentru sine al saselea cel mai bun elev de la Oxford in 1782, al patrulea clasat la West Point in 1887 ? Gem bibliotecile de chestii de-astea, se pastreaza ca "cine stie" si nu le citeste nimeni, niciodata.
Lasa prostiile, bai Andrei, si incearca, in sfirsit, sa existi. Hai, ca pe vremea lui Ceausescu nu te-o lasat Ceausescu, si pe vremea Revolutiei nu ti-a permis sentimentul civic si nevoia publica sa te indeletnicesti cu treburile spiritului, si in 2000 nu ti-a permis, inteleg, foamea. Bine. Fie. Dar de-acuma, nu mai pot sa existe scuze. Uite ca Anania, care intr-o vreme se ruga sa-l tina Domnul cit sa-si termine munca si-a terminat-o, si traducerea e buna si e bine facuta.
Ce-astepti, mai draga ? Sa nu-mi zici ca nu te lasa biliosii.
PS. S-a mai scris pe tema, si fara sa ne intelegem in prealabil.
Sunday, 24 October 2010
Absolut de acord cu Andrei Pleșu. Raționamentul său este corect. Cine este Gabriel Liiceanu să critice opiniile unui laureat al premiului Nobel pentru literatură? Cum ar veni, căruța mai trebuie să urce și dealul, nu doar să-l coboare, așa cum și-ar dori întotdeauna căruțașul să se întîmple.
Monday, 25 October 2010
Just.
Wednesday, 3 November 2010
Totusi, multe nu insemneaza si mult, MP
Wednesday, 3 November 2010
Pai nici nu insemneaza si mult, atita doar ca cine ridica sabia...
Cam aia era ideea articolului.
Wednesday, 3 November 2010
doar un lucru ar merita enuntat aici: eu, in locul lui Plesu, m-as feri ca de dracu sa aduc in discutie exact aspectul asta, al operei, al “pusului ceva pe mas”, pentru ca exact aici sunt al dracului de deficitari, toata gasca.
cartuliile alea de memorii pentru fete de pension sau delatiunile de la Paltinis, un mic rezumat al informarilor detaliate pe care la faceau la Securitate despre batranul Noica, nu ar trebui sa conteze ca opera intr-un alt mediu cultural.
asta, in ceea ce-i priveste pe liiceanu si plesu, care au pornit in cultura cu ceea ce de obicei incheie o opera prodigioasa, pe care ei inca nu au apucat s-o comita. cam cum ar fi Jurnalul unui geniu al lui Dali, daca nu ar fi apucat sa picteze/sculpteze nimic. sau jurnalul lui joyce, ca sa nu-mi mai scormonesc memoria acum dupa alte exemple. cat despre scremutul ala de Patapievici… cu opera lui mai bine ar uita sa o mentioneze, ceea ce si incearca sa faca uitat, de altfel. una peste alta, cred ca principiul enuntat ar putea fi valabil (nici de asta nu sunt convins complet) dar ar trebui enuntat de altcineva. adica exact ceea ce si cere Plesu. Doar daca, nu cumva chiar la el s-ar referi, intr-o postmodernista ironica autoreferentialitate de doi bani, ca la amicus “cartarascu”.
Wednesday, 3 November 2010
Aspru, aspru. Da' nu pot zice ca-s de alta parere.
Friday, 19 April 2019
Andrei Pleșu anunță că se retrage din viața publică:
Sunday, 21 April 2019
Daca te uiti la ce gunoi abject a ajuns Dilema de azi, absolut cos de gunoi a diverselor vome emanate din USG.Blue & friends, singura consecventa posibila a cacacelului astuia ar fi sinuciderea. Ca el i-o adus ; lui si doar lui i-or trebuit. Acuma cind si-i are nu-i mai plac ? Da' mai da-l si-n pula, si pe el si pe tat restu' de taranoi incapatinati da' prosti gramada exact la fel cu el. Si cu Obama.